Izvoare ale dreptului comunitar

Izvoare ale dreptului comunitar

Prin Tratatele constitutive statele membre au urmarit sa creeze intre ele atat o uniune cat mai stransa economic si politic dar si o ordine proprie de drept integrata in sistemul juridic al statelor membre.

Existenta unui sistem propriu dotat cu puteri publice asemanatoare oricarui sistem national, a unui sistem de norme diverse si ierarhizate precum si a organelor proprii ce vegheaza la realizarea si respectarea dreptului comunitar au permis Curtii Europene de Justitie sa statueze ca Uniunea Europeana dispune de propria ordine de drept si jurisdictie[1].

Prin trasaturile generale care o particularizeaza - este o ordine de drept interna si o ordine de drept integrata in sistemul juridic al statelor membre - ordinea de drept comunitara se deosebeste in chip fundamental de ordinea de drept internationala care se bazeaza pe relatiile dintre state si cooperarea acestora.

Ordinea de drept comunitara - intocmai ca orice ordine de drept intern - rezulta din diferentierea normelor in raport de izvorul lor formal si din ierarhizarea normelor in raport de autoritatea ce le-a fost conferita. Folosind drept criterii diferentierea normelor in raport de izvorul lor formal si ierarhizarea normelor in raport de autoritatea conferita, dreptul comunitar se poate imparti in patru categorii: dreptul comunitar originar, dreptul comunitar derivat, dreptul comunitar complementar si dreptul comunitar jurisprudential.