Domeniul situatiilor de urgenta, securitate si sanatate in munca

Domeniul situatiilor de urgenta, securitate si sanatate in munca

1.Definitii

1.1.Situatia de urgenta

Situatia de urgenta - eveniment exceptional, cu caracter nonmilitar , care prin amploare si intensitate ameninta viata si sanatatea populatiei, mediul inconjurator, valorile material si cultural importante, iar pentru restabilirea starii de normalitate sunt necesare adoptarea de masuri si actiuni urgent, alocarea de resurse suplimentare si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate.

1.2.Amploarea situatiei de urgenta

Amploarea situatiei de urgenta - marimea ariei de manifestare a efectelor distructive ale acesteia in care sunt amenintate sau afectate viata persoanelor, functionarea institutiilor statului democratic, valorile si interesele comunitatii.

Intensitatea situatiei de urgenta

Intensitatea situatiei de urgenta - viteza de evolutie a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate.

1.4.Starea de alerta

Starea de alerta - se refera la punerea de indata in aplicare a planurilor de actiuni si masuri de prevenire, avertizare a populatiei, limitare si inlaturare a consecintelor situatiei de urgenta.

1.5.Factori de risc

Factor de risc - fenomen, proces sau complex de imprejurari congruente, in acelasi timp si spatiu care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc.

1.6.Tipuri de risc

Tipuri de risc - incendii, cutremure, inundatii, accidente, explozii, avarii, alunecari sau prabusiri de teren, imbolnaviri in masa, prabusiri ale unor constructii, instalatii ori amenajari, esuarea sau scufundarea unor nave, caderi de obiecte din atmosfera ori din cosmos, tornade, avalanse, esecul serviciilor de utilitate publice si alte calamitati natural, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factorii de risc specifici

2. Dispozitii generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

2.1. Scopul si domeniile de aplicare

Instruirea persoanelor angajate in munca in domeniul situatiilor de urgenta constituie parte component a activitatii de pregatire desfasurate de persoanele fizice si juridice in domeniul managementului situatiilor de urgenta, potrivit prevederilor legale in vigoare.

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este componenta a pregatirii profesionale si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor necesare in vederea prevenirii si reducerii efectelor negative ale situatiilor de urgenta sau ale dezastrelor la locul de munca si in incinta institutiilor si operatorilor economici.

2.2. Categorii de instructaje

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se face la angajare si periodic si se realizeaza prin urmatoarele categorii de instructaje:

a) Instructajul introductiv general;

b) Instructajul specific locului de munca;

c) Instructajul periodic;

d) Instructajul pe schimb, acolo unde situatia o impune;

e) Instructajul special pentru lucrari periculoase;

f) Instructajul la recalificare profesionala;

g) Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a institutiei.

3. Stingatoare de incendiu

Stingatorul este un aparat de stingere actionat manual, care contine o substanta stingatoare ce poate fi refulata si dirijata asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create in interiorul aparatului. Este utilizat pentru stingerea incendiilor de proportii mici sau in faza initiala.

3.1. Clasificare

Din punct de vedere al maselor si gabaritelor, stingatoarele se clasifica in:

·    Stingatoare portative;

·    Stingatoare transportabile.

Stingatorul portativ este stingatorul a carui masa, incarcat si gata pregatit pentru interventie, nu depaseste 23 kg.

Stingatorul transportabil este stingatorul care avand masa si gabarit mare nu poate fi purtat in mana pentru interventie ci trebuie instalat pe un sasiu metalic prevazut cu roti, putand fi tractat pana in apropierea locului de incendiu, furtun de evacuare de minim 5 metri si necesita cel putin doi servanti pentru punere in functiune. Pentru tipurile mai mici tractarea se face manual pe distante scurte iar cele mai mari, pe pneuri, pot fii remorcate si autotractate pe distante mari.

