Interdictia prevazuta de art.86 CEE. Interdictia abuzului de pozitie dominanta.

Interdictia prevazuta de art.86 CEE. Interdictia abuzului de pozitie dominanta

1. Reglementarea data de art. 86 CEE

Art. 86 din Tratat priveste comportamentul unilateral al unei intreprinderi cand ea se gaseste intr-o pozitie dominanta pe piata (spre deosebire de art. 85 care presupune un acord intre doua sau mai multe intreprinderi).

Conform art. 86 'exploatarea abuziva a unei pozitii dominante pe piata comuna sau pe o parte substantiala a acesteia, exercitata de una sau mai multe intrerinderi, este incompatibila cu piata comuna si interzisa, in masura in care comertul dintre statele membre poate fi afectat.

Aceste practici abuzive pot consta mai ales in :

a) impunerea, direct sau indirect, a unor preturi de cumparare sau de vanzare sau a unor conditii de tranzactii inechitabile;

b) limitarea productiei, a pietelor de desfacere sau a dezvoltarii tehnice, in dauna consumatorilor;

c) aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente fata de partenerii comerciali, creandu-se astfel un dezavantaj concurential;

d) conditionarea incheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare, care, prin natura lor sau conform uzantelor comerciale, nu au nici o legatura cu obiectul acestor contracte.

Se intelege ca art. 86 vizeaza cazul in care comportamentul constituie un abuz de pozitie dominanta susceptibil sa afecteze comertul intre statele membre. Deci interdictia nu priveste modul de dobandire sau detinere a unei pozitii dominante, ci faptul de a abuza de o situatie de dominare. Rezulta ca toate intreprinderile aflate in pozitie dominanta au obligatia de a nu exercita abuziv puterea economica pe care o detin pe piata. Aceasta obligatie, ce nu incumba intreprinderilor cu o putere economica mica[1], are drept justificare faptul ca din punct de vedere economic o intreprindere intr-o pozitie dominanta este mai putin afectata de presiunile concurentiale pe o piata ceea ce-i permite sa functioneze fara sa caute cea mai buna eficacitate, sau sa impuna preturi mai competitive . Intr-o atare situatie intreprinderea trebuie sa aiba un comportament ireprosabil evitand sa exploateze pozitia sa in dauna tertilor sau a structurii pietii.

Facand o comparatie intre cele doua texte art. 85 si 86 - care ambele condamna comportamente anticoncurentiale, putem observa ca spre deosebire de art. 85, art. 86 nu include nici o exceptie[3]. Acest lucru este firesc pentru ca simpla notiune de 'abuz' este incompatibila cu ideea de 'contributie la progres' (economic sau de orice alta natura) .

Pe de alta parte si procedurile sunt diferite: astfel nici o notificare a unei pozitii dominante nu este prevazuta unde autorii nu pot sa solicite Comisiei o declaratie de neaplicabilitate, in schimb partile pot sa se adreseze Comisiei cu o cerere de atestare negativa[5].

In rest, procedura prevazuta de cele doua articole este la fel iar sanctiunile identice[6].

2. Conditii pentru aplicarea art. 86 CEE

2.1. 'Una sau mai multe intreprinderi'

Abuzul sanctionat de art. 86 CEE ca nociv este in principiu unilateral, el este realizat de o intreprindere indiferent:

- ca are caracter public sau privat[7];

- de obiectul sau activitatea intreprinderii care poate fi: vanzarea de marfuri sau prestarea de servicii[8];

- ca, sau mai ales, daca intreprinderea considerata in 'pozitie dominanta' este in situatie de monopol de drept[9]

- de forma juridica si de natura finantarii[10]. Reamintim ca art. 86 si 85 CEE se aplica intreprinderilor indiferent de forma juridica (societati civile, cooperatiste, comerciale, grupuri de interese economice, stabilimente publice dotate cu personalitate morala, asociatii etc.) si aceasta pentru ca, am observat, la nivel comunitar, definitiile extensive sunt agreate;

