" La varsta de 29 de ani, Machiavelli a fost angajat la a doua cancelarie, cu insarcinarea expresa de a rezolva problemele interne ale cancelariei. In plus I se incredinteaza si functia de Secretar al Celor Zece, functie care viza si atributia rezolvarii unor afaceri externe. Va ocupa aceasta functie pana in luna noiembrie a anului 1512 cand, dupa caderea Republicii nu ii mai este acceptata nici o insarcinare politica oficiala. Inainte de angajarea sa in slujba republicii, Machiavelli fusese martorul atator evenimente petrecute in Florenta si Italia, atator rasturnari de angajamente politice, inaltari si prabusiri de oameni.
Inca de tanar, adunase un vast material de experienta In care mintea lui agera se straduia sa introduca o logica, ordine sau explicatie satisfacatoare. Dupa ce va ocupa postul de secretar, va participa direct, aflandu-se chiar in miezul celor mai importante evenimente dintre cele care vor avea loc. Astfel, il va cunoaste pe Cesare Borgia, pe care il va admira in mod deosebit, luandu-l ca model in realizarea celei mai celebre lucrari pe care a scris-o, Il Principe.
In toti cei 14 ani, cat a ocupat functia de Secretar al Florentei, Machiavelli a intrat in legatura cu oameni politici de seama epocii lui. A avut intalniri oficiale cu popi, regi, imparati si principi; a surprins in cele mai diferite ipostaze oameni stapani pe firele cele mai ascunse ale trebuirilor statului, dezvoltand inteligenta si imbogatind experienta.
Pline de semnificatii sunt misiunile sale incepute in anul 1499 cand il gasim pe langa Caterina Sforza, contesa de Imola si Forli, intalnirile sale cu Ludovic al XII -lea dar mai ales misiunea sa de la Urbino din anul 1502 pe langa Cesare Borgia care se prelungeste apoi timp de patru luni. Aceasta a reprezentat o buna ocazie pentru a-l cunoaste pe ducele Valentino, cum era numit fiul Papei , Alexandru al saselea. De asemenea, demna este si misiunea din anul 1507 la imparatul Maximilian, care ii prilejuieste cunoasterea Elvetiei, unor orase germane si de asemenea studiul Tirolului. La sfarsitul anului 1512 in Italia, evenimentele se precipita. Liga de la Cambrai, in care Franta se gasea alaturi de Papa si spanioli se desface. Apoi s-a constituit Liga sfanta, care avea un scop opus, avandu-l in frunte pe Iuliu al doilea care alaturi de spanioli, incepe lupta impotriva armatelor lui Ludovic al XII -lea .
In acelasi an revine la Florenta stapanirea Medicilor, machiavelli care fusese unul din secretarii Republicii si care colaborase activ la organizarea militiilor acestora a fost inlaturat , ba chiar suspectat de legaturi cu o conspiratie impotriva Medicilor. Inchis si torturat acesta este eliberat odata cu alegerea ca Papa al lui Leon al X-lea dar cu toate acestea a fost dat la o parte din viata publica si s-a retras din casa lui de la tara la San Casciane.
Datorita acestui repaus fortat, intrerupt de putinele calatorii si repausuri la Florenta unde participa la conversatiile din gradina Ruccelai, s-a nascut Principele si discursurile, doua opere fara de care gandirea politica moderna ar fi fost serios vaduvita in dezvoltarea si fundamentarea sa stiitifica. Se spune ca in anii cuprinsi intre aceasta retragere fortata si revenirea in viata publica pentru scurt timp si cu misiuni secundare, in 1525 alcatuiesc perioada cea mai rodnica a vietii lui. Alaturi de celelalte doua lucrari mentionate mai sus, Machiavelli a mai scris si: Decenalele Prime, Asinul de aur, Viata lui Castruccio Castracani, Matraguna, Belfagor arhidiavolul, Dialogul despre limba, Cantece de carnaval, Sonete si Bine, etc.
Aceasta a fost fara indoiala un reprezentant stralucit al Renasterii si unul dintre acei oameni celebrii apreaciati drept "titani ai gandirii , ai pasiunii si ai cuvantului" alaturi de Leonardo DaVincii.
Acesta a fost comparat cu un Columb al lumii etico-politice, datorita orizonturilor si directiilor de cercetare pe care le-a inaugurat. Se poate spune asadar ca el a fost primul ganditor care si-a indreptat atentia asupra societatii si a elaborat-o cu rigoare logica si distantare stiintifica. Machiavelli, asa cum precizeaza si el singur, nu si-a propus niciodata sa scrie tratate si povete care sa ramana fara nici o utilitate. A scris numai pentru a arata si a indica o cale de urmat pentru toti cei care nu stiu si ar dori sa stie.