Din punct de vedere al substantei stingatoare pe care o contin, stingatoarele se clasifica dupa cum reiese din tabelul urmator:

*PF-pulbere normala cu eficienta marita (tip FLOREX)

3.2.Domeniul de utilizare

1. Stingatoarele cu apa pulverizata pot fi utilizate cu rezultate satisfacatoare pentru stingerea lichidelor combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mare de +55 grade Celsius, unsorilor, grasimilor, cerurilor si altor substante solide care se topesc usor .

2. Pentru stingerea alcoolilor si lichidelor combustibile hidrofile (produse polare) se utilizeaza spume speciale, rezistente la efectul de distrugere a bulelor.

3. Pentru incendii din clasa A, stingatoarele cu bioxid de carbon sau cu pulbere normala(B,C) ori FLOREX pot fi folosite numai asupra unor focare mici, situate in spatii inchise.

Precizare:Categoriile de pericol de incendiu sunt:

4. Scurgerile de gaze combustibile sub presiune pot fi stinse numai daca exista siguranta posibilitatii de intrerupere rapida a sursei de alimentare (pentru evitarea pericolului de explozie ca urmare a acumularii de gaze in zona).

5. Refularea dioxidului de carbon asupra componentelor electronice trebuie facuta de la distanta,in asa fel incat acestea sa nu fie deteriorate prin racire in urma contactului direct cu particule inghetate de gaz (zapada carbonica).

6. Stingatoarele cu spuma sunt insuficiente in cazul incendiilor tridimensionale din clasa B (care se desfasoara in unul sau mai multe planuri orizontale si pe verticala) cum sunt:curgere de lichide, picurare, lichide care tasnesc cu presiune, etc.

7. Bioxidul de carbon nu lasa reziduuri si nu contamineaza produsele alimentare.

8. in spatii inchise cu volum redus,bioxidul de carbon si halonii trebuie folositi cu precautie pentru a evita pericolul de asfixiere-sau intoxicare in cazul halonilor (halonii in prezenta flacarii dau nastere la fosgen)-care apare la concentratii periculoase.

9. Bioxidul de carbon este imprastiat rapid sub actiunea curentilor de aer,folosirea sa in aer liber sau incaperi cu ventilatie intensa nefiind recomandata. De asemenea fiind mai greu decat aerul,bioxidul de carbon este insuficient in situatiile in care se poate scurge in spatiile situate sub nivelul incendiului.

10. Stingatoarele cu pulbere nu pot fi utilizate in urmatoarele cazuri:

- in spatii in care se afla echipamente electronice sau aparatura,in componenta carora intra relee sau contacte sensibile la particule de praf (calculatoare electronice,centrale de telecomunicatii,tablouri de comanda,etc.)sau in spatii in care praful poate patrunde la asemenea echipamente.

- in spatii cu echipament electric, in care curatirea pulberii dupa lichidarea incendiului nu mai este posibila sau este foarte greu de realizat datorita numarului mare de aparate.

11. in spatii cu dimensiuni reduse, stingatoarele cu pulberi trebuie utilizate cu precautie pentru a evita eventualele efecte novice ale gazelor rezultate din termodescompunerea pulberii.

4.Fenomene naturale care pot provoca dezastre

4.1.Inundatiile

Romania este situata intre mari bazine de apa, cum sunt: Raurile Somes, Tarnava, Mures in vest; Jiul, Oltul, Dunarea, Argesul, Ialomita, in sud; Siretul si Prutul in est.

Toate aceste rauri si fluvial Dunarea, creeaza un real pericol de inundare a localitatilor si terenurilor arabile aflate in zona lor. Se estimeaza, ca in tara noastra, dupa datele cunoscute, ca exista aproape 100 localitati si peste 1500000 ha, terenuri care pot fi inundate si care in final sa conduca la mari pierderi materiale si in unele cazuri si pierderi umane.

In cazul inundatiilor datorate ploilor si topirii bruste a zapezii, factorul de baza al declansarii dezastrelor il reprezinta, debitul precipitatiilor, exprimat in litri/mp intr-un timp delimitat (o ora sau o zi) ori pentru cursurile de apa, cantitatea de apa ce curge intr-o sectiune a vaii exprimata in litri pe secunda.