- daca actioneaza singular sau intr-un grup de intreprinderi. In acest al doilea caz se pot intalni situatii in care comportamentul incriminat sa fie sanctionat ori pe temeiul lui 85 ori pe temeiul lui 86 CEE. Astfel este o diferenta intre cazul mai multor intreprinderi intre care exista obligatii legale ce fac obiectul unui contract - caz in care se aplica art. 85 - si cazul mai multor intreprinderi ce realizeaza un comportament paralel sau suplimentar ar intreprinderilor plasate intr-un oligopol - caz in care va fi aplicabil art. 86[11]. Dar se poate intalni si situatia in care comportamentul a doua societati, dintre care una detine puterea de control asupra celeilalte si o exercita efectiv, este caracterizat prin unitatea evidenta de actiune fata de terti - in acest caz ele trebuie considerate ca o unitate economica. O astfel de unitate economica este indiscutabila daca societatea mama dispune de un control de 100% asupra filialelor sale, control pe care-l exercita efectiv sau daca societatea mama determina linia de actiune a filialelor sale .

In acest caz se citeaza o celebra afacere in care era vorba despre o societate comerciala - Comercial Solvents Corporation - care a refuzat sa vanda filialei sale italiene ICI produse intermediare - nitropropan - care trebuia sa fie revandute unei alte firme italiene Zoja care le utiliza la fabricarea de produse impotriva tuberculozei. Societatea CSC avea un monopol de fapt asupra pietei mondiale de nitropropan astfel ca refuzul de vanzare catre filiala s-a repercutat negativ asupra societatii Zoja. S-a socotit de catre Comisie ca refuzul de vanzare intra in prevederile art. 86, ca reprezinta o situatie clara de abuz de pozitie dominanta si a pronuntat o condamnare solidara intre societatea mama (CSC) si filiala (ICI). In urma controlului realizat Comisia a conchizionat pe baza si a altor elemente - in afara de controlul de 51% exercitat de CSC asupra ICI - ca cele doua societati nu fac o singura intreprindere sau o unitate economica. Curtea de Justitie a confirmat aceasta concluzie; ea a retinut ca societatea CSC a dobandit o participare de 51% la capitalul ICI si in consecinta si o putere preponderenta in sanul comitetului executiv si al consiliului de administratie al acesteia. De asemenea, Curtea a mai precizat ca refuzul flagrant fata de o societate italiana a unei filiale stalibite in Italia produce un efect asupra Pietei comune ceea ce a permis condamnarea solidara a celor doua societati (mama si fiica) chiar daca societatea mama are domiciliul in afara CEE' .

Art. 86 mai are in vedere, in ceea ce priveste 'mai multe intreprinderi' si situatia in care acestea nu formeaza o unitate economica. In acest caz Comisia a acordat o importanta deosebita comportamentului partilor[15] pentru caracterizarea pozitiei dominante: astfel trebuia ca partile sa se prezinte colectiv pe piata, deciziile lor trebuiau sa prezinte interdependente .

2.2. 'Piata comuna sau o parte substantiala a acesteia'

Piata pertinenta sau piata dominanta (pentru Curtea de Justitie) sau piata in cauza (pentru Comisie)[17] reprezinta un segment al pietii globale avand mai multe subpiete. In dreptul concurentei piata pertinenta este inainte de orice locul de intalnire intre furnizorii de produse sau servicii (oferta) si potentialii cumparatori (cererea) ceea ce inseamna ca un punct de intalnire implica atat un loc geografic comun pentru ca oferta cu cererea sa se poata intalni, cat si concordanta intre asteptarile specifice cererilor clientilor in materie de bunuri si servicii si oferta furnizorilor .

'Piata pertinenta se determina prin combinarea pietei produselor sau serviciilor cu piata geografica' spune Curtea de Justitie in hotararea din 14 februarie 1978 (CJCE Hotararea din 14 februarie 1978, United Dronds c Comisia, dos. 27/76, Rec. 207). Ea noteaza: 'exista o linie de delimitare a acestei piete atat din punct de vedere al produsului cat si din punct de vedere geografic' si, adauga ca posibilitatile de concurenta privite de art. 86 din tratat trebuie sa fie examinate in functie de caracteristicile produsului in cauza si prin referire la o zona geografica definita in care este comercializat si unde conditiile concurentei sunt suficient de omogene pentru a aprecia jocul puterii economice a intreprinderii interesate.

