Premisele aparitiei comunitatilor europene

Premisele aparitiei COMUNITATILOR EUROPENE

1. Preliminarii

Pentru a decide daca integrarea europeana, fenomen specific zilelor noastre este o constructie necesara si se bazeaza pe traditii europene suntem obligati sa privim dezvoltarea istorica a popoarelor si statelor situate geografic in Europa in cel putin ultimele 2000 de ani pentru a raspunde la intrebarea daca exista o unitate europeana si in ce anume consta.

In antichitate putem spune ca suntem in prezenta unor surse de cultura si civilizatie ce pun bazele sistemului de valori specific traditiei europene de a porni de la umanismul elenistic asa cum el a fost conceput in Grecia Antica si desavarsit de Imperiul Roman. In centrul sistemului de valori european se afla omul, nevoile si aspiratiile sale, acest sistem de valori fiind propriu tuturor popoarelor europene urmare interferentelor culturale realizate de-a lungul timpului.

Cat priveste unitatea, pe de o parte putem vorbi de un mediu unitar de cultura si civilizatie, iar pe de alta parte de o unitate politica realizata de Imperiul Roman prin cuceriri teritoriale succesive ce au avut menirea nu doar de a crea o superputere a acelor timpuri, ci si de a implanta propriul sistem de valori roman in teritoriile cucerite, obtinandu-se astfel in timp unitatea de cultura si civilizatie amintita anterior.

Cuceririle cunoasterii stiintifice si filosofice precum si domeniile creatiei artistice fundamentate de Grecia Antica, cat sI sistemul politic, juridic, administrativ, economic sI social de organizare a statului si societatii fundamentate si dezvoltate de Roma Antica sunt mosteniri ce s-au transmis de-a lungul timpurilor, prezente si in zilele noastre. Ele sunt temeiul sistemului axiologic comun popoarelor europene. Acestei mosteniri i se adauga regilia crestina specifica Europei.

Evul mediu caracterizat prin faramitare politico-statala, divizare si permanenta rivalitate intre puterea laica si cea religioasa, cat si diferitele unitati statale este perioada unor vesnice confruntari pentru dominatie pe continent, unitatea politica realizandu-se de regula prin forta. Sub aspect cultural Evul mediu este "o universitate fara frontiere", valorile culturii materiale si spirituale circuland liber.

Odata cu marile descoperiri geografice istoria Europei este cea a cresterii si descresterii imperiilor, a luptei pentru dominatie dintre acestea, marile imperii coloniale -spaniol, portughez, francez, britanic, olandez, german, rus- instaurand in intreaga lume modelul european de cultura si civilizatie ce contine implicit mostenirea eleno-latina aratata, iar pe de alta parte asigurand dominatia Europei in raport cu restul lumii.

Europa moderna este perioada marilor revolutii industriale si democratice ce au desavarsit modelul european politico-economic de organizare a statului si societatii, conceptele revolutiei industriale britanice si germane, cat si ale revolutiei politice franceze stand implicit la baza constituirii actualului model de integrare europeana.

Unitatea europeana s-a realizat in toata aceasta perioada de regula prin intermediul fortei in contextul politicii de dominare a marilor puteri europene. Alaturi de principiul dominarii se impune si cel al echilibrului promovat de regula de statele mici si medii, dar si de marile puteri, caci echilibrul este intotdeauna cel obtinut la varf intre marile puteri existente la un moment dat.

Europa primei jumatati a secolului XX este Europa divizarii si confruntarilor armate cu caracter mondial, Europa afirmarii statelor natiuni, a identitatii nationale si a respectului acesteia pe plan international.

Evolutia in timp, cel putin in ultimele doua milenii a demonstrat ca factorul economic sustine factorul politic, militar, cultural, fiind motorul dezvoltarii si substratul declarat sau implicit al luptei pentru suprematie.

Premisele unitatii europene actuale sunt date de un nivel apropiat de dezvoltate economica a statelor europene, un sistem comun de reguli de organizare a vietii economice, un sistem democratic de organizare a statului si a vietii politice, un sistem comun de valori socio-umane ce urmareste realizarea la un standard ridicat a gradului de satisfacere a nevoilor oamenilor.

2.Aspecte metodologice ale unei integrari

2.1.Metoda federalista

Eforturile de unificare a Europei intr-o structura federala sunt rezultatul unei filozofii a istoriei care uneste experienta trecutului cu idealuri pentru viitor. Experienta trecutului arata, potrivit acestei conceptii, ca o unificare a Europei intr-o structura federativa este singura solutie europeana posibila. Pentru federalisti, formarea Uniunii Europene este cea mai importanta sarcina. Uniunea Europeana nu este conveputa ca un scop in sine, ci ea ar oferi popoarelor Europei o modalitate de a rezolva impreuna problemele comune.