In cazul inundatiilor datorate avarierii sau distrugerii unor baraje hidrotehnice se produc aceleasi defecte. Diferenta rezulta din faptul ca viitura se formeaza brusc si se deplaseaza cu o viteza mai mare si putere distructiva mult sporita.

4.2.Furtunile

Furtunile sunt intamplari neprevazute, neasteptate ce produc pagube materiale mari, deoarece afecteaza areale cu mari densitati de populatie si numeroase obiective economice din zona temperata.

Furtunile ca fenomene meteorologice se caracterizeaza prin urmatorii parametrii principali: viteza si directia vantului, cantitatea de precipitatii cazute in unitatea de timp si descarcari electrice.

Furtunile pot provoca o mare varietate de distrugeri si pierderi si in functie de intensitatea parametrilor principali pot atinge pragul de dezastru.

Cele mai puternice furtuni se formeaza la contactul dintre masele de aer polar si cele tropicale, caracterizate prin contraste termice puternice. Aceste furtuni insotesc depresiunile ciclonale(arii cu presiune atmosferica scazuta) care se deplaseaza de la vest la est si ocupa suprafete uriase de sute de mii de kilometrii patrati.

Unele furtuni declansate in timpul verii au un caracter local si se produc datorita supraincalzirii aerului si ridicarii lui in straturile mai inalte si reci ale atmosferei, unde vaporii de apa condenseaza si dau ploi abundente.

Cel mai mare dezastru a fost inregistrat in noiembrie 1570, cand o furtuna a omorat 400.000 de persoane pe coastele vestice ale continentului European.

Hazardele legate de furtuni sunt generate de vanturi puternice, de caderile abundente de precipitatii, care in timpul iernii, sunt sub forma de zapada, de caderile de grindina, de fulgere. Aceste furtuni sunt deosebit de periculoase in zonele litorale, unde produc valuri puternice care distrug ambarcatiunile surprinse in larg sau pe cele ancorate in porturi si rup digurile de protectie.

4.3.Ploile si ninsorile abundente

Ploile si ninsorile abundente se incadreaza intre fenomenele meteorologice periculoase, cu efecte directe asupra mediului si activitatilor umane si fac obiectul unor mesaje de avertizare din partea unitatilor de profil. Ploile pot sa fie caracterizate prin cantitate (masurata in mm), prin intensitate (mm/minut) si prin durata (minute sau ore). Ploile torentiale sunt caracterizate prin cantitati mari de apa cazute intr-un timp foarte scurt.

4.4.Viscole

Furtunile cu vanturi puternice insotite de spulberarea zapezii si de transportul acesteia deasupra suprafetei pamantului poarta numele de viscol.

In cele mai frecvente situatii, viscolele sunt insotite de ninsori abundente care reduc foarte mult vizibilitatea.

Viscolele devin hazarde naturale atunci cand prin efectele datorate vanturilor puternice, spulberarii zapezii si acumularii acesteia sub forma de troiene produc pagube material importante si pierderi de vieti omenesti.

Viscolele perturb traficul rutier, feroviar si aerian adeseori acestea fiind intrerupte pentru diferite perioade. Vanturile puternice produc dezradacinari de arbori si intreruperile livrarilor de curent electric si ale aprovizionarii populatiei.

Localitatile pot sa ramana blocate pentru mai multe zile, drumurile de acces fiind inchise. Teritoriile din zonele temperate, subpolare si polare sunt expuse, in fiecare iarna, care produc perturbari majore ale activitatii umane.

Pe teritoriul Americii de Nord, 80 milioane de persoane din nordul Statelor Unite si din Canada locuiesc in centre urbane expuse viscolului. In martie 1993, un astfel de viscol puternic produs pe coasta de est a Statelor Unite si Canadei a blocat in totalitate traficul aerian, iar numeroase autostrazi si cai ferate au fost inchise.