Definirea pietei de produse[19] sau servicii se sprijina pe conceptul de 'substituire': astfel piata cuprinde produsele ce raspund unei cereri determinate, care sunt in mod riguros identice sau inlocuibile cu altele in scopul folosirii lor. Dupa Curtea de Justitie, piata pertinenta este zona in care conditiile obiective de concurenta la produsele sau serviciile in cauza trebuie sa fie similare pentru toti operatorii economici: piata brutarilor este o piata limitata la cartierul unde locuieste consumatorul, caci e greu de imaginat un consumator care sa traverseze o regiune, un departament, un mare oras pentru a cumpara o bagheta. Daca exista un singur brutar in cartier el poate fi in pozitie dominanta, pe piata pertinenta, limitata, de exemplu, la baghetele proaspete - piata produsului - si in cartierul respectiv - piata geografica. Intr-un asemenea caz este evident ca dreptul comunitar nu se aplica deoarece cartierul unui oras nu constituie 'o parte substantiala a pietei comune' (art. 86) dar sunt si pe piete geografice mondiale: piata avioanelor de cursa lunga de ex. .

In concluzie, 'piata' - care intr-adevar reprezinta mai mult un concept economic decat juridic - nu este o notiune abstracta; ea presupune o dimensiune teritoriala - deja analizata - una materiala - care se refera la 'produs' sau 'servicii'.

La acestea, doctrina adauga si o dimensiune temporala referindu-se la activitatile sezoniere[21].

In cat priveste 'produsul' piata se refera mai intai la produse 'identice'[22] - calificare ce s-a dovedit a fi nu tocmai facila - si apoi la produsele care pot fi inlocuite de catre utilizatori sau consumatori. Comisia si Curtea au precizat ca in toate cazurile, aprecierea 'puterii de inlocuire' trebuie sa se faca in concret si in acelasi timp esentiala este puterea practica - si nu teoretica - de inlocuire a produselor. 'Jurisprudenta autoritatilor comunitare furnizeaza in aceasta privinta exemple graitoare. De exemplu, intr-un dosar s-a pus in discutie interschimbarea intre ambalajele metalice si ambalajele de sticla. Comisia a refuzat aceasta interschimbare din cauza specificitatii de folosire a celor doua tipuri de ambalaje si din cauza dificultatilor de substituire efectiva si rapida. In alt caz era vorba de a aprecia daca banana are piata sa proprie si daca ea nu poate fi inlocuita cu alte fructe proaspete. S-a constat ca datorita maturarii sale anuale acest fruct este unul privilegiat care are propria sa piata' .

2.3. 'Pozitie dominanta pe piata comuna'

Pozitia dominanta primeste, de asemenea, un inteles specific. In virtutea regulilor comunitare in materie de concurenta astfel cum a fost interpretata de jurisprudenta, o pozitie dominanta este o situatie ce furnizeaza unei intreprinderi sau unui grup de intreprinderi, in virtutea teoriei pozitiei dominante colective, posibilitatea unui comportamnet independent, intr-o masura apreciabila fata de concurenti si in final, fata de consumatori.

In afacerea Hoffman - la Roche (Hot. din 13 februarie 1979, dos. nr. 35/76, Rec. p. 462) Curtea a precizat ca pozitia dominanta nu exclude o anumita concurenta, dar ca intreprinderea care beneficiaza de aceasta pozitie este in masura sa decida sau sa influenteze de o maniera semnificativa conditiile in care concurenta se desfasoara si in toate cazurile sa se comporte fara sa trebuiasca sa tina cont de aceasta concurenta, si fara ca acesta atitudine sa-i aduca prejudicii.

Conform comunicarii din 9 decembrie 1997, acest lucru se produce cand o intreprindere sau un grup de intreprinderi asigura o parte importanta a ofertei pe o piata determinata, cu conditia sa existe si alti factori, ca de exemplu o slaba capacitate de reactie a clientilor sau relatia dintre partile detinute pe piata ale intreprinderilor in cauza si ale concurentilor lor, in special aceia dintre cei mai apropiati, avansul tehnologic al unor intreprinderi fata de concurentii lor, existenta unei retele dezvoltate de vanzari si absenta concurentei potentiale, integrarea verticala a unei intreprinderi, o retea comerciala perfectionata, reputatia unei marci, apartenenta la grupuri de intreprinderi ce opereaza in intreaga Europa sau lume cu avantaje asupra concurentilor constand in rolul preponderent al grupurilor in materie de investitii si cercetare si speciala intindere a volumului marfurilor[25].