Avantajul metodei federaliste consta in faptul ca prezinta o conceptie logica si cuprinzatoare a integrarii europene, desi aceasta conceptie e doar logica, dar nu si pragmatica. Metoda federalista schiteaza fazele procesului de integrare si stabileste masurile ce trebuie luate in fiecare etapa. Aplicand cu consecventa aceasta medota, se poate ajunge la formarea unei federatii europene. Metoda precizeaza si telul urmarit, si anume o structura federativa, astfel incat rezultatul acestui proces este inca de la inceput cunoscut. Metoda tine ansa pre putin cont de realitate, motiv pentru care toate tentativele de a se face uz de ea au esuat.

2.2.Metoda functionala

Pentru prima data conceptul metodei functionale a fost abordat de catre ministrul de externe al Frantei Robert Schuman care a anutat intr-o declaratie guvernamentala din 9 mai 1950, formarea unei organizatii in care productia de carbune si otel a Frantei si germaniei sa fie pusa in comun. Metoda functionala se caracterizaza prin aceea ca nu urmareste un plan general, multumindu-se cu rezultate pratiale si ducand la formarea unor comunitari cu scopuri clar delimitate. Acste comunitati lasa in general natinse prerogativele organelor decizionale nationale, de vreme ce o cedare a suveranitatii are loc doar in domeniul vizat. Nu este sigur daca acest proces va duce la o adevarata integrare economica europeana complata. In principiu, metoda urmareste doar rezolvarea unor probleme politice prin solutii economice.

Metoda functionala este o expresie a conceptiei potrivit careia politica este arta realizarii posibilului. Avantajul metodei functionale este acela ca urmareste realizarea de progrese in acele domenii in care acestea sunt posibile si unde interesele nationale contrare pot fi aduse, macar partial la un numitor comun. Metoda este una in care adesea nu este clar care va fi urmatoarea etapa a integrarii si care este telul final al integrarii, neputandu-se preciza daca in final se va ajunge la o federatie.

2.3.Aspecte dogmatice ale unei integrari

a.Cooperarea

Prin cooperare, in sens larg, se intelege colaborarea unor parteneri independenti juridic si economic, iar in domeniul supus analizei, aceasta inseamna colaborarea statelor in planul dreptului international public. Prin angajamente de drept international public, statele se obliga sa modifice si sa armonizeze ordinile olor juridice interne. In domeniul comertului international, cooperarea vizeaza mai mult decat relatiile comerciale, cuprinzand o colaborare tehnica si economica intre state.Scopul principal al cooperarii, in aceasta situatie, este o crestere a competitivitatii celor implicati. Cooperarea se poate extinde insa asupra tuturor domeniilor vietii internationale. In functie de nivelurile economiilor statelor care sunt implicate, se poate vorbi despre o cooperare orizontala sau verticala. Este o cooperare orizontala atunci cand partenerii se afla pe aceeasi treapta economica, spre exemplu, atucni cand ambii produc aceleasi bunuri sau bunuri asemanatoare. Cooperarea verticala desemneaza colaborarea dintre trepte economice diferite.

b.Integrarea

Prin integrare se intelege , in limbajul comun, procesul de imbinare a unor parti intr-un intreg sau incorporarea intr-un intreg. Integrarea inseamna crearea organelor comune care pot emite drept secundar, drept care nu obliga doar statele membre ci si pe cetatenii lor.

c.Delimitare conceptuala

Cooperare    Integrare

Este posibila intre toate statele lumii Este posibila doar pe plan regional,

intre state invecinate:

Lasa structurile si entitatile initiale E orientata spre crearea de noi entitati

neatinse si nu urmareste crearea de noi entitati   economice

economice

Nu este necesara modificarea structurilor   Sunt necesare structuri economice

existente   complementare, care se vor contopi

intr-o noua entitate economica

Cooperarea prin liberalizarea comertului   Vizeaza modificarea structurilor

vizeaza doar intensificarea relatiilor economice    initiale, ajungand la o entitate

intre economiiile nationale existente.    mai mult sau mai putin integrata.

Are loc o colaborare fara aparat institutional  Sunt necesare organe centrale cu

( cooperare functionala a unor state suverane)   competenta decizionala. Sunt centre

distincte de decizie care exprima si

reprezinta interesele comune.

Cooperarea si integrarea reprezinta, doua procese diferite, constituie tipuri de unificare intre care exista diferente fundamentale. Fiecare proces poate fi transformat in celalalt. Integrarea este insa un proces dinamic, care poate declansa o reactie in lant atat in plan orizontal cat si in plan vertical, cuprinzand tot mai multe domenii ale ietii sociale, altele decat cel economic, precum cel politic, juridic sau social.

Integrarea economica influenteaza si domeniul politic, astfel incat o coordonare sau chiar integrare in acest domeniu apare ca find necesara. Prin urmare, integrarea economica din cadrul Comunitatilor Europene necesita, pe termen lung, si formarea unei uniuni politice, deci o unificare a politicii externe, de securitate si de aparare, toate acestea fiind elemente ale unei reactii in lant. Astfel, integrarea economica va pregari si facilita calea unei uniuni politice a Europei, fara a o putea inlocui.