Uniunea Europeana si modelul pluralist

Uniunea Europeana si modelul pluralist

48. Complexitatea sistemului institutional comunitar. S-a spus, pe buna dreptate, ca sistemul institutional european actual, construit prin metoda comunitara, reproduce o varianta a modelului pluralist american. Este vorba de un sistem, in care puterea este repartizata unor institutii independente, cu deschidere catre "grupurile de interese", prin care se asigura o participare acceptabila a "societatii civile" la luarea deciziilor, evitandu-se si tirania majoritatii. Altfel spus, sistemul institutional comunitar, desi distruge "vointa generala", ajunge sa concilieze puncte de vedere care degaja din "vointa tuturor". Este vorba, adica, despre o strategie de integrare negativa.

Mai mult, in cazul Uniunii Europene, care structureaza numeroase identitati, este putin probabil ca modelul popular majoritar impus prin scrutin, care sa permita depasirea pluralismului, poate fi o solutie. Sa nu uitam ca statele pluri-nationale, precum Elvetia si Belgia, nu au reusit niciodata sa neutralizeze identitatile nationale, fiind nevoite sa asocieze la guvernare si componentele societatii civile.

Pe de alta parte, pornind de aici, nu trebuie sa se creada ca pluralismul este singurul model care ar corespunde Uniunii Europene. Impartasind aceasta opinie, Paul Magnette, noteaza: "solutia unei schimbari sta, fara indoiala, in puterea parlamentului, insa la nivelul Uniunii aceasta institutie nu este foarte bine conceputa. Parlamentarii europeni, multa vreme considerati ca avand un rol decorativ, au luptat atat de mult pentru a obtine mai multa putere, incat au uitat ca misiunea lor principala este deliberarea. Fascinati, constient sau nu, de modelul Congresului american, ei au vrut sa imparta luarea de decizie cu Consiliul. Pentru a convinge Comisia si Consiliul de pertinenta cererii lor, parlamentarii au preluat din ce in ce mai mult stilul tehnocratic al birocratilor. Pentru a-si consolida pozitia, ei au redus la tacere vocile minoritare. Pentru a da mai multe sanse amendamentelor lor, s-au axat pe discutii inchise, pe contacte prealabile, pe negocieri informale ( . ). In acest fel, deliberarea in reuniune plenara - instrument crucial al dezbaterii, instrument cardinal al socializarii civice - a fost golita de substanta ei. Deliberarea continua sa existe in cadrul Uniunii, dar ea este diluata de proceduri complexe si opace, formulata in termeni atat de tehnici, incat isi pierde din natura sa de exercitiu civic" .

Pentru depasirea acestei situatii, Paul Magnette propune cateva remedii simple:

a) reformarea modului de reprezentare - "intr-o Uniune cu structura post-nationala, ideal ar fi ca deliberarea sa se desfasoare intr-un plan dublu: european si national. Primul plan ar permite afirmarea unui limbaj politic comun, care ar fi explicat in contextele culturale nationale de cel de-al doilea, national"

b) temporizarea dezbaterilor - in speranta ca prin "instaurarea in viata politica a Uniunii a unor momente puternice de deliberare, care sa contureze mizele atat de des descompuse de chestiuni tehnice, ar ajuta la dezvoltarea deliberarii si ar stimula interesul cetatenilor"[3];

c) clarificarea responsabilitatilor fiecarei institutii - pe de o parte, este stiut ca in sistemele parlamentare, puterea este organizata piramidal, pe de alta parte, realitatea dovedeste ca este imposibil ca modelul national sa fie reprodusa la nivel european. De aceea, in fata complicatului model european, sugestiile sunt facute cu precautie: "subordonarea tuturor executivelor Parlamentului sau Consiliului ar impiedica Comisia sa-si joace rolul sau conciliator. Stabilirea unei ierarhii intre Consiliu si Parlament ar obliga fie adoptarea unui model federal, fie confederal, distrugand echilibrul precar pe care se bazeaza federatia de state. Insa nimic nu impiedica ca Parlamentul sa poata sa cenzureze Banca centrala sau orice alta agentie de regulare autonoma in anumite circumstante. Cu siguranta, aceste puteri nu ar fi folosite, insa ele ar permite sa se reaminteasca tehnocratilor independenti ca ei nu sunt decat mandatari revocabili, care trebuie sa isi justifice actiunea in fata alegatorilor" .

Observatii conclusive. Rezulta, prin urmare, ca in ce priveste Uniunea Europeana este important, pe de o parte, sa fie pastrat si echilibrul institutional existent, care si-a dovedit viabilitatea si, pe de alta parte, sa fie promovata si o reforma, prin care sa fie stimulat interesul cetatenilor.