Este firesc sa existe mai multe criterii - nu numai cota de piata - pentru determinarea pozitiei dominante pentru ca, este adevarat ca o cota de peste 60% apare ca o dovada suficienta a unei pozitii dominante, dar chiar si un procent mai mic poate sa fie relevant daca exista o diferenta semnificativa data, fata de partea din piata principalilor concurenti[26]. Dimpotriva, o intreprindere care detine 25% din piata, poate avea o pozitie dominanta cu conditia ca restul pietei sa fie ocupat de multe intreprinderi mai mici care nu reprezinta pentru ea o amenintare . In acelasi timp trebuie sa se stabileasca barierele la intrarea pe piata a concurentilor pentru ca existenta unor bariere de intrare greu de trecut creaza in mod cert un avantaj competitorului deja existent pe piata, care se comporta fara teama de a pierde clientela .

Barierele la intrarea pe piata sunt obstacolele pe care intreprinderile le au de depasit la intrarea pe o piata: ele sunt de naturi difer ite - financiare (ex. costurile de intrare ce includ investitiile initiale, publicitatea etc.), de natura administrativa (obtinerea de autorizatii ex.), taxe vamale, accesul la resurse etc.[29].

Autoritatile comunitare subliniaza totodata, ca independenta de comportament - alta conditie a pozitiei dominante - a unei intreprinderi poate fi determinata de performantele tehnice, industriale sau comerciale ale intreprinderii, de structura concurentei asupra pietei, sau fidelitatea consumatorilor[30].

2.4. 'Exploatarea abuziva a unei pozitii dominante pe piata comuna'

Dupa o interdictie de principiu a exploatarii abuzive a unei pozitii dominante pe piata comuna, art. 86 enumera, nelimitativ, patru cazuri de astfel de abuz. Reamintim ca art. 86 prevede: 'Exploatarea abuziva a unei pozitii dominante pe piata comuna sau pe o parte substantiala a acesteia, exercitata de una sau mai multe intreprinderi, este incompatibila cu piata comuna si interzisa, in masura in care comertul dintre statele membre poate fi afectat.

Aceste practici abuzive pot consta mai ales in :

a) impunerea, direct sau indirect, a unor preturi de cumparare sau de vanzare sau a unor conditii de tranzactie inechitabile;

b) limitarea productiei, a pietelor de desfacere sau a dezvoltarii tehnice, in dauna consumatorilor;

c) aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente fata de parametrii comerciali creandu-se astfel un dezavantaj concurential;

d) conditionarea incheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare, care prin natura lor sau conform uzantelor comerciale, nu au nici o legatura cu obiectul acestor contracte.'

Un prim lucru care rezulta din art. 86 este aceea ca articolul condamna nu atat pozitia dominanta - existenta sau dobandirea unei pozitii dominante - in sine, ci exercitarea abuziva a unei astfel de pozitii.

In lipsa unei definitii legale a 'abuzului de pozitie dominanta' Curtea de Justitie a definit conceptul de abuz ca fiind unul obiectiv, legat de comportamentul unui intreprinzator intr-o pozitie dominanta, care influenteaza starea pietei prin diminuarea concurentei. Conceptul de abuz de pozitie dominanta presupune deopotriva comportamentul opresiv asupra furnizorilor, clientilor si consumatorilor, cat si atitudinea unor concurenti actuali sau potentiali ce urmaresc sa protejeze si sa intareasca pozitia dominanta .

Dintre cazurile prevazute de art. 86 pe primul plan se afla impunerea, directa sau indirecta, a unor preturi de cumparare sau de vanzare a unor conditii de tranzactie inechitabile poate si pentru ca reprezinta tipul (tiparul) abuzului. In categoria 'preturi inechitabile' intra atat preturile excesive care, impuse fiind, aduc prejudicii consumatorilor ce se afla in situatia de a nu gasi alternative, cat si preturile discriminatorii. Astfel un abuz poate imbraca forma preturilor excesiv de mari - caz in care trebuie vazut daca diferenta, dintre costurile de productie necesare si pretul de vanzare, este excesiva - a preturilor excesiv de mici, sau a preturilor de ruinare - adica preturi mai mici decat chiar preturile de productie care au drept scop eliminarea concurentilor mai slabi economic[32].