Viscole puternice se inregistreaza si in Europa, unde se produc pagube insemnate cu densitati mari a populatiei si existentei a numeroase obiective economice.

4.5.Inzapezirile

Inzapezirile sunt produse:

- de ninsori abundente sau viscole;

- de existenta unor locale specifice care favorizeaza acumularile de zapada;

- de luarea unor masuri necorespunzatoare pentru deszapezire si combatere a poleiului, ghetii sau zapezii cu grosimea redusa;

- de producerea unor avalanse.

Fenomenul de inzapezire afecteaza in special reteaua de drumuri dar poate duce si la perturbarea circulatiei pe calea ferata, activitatea aeroporturilor si porturilor si, ca efecte complementare, perturbarea desfasurarii activitatilor economico-sociale si actiunilor militare.

4.6.Semnificatia codurilor de culori

Codul verde nu indica nici o precautie particular pentru perioada imediat urmatoare, implica o vreme frumoasa sau ne aparitia in urmatoarele zile a unor fenomene meteorologice periculoase ce pot perturba diverse activitati.

Codul galben se va folosii pentru fenomenele meteorologice temporar periculoase pentru anumite activitati, dar altfel obisnuite pentru perioada respectiva sau zona specificata. Se recomanda urmarirea periodic a evolutiei fenomenelor meteorologice pentru detalii cu privire la intensitatea fenomenului in zilele urmatoare.

Codul portocaliu se aplica acelor fenomene meteorologice prevazute a fi periculoase cu un grad de intensitate mare.

Codul rosu se aplica acelor fenomene meteorologice prevazute a fi periculoase, cu un grad de periculozitate foarte mare si cu efecte dezastroase.

Consecintele (efectele) posibile ale mesajelor de avertizare in cazul vantului puternic sunt urmatoarele:

1. Cod portocaliu:

a) intreruperi ale curentului electric si ale legaturilor de comunicatii pe durate relative importante;

b) acoperisurile si cosurile caselor pot fi avariate;

c) se pot rupe ramuri, crengi de copaci;

d) circulatia rutiera poate fi perturbata, indeosebi pe rutele secundare si in zonele forestiere;

e) functionarea infrastructurii zonelor de schi si transport pe cablu poate fi perturbata.

2. Cod rosu:

a) avertizare de furtuna foarte puternica;

b) intreruperile de electricitate si de comunicatii pot fi de lunga durata;

c) se pot astepta pagube numeroase ai importante pentru locuinte, parcuri si zone agricole;

d) zonele impadurite pot fi puternic afectate;

e) circulatia rutiera poate deveni foarte dificila pe zone extinse;

f) transportul aerian, feroviar si maritime poate fi serios perturbat;

g)functionarea infrastructurii zonelor de schi si transport pe cablu poate fi complet perturbata.

Consecintele(efectele) posibile ale mesajelor de avertizare in cazul fenomenelor de ninsori abundente si polei sunt urmatoarele:

1. Cod portocaliu:

a) sunt asteptate caderi de zapada sau depuneri de polei in cantitati importante pentru regiunea respectiva;

b) circulatia poate devenii rapid foarte dificila in intreaga retea, dar mai ales in sectorul forestier, arborii dezradacinati pot accentua dificultatile semnalate;

c) riscurile de accidente sunt mari;

d) unele distrugeri pot afecta retelele de electricitate si de telefonie.

2. Cod rosu:

a) sunt asteptate caderi importante de zapada sau depuneri masive de polei, ce pot afecta activitatile umane si viata economica;

b) circulatia risca sa devina rapid impracticabila in intreaga retea(rutiera, feroviara si maritima);

c) distrugeri importante pot afecta retelele de electricitate si de telefonie, timp de mai multe zile;

d) exista posibilitatea producerii de perturbari foarte grave ale transportului aerian si feroviar.