Limitarea productiei, a pietelor de desfacere, a dezvoltarii tehnice in dauna consumatorilor reprezinta cazuri de abuz pe care o intreprindere in pozitie dominanta le poate realiza, cazuri incriminate de art. 86 b). Acest text a permis sanctionarea de exemplu a refuzului de furnizare a  informatiilor tehnice necesare activitatii utilizatorilor si concurentilor .

Aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente fata de partenerii comerciali, creandu-le astfel un dezavantaj concurential este cazul c al art. 86 si reprezinta o alta manifestare obisnuita a unei pozitii dominante. Cazurile sunt abundente si dintre acestea se poate cita practica preturilor sau a rabaturilor discriminatorii sau sistemul de  remize zise 'de fidelitate' (in acest sens afacerea Michelin reprezinta un exemplu elocvent. Aceasta societate dominanta pe piata pneurilor - 69% din piata - avea o forta determinata si de alti factori, printre care faptul ca ea oferea o gama larga de produse. Dar in acelasi timp ea realiza asupra revanzatorilor de pneuri o influenta preponderenta in sensul ca, pe de o parte, fixa pentru revanzatori un 'obiectiv de vanzare astfel incat vanzarile totale sa se mentina sau sa creasca', iar pe de alta parte ea practica o politica de ' reduceri selective'. Aceasta a avut ca rezultat faptul ca revanzatorii s-au intrecut in vanzari - in dorinta obtinerii reducerilor - iar societatea a abuzat de aceasta discriminare)

Conditionarea incheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare, care, prin natura lor sau conform uzantelor comerciale, nu au nici o legatura cu obiectul acestor contracte, este cazul prevazut de art. 86 lit. c si reprezinta un alt exemplu de abuz de pozitie dominanta (abuzul constand in aceea ca un contract este incheiat cu conditia, subordonat indeplinirei de catre partener a unor prestatii fara legatura cu obiectul contractului)[36].

Fata de textul art. 86, trebuie precizat ca exista o serie de practici care nu intra in categoria exercitiului de abuz al unei pozitii dominante si exista ale practici, care fiind socotite abuzive, au fost sanctionate.

In prima categorie intra 'faptul unei asociatii cooperative de vanzari, care, detinand o pozitie dominanta si-a modificat statutele sale in sensul interzicerii participarii membrilor ei la alte forme de cooperare organizate care sunt in concurenta directa cu ea, in masura in care prevederea respectiva este limitata la ceea ce este necesar spre a se garanta functionarea corespunzatoare a cooperativei si mentinerea puterii ei contractuale in relatie cu producatorii[37].

Din categoria a doua de cazuri neavute in vedere de redactorii Tratatului dar care sunt considerate cazuri de exploatari abuzive fac parte 'clauzele de aliniere' (numite si clauze engleze). Aceste clauze constau in aceea ca daca un client obtine de la alti producatori oferte de pret mai favorabile, el poate cere intreprinderii aflate in pozitie dominanta sa-si alinieze preturile la aceste oferte. Daca intreprinderea nu da curs acestei cereri, clientul este autorizat sa se aprovizioneze de la producatorii in cauza fara insa sa piarda beneficiul rabatului de fidelitate. Departe de a face sa joace concurenta in profitul cumparatorului, clauza engleza prin natura sa nu face decat sa puna la dispozitia producatorului elementele informative asupra situatiei de pe piata mai ales asupra posibilitatilor si initiativelor concurentilor, care sunt in mod particular pretioase pentru determinarea conduitei si a strategiei de piata[38].

Toate aceste cazuri - creatie a jurisprudentei - au stat la baza teoriei conform careia abuzul nu poarta asupra schimburilor comerciale pe piata, ci asupra 'structurii pietei'.

Intreaga jurisprudenta a avut ca pivot central constatarea (deseori subliniata) ca intreprinderile in pozitie dominanta au o responsabilitate particulara pe piata, care comporta obligatia de a se abtine de la toate comportamentele de natura sa afecteze piata. Daca, in regula generala, abuzul se situeaza pe aceeasi piata, ca si pozitia dominanta, art. 86 se aplica si comportamentelor abuzive comise pe o alta piata decat cea in care intreprinderea detine o pozitie dominanta.

Hotararea Tribunalului de prima instanta si a Curtii de Justitie in cazul Tetra Pak furnizeaza un exemplu elocvent. Societatea Tetra Pak, cu sediul social in Suedia este specializata in fabricarea de echipamente utilizate pentru introducerea de produse alimentare lichide sau semilichide in ambalaje de carton, de masini de umplere si ambalaje. Ea ocupa intre 90 si 95% din sectorul de ambalaje aseptice, mai ales pentru ambalarea laptelui UHT si 50-55% din cel al ambalajelor neaseptice, utilizate pentru alte lichide (suc de fructe, vin). E vorba de faimoasele 'caramizi' de lapte si de suc de fructe pe care le gasim azi in comertul alimentar. La 24 iulie 1991 Tetra Pak a fost condamnata de Comisie sa plateasca o amenda de 75 milioane de ecu pentru abuz de pozitie dominanta, pe piata produselor neaseptice, datorita diverselor practici: preturi discriminatorii, impunerea de clauze contractuale restrictive de concurenta, politica de restrictie a ofertei si de impartire a pietei.

Pozitia Comisiei este confirmata prin hotararea Tribunalului de prima instanta din 6 octombrie 1994 si apoi de hotararea Curtii de Justitie din 14 noiembrie 1996. Cele doua hotarari precizeaza conditiile in care o intreprindere dominanta pe o piata determinata poate sa comita un abuz pe o alta piata.

Dupa ce a stabilit ca piata produselor aseptice si cea a produselor neaseptice reprezinta pieti separate datorita absentei posibilitatii de inlocuire a produselor, Tribunalul de prima instanta considera ca proeminenta acestei intreprinderi pe piata neaseptica, combinata cu legaturile de conexitate stransa intre aceasta piata si piata aseptica ofera Tetra Pak o independenta a comportamentului in raport cu alti operatori economici prezenti pe piata neoseptica de natura a justifica responsabilitatea particulara prevazuta de art. 86 in mentinerea unei concurente efective si de a nu deforma aceste piete.

Dar circumstantele particulare pot justifica o aplicare a art. 86 unui comportament constatat pe o piata conexa non, dominanta si producatoare de efecte pe aceeasi piata

O alta problema interesanta este daca acest tip de analiza se poate transpune situatiei concurentiale pe o piata de produse secundare. Iata un exemplu: Pelikan este o societate germana ce fabrica cartusuri de toner pentru imprimante. In 1995 ea a depus o plangere la Comisie impotriva societatii japoneze Kyocera care fabrica imprimante si cartusuri de toner pentru imprimantele sale. In plangerea sa, Pelikan acuza firma japoneza de utilizarea anumitor practici pentru eliminarea sa de pe piata de toner; conform Pelikan, firma japoneza care nu are o pozitie dominanta pe piata imprimantelor de calculatoare (piata primara) abuzeaza de pozitia sa dominanta pe piata cartusurilor de toner pentru imprimante (piata produselor secundare).

Conform Comisiei, pietele de produse secundare sunt pietele de piese de schimb sau de bunuri de consum rapid care sunt utilizate in legatura cu un produs primar care trebuie sa fie din punct de vedere tehnic compatibile cu acestea (un echipament periferic este un exemplu de produs secundar). Particularitatea acestor produse este ca nu exista intotdeauna inlocuitori, ca aceia comercializati de fabricantul de produse primare. Problema este daca un fabricant de produse primare care nu este intr-o pozitie dominanta pe acesata piata, poate fi considerat in pozitie dominanta pe o piata de produse secundare (in acest caz e vorba de piata cartusurilor de tener compatibile cu imprimantele Kyocera).

Comisia a respins plangerea, prin decizia din 2 septembrie 1995, ea considerand, in fapt, ca Kyocera nu ocupa o pozitie dominanta pe piata de cartusuri destinate propriilor imprimante in ciuda faptului ca detine o parte importanta din aceasta piata, pe motiv ca este expusa unei concurente intense pe piata produselor primare (imprimantele).

In concluzie, pentru Comisie o concurenta eficace pe piata produselor primare are drept consecinta limitarea marjei de manevra si deci posibilitatea de abuz pe piata produselor secundare, in masura in care un asemenea abuz este sanctionat de consumatorii incitati sa schimbe marca produselor primare si in consecinta si a produselor secundare[40].