Consecintele (efectele) posibile ale mesajelor de avertizare in cazul gerului sunt urmatoarele:

1.Cod portocaliu:

a) gerul(frigul puternic) poate pune in pericol persoanele vulnerabile sau izolate, mai ales persoanele in varsta, cele cu handicap, cele care sufera de boli cardiovasculare, respiratorii, endocrine sau de diferite patologii ocular, persoanele care au problem ale sistemului nervos sau sindromul Raynaud;

b) este necesara o supraveghere special a copiilor;

c) in cazuri de sensibilitate ridicata la ger(zona buzelor si a mainilor), trebuie consultat un farmacist;

d) unele tipuri de medicamente pot avea contraindicatii de a fi luate in caz de frig puternic si este necesar sa se consulte medical;

e) sportivii si unele persoane care lucreaza in aer liber trebuie sa acorde atentie sporita hipotermiei si agravarii simptomelor preexistente.

Precizare:Hipotermie- Scadere subnormala a temperaturii corpului

2. Cod rosu:

a) orice persoana este amenintata, chiar si persoanele cu o stare de sanatate buna;

b) pericolul este mai mare si poate fi major pentru persoanele vulnerabile sau izolate, mai ales pentru cele cu handicap, cele care sufera de boli cardiovasculare, respiratorii, endocrine sau de diferite patologii ocular, persoanele care au problem ale sistemului nervos sau sindromul Raynaud;

c) este necesara o supraveghere special a copiilor;

d) in cazuri de sensibilitate ridicata la ger(zona buzelor si a mainilor), trebuie consultat de urgenta un farmacist;

e) unele tipuri de medicamente pot avea contraindicatii de a fi luate in caz de frig puternic si in consecinta este necesar sa se ceara sfatul medicului;

f) sportivii si unele persoane care lucreaza in aer liber trebuie sa acorde atentie sporita hipotermiei si agravarii simptomelor preexistente, astfel frisoanele si amortirea extremitatilor constituie semen de alarma.

5. Masuri ce se executa in caz de accident chimic si poluare accidentala

5.1. Generalitati

Accidentele chimice reprezinta in fapt eliberarea in mediu, ca urmare a unor cauze antropice sau natural, a unor substante toxice industrial in asemenea cantitati incat depasesc mult nivelele maxim admise si pot afecta sanatatea populatiei(pot cauza intoxicarea sau moartea).

Principalele substante toxice industrial (STI) folosite uzual in industrie sunt:

- amoniacul;

- clorul;

- hidrogenul sulfurat;

- dioxidul de sulf;

- sulfura de carbon;

- oxizii de azot;

- acidul clorhidric;

- acidul sulfuric;

- acidul cianhidric;

- monoxidul de carbon.

Pentru decontaminarea STI se folosesc urmatoarele material si substante:

a) Materiale absorbante,pentru retinerea substantelor toxice si impiedicarea evaporarii acestora:

- nisip;

- pamant;

- argila;

- pietris;

- zgura;

- granule de polimer;

- rasini sintetice.

b) Substante de neutralizare:

- pentru amoniac-solutii de acid clorhidric sau acetic in diverse concentratii.

- pentru clor-solutii de bisulfit si sulfat de fier, hiposulfit de sodium, lapte de var, terci de var stins si apa amoniacala;

- pentru acid clorhidric, acid cianhidric, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf-solutii alcaline de hidroxid de sodium, lapte de var, soda calcinata sau apa amoniacala. De asemenea se pot folosi urmatoarele substante solide:praf sau pietris de calcar, praf de var nestins;

- pentru sulfura de carbon-materiale absorbante impregnate cu substanta ce se colecteaza in butoaie de tabla special amenajate, se etanseaza si se transport in locatii unde se aprind de la distanta.

In interventia la locul accidentului, metoda uzuala folosita pentru limitarea dispersarii norului chimic se realizeaza cu ajutorul unor perdele de apa. Prin aceasta metoda se asigura si lichefierea unei parti importante a vaporilor, pentru a putea executa neutralizarea.

5.2.Proceduri comportamentale

Accidentul chimic si poluarea accidental sunt evenimente imprevizibile. Ca urmare exista posibilitatea ca la orice dereglare a procesului tehnologic prin avarierea sau deteriorarea unei instalatii, a unui utilaj sau mijloc de transport sa se elibereze in mediul inconjurator (aer, apa, sol) substante toxice care pot avea impact asupra mediului cat si asupra populatiei.

Aceasta impune realizarea unor masuri si actiuni de prevenire si protectie.

Populatia trebuie sa cunoasca:

- care este unitatea sursa de pericol chimic;

- tipul de substanta toxica industrial pe care il detine;

- caracteristicile si modul de actiune al substantei toxice;

- zona de risc in care v-ati putea afla;

- masurile de protectie specific zonei;

- locul in care se asigura protectia prin adapostire sau izolare;

- locurile de dispunere si itinerarele de evacuare temporara.

Apararea in caz de accident chimic se refera la un ansamblu de masuri care se realizeaza in mod unitar si continuu si se imparte in actiuni:

- pre-dezastru;

- in timpul dezastrului;

- post-dezastru.

Faza de pre-dezastru

Faza de dezastru

Daca sunteti surprins in afara locuintei:

Daca va gasiti in masina, in zonele afectate de norul toxic,

Faza post-dezastru:

6.Concepul de securitate si sanatate in munca

Securitatea si sanatatea in munca reprezinta ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca;

LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securitatii si sanatatii in munca stabileste principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.

Legea se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private.

Prevederile acestei legi se aplica angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.

6.1. Obligatiile generale ale angajatorilor

Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca.

In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru:

a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea si instruirea lucratorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.

In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii:

a) sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii;

b) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor exercitate;

c) sa elaboreze instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor;

d) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sanatatea in munca;

e) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare;

f) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica;

g) sa angajeze numai persoane care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajarii;

h) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific;

i) sa asigure echipamente individuale de protectie;

j) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, in cazul degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie.

6.2. Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca

6.2.1 Generalitati

Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.

Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;

d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrari speciale

Instruirea trebuie sa fie:

a) adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;

b) periodica si ori de cate ori este necesar.

Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca la nivelul intreprinderii si/sau al unitatii se efectueaza in timpul programului de lucru.

Perioada in care se desfasoara instruirea este considerata timp de munca.

Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca cuprinde 3 faze:

a) instruirea introductiv-generala;

b) instruirea la locul de munca;

c) instruirea periodica.

La instruirea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca vor fi folosite mijloace, metode si tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata de calculator.

Fiecare angajator are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri adecvate.

Angajatorul trebuie sa dispuna de un program de instruire - testare, pe meserii sau activitati.

Rezultatul instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca se consemneaza in mod obligatoriu in fisa de instruire individuala, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii.

Completarea fisei de instruire individuala se va face cu pix cu pasta sau cu stilou, imediat dupa verificarea instruirii.

Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire individuala se semneaza de catre lucratorul instruit si de catre persoanele care au efectuat si au verificat instruirea.

Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi insotita de o copie a fisei de aptitudini, completata de catre medicul de medicina muncii in urma examenului medical la angajare.

6.2.2. Intocmirea tematicilor

Tematicile de instruire trebuie intocmite pe meserii (functii) sau grupe de meserii, ale caror activitate se desfasoara in conditii similare iar salariatii sunt supusi acelorasi factori de risc.

Tematicile vor contine prevederi (articole) referitoare la:

-prevederi cu caracter general, pe care trebuie sa le cunoasca toti salariatii, indiferent de meserie;

-prevederi specifice meseriei (functiei);

-prevederi specifice utilajului sau instalatiei deservite de catre salariat;

-prevederi specifice locului de munca in ansamblu.