2.5. 'Exploatarea abuziva este interzisa in masura in care comertul dintre statele membre poate fi afectat'

Similitudinea dintre cele doua texte care incrimineaza practicile anticoncurentiale ne determina sa tragem concluzii asemanatoare si anume:

- ca si in cazul acordurilor interzise se cere pentru aprecierea abuzului de pozitie dominanta, posibilitatea -  chiar neurmata de concretizari - afectarii comertului dintre statele membre;

- si intr-un caz si in celalalt, dreptul comunitar se va aplica indiferent de locul situarii intreprinderilor (care am observat ca poate fi in spatiul comunitar sau in afara UE dar poate sa afecteze comertul comunitar);

- afectarea comertului poate fi - in ambele cazuri - atat directa cat si indirecta . Beneficiarii pot fi afectati indirect prin alterarea structurii concurentiale efective. Astfel daca detinatorul unei pozitii dominante, stabilit in piata comuna, tinde prin exploatarea abuziva a acesteia, sa elimine un concurent stabilit in aceeasi piata, este indiferent de a se cunoaste daca acest comportament priveste activitatile de export ale sale sau activitatile in piata comuna propriu-zisa, de vreme ce este de observat ca aceasta eliminare va avea repercursiuni constante asupra structurii concurentei in piata comuna ;

- cele doua interdictii trebuie aplicate in baza 'principiilor' care deschid Tratatul CEE si in special este vorba de art. 2 si art. 3 din Tratat.

Articolul 2 prevede misiunea Comunitatii in urmatorii termeni: 'misiunea Comunitatii este ca, prin stabilirea unei piete comune si a unei Uniuni economice si monetare, precum si prin implementarea politicilor sau a actiunilor prevazute la articolele urmatoare sa promoveze in intreaga comunitate o dezvoltare armonioasa, echilibrata si durabila a activitatilor economice, un nivel inalt al ocuparii fortei de munca si al protectiei sociale, egalitate intre barbati si femei, o crestere durabila si neinflationista, un grad inalt de convergenta a performantelor economice, un nivel inalt al protectiei si al imbunatatirii calitatii mediului, cresterea nivelului de trai si a calitatii vietii, coeziunea economica si sociala si solidaritatea intre statele membre.

Art. 3. Pentru atingerea scopurilor enuntate in art. 2, activitatea Comunitatii va cuprinde, in conditiile si conform termenelor prevazute de prezentul Tratat:

a) interzicerea, intre statele membre, a drepturilor vamale si a restrictiilor cantitative la importurile si exporturile de bunuri precum si a tuturor celorlalte masuri cu efect echivalent;

b) o politica comerciala comuna;

c) o piata interna caracterizata prin eliminarea, intre statele membre, a obstacolelor in calea liberei circulatii a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor;

d) masuri privind intrarea si circulatia persoanlor in conformitate cu dispozitiile titlului IV;

e) o politica comuna in domeniul agriculturii si pescuitului;

f) o politica comuna in domeniul transporturilor;

g) un sistem care asigura nedistorsionarea concurentei pe piata interna;

h) apropierea legislatiilor nationale in masura impusa de functionarea unei piete comune;

i) promovarea coordonarii intre politicile de ocupare a fortei de munca ale statelor membre in vederea imbunatatirii eficientei lor prin elaborarea unei strategii coordonate pentru ocuparea fortei de munca;

j) o politica in domeniul social care sa includa un Fond social european;

k) intarirea coeziunii economice si sociale;

l) o politica in domeniul mediului;

m) intarirea competitivitatii industriei Comunitatii;

n) promovarea cercetarii si a dezvoltarii tehnologice;

o) incurajarea instituirii si dezvoltarii retelelor transeuropene;

p) o contributie la realizarea unui nivel inalt de protectie a sanatatii;

q) o contributie la o educatie si o formare profesionala de calitate, precum si la inflorirea culturii statelor membre;

r) o politica in domeniul cooperarii pentru dezvoltare;

s) asocierea tarilor si a teritoriilor de peste mari in vederea intensificarii schimburilor comerciale si a promovarii prin eforturi comune a dezvoltarii economice si sociale;

t) o contributie la intarirea protectiei consumatorilor;

u) masuri in domeniul energiei, protectiei civile si turismului.