Prevederile cu caracter general se refera la:

- legislatia de securitate si sanatate in munca;

- consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca;

- riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;

- dotarea si utilizarea corecta a echipamentului individual de lucru si a echipamentului individual de protectie, sculelor, mijloacelor si dispozitivelor de protectie ;

- acordarea primului ajutor in caz de accidentare ;

- circulatia pe drumurile publice, utilizarea cailor de acces, transport intern, etc. ;

- acordarea mijloacelor igienico-sanitare si alimentatiei de protectie ;

- reguli minime privind electrosecuritatea, lucrul la inaltime, transportul si depozitarea materialelor, utilizarea materialelor periculoase, explozibile, inflamabile.

Prevederile specifice meseriei se refera la:

- desfasurarea procesului de munca pe fazele tehnologice ;

- sarcini de serviciu, atributii, responsabilitati conform fisei postului ;

- instructiuni proprii de protectie a muncii specifice pentru activitatea sau meseria respectiva.

Prevederile specifice instalatiei deservite se refera la:

- instructiunile de utilizare, exploatare, protectia muncii, PSI, interventie in caz de avarie pentru instalatia respectiva, care trebuie sa contina factorii de risc, tensiunea de lucru, etc.

- mijloacele de protectie, dispozitivele, rechizitele de semnalizare necesare.

Prevederile specifice locului de munca se refera la:

- instructiunile proprii locului de munca respectiv cu toti factorii de risc si modul de contracarare ;

- schita cu caile de acces si deplasare la locurile de munca;

- situatia locurilor de munca periculoase, gabarit redus, etc.

- reglementari comune (conventii) privind executarea de lucrari cu terti, etc.

- materiale educative, studii de caz ale unor accidente.

6.2.3. Durata si periodicitatea instructajelor

Durata instructajelor se stabileste diferentiat in functie de tipul instructajului, complexitatea tehnica si gradul de periculozitate a proceselor de munca :

factorii de risc existenti, nivelul acestora si timpul de actionare asupra salariatilor;

frecventa si gravitatea accidentelor de munca produse in activitatea respectiva;

pregatirea profesionala si capacitatea salariatilor de asimilare si insusire a cunostintelor.

6.2.4. Instruirea introductiv-generala

Instructajul introductiv general se efectueaza de catre responsabilul cu protectia muncii din unitatea de baza, numit prin decizie scrisa, timp minim 8 ore, in cabinetul de protectia muncii, cu consemnare in fisa individuala.

Scopul acestui instructaj este acela de a prezenta salariatilor nou angajati in unitate materialele cu caracter general din tematica aprobata, mentionate mai sus.

In urma instruirii se va efectua verificarea insusirii cunostintelor de catre seful de unitate fiind interzisa repartizarea la locul de munca a salariatilor care nu si-au insusit prevederile minime necesare prevenirii accidentelor in perioada de acomodare.

6.2.5. Instruirea la locul de munca

Instructajul la locul de munca se efectueaza tuturor noilor angajati, de catre conducatorul locului de munca respectiv, timp de minim 8 ore, cu consemnare in fisa individuala.

Scopul acestui instructaj este acela de a prezenta riscurile si masurile de prevenire, pe baza materialelor specifice locului de munca mentionate in tematica aprobata. in timpul acestui instructaj se vor efectua in mod obligatoriu demonstratii practice privind activitatea, prezentarea locurilor periculoase direct pe teren, delimitarea materiala a acestora, etc.

In urma celor doua instructaje, seful de unitate va efectua o noua verificare a insusirii cunostintelor dobandite si numai daca instruirile au fost corespunzatoare va semna si aplica stampila pe fisa individuala confirmand astfel admiterea la lucru a noului angajat. Este interzisa admiterea la lucru fara confirmarea sefului de unitate.

Instructajul la schimbarea conditiilor de munca, se va efectua salariatilor veniti de la un loc de munca similar existent in aceiasi unitate, in aceleasi conditii ca si instructajul la locul de munca cu mentiunea ca se va consemna in fisa individuala la capitolul respectiv.

7. Masuri de prim ajutor pentru accidentatii prin electrocutare si accidentarii din alte cauze

7.1. Generalitati

7.1.1. Modul de actiune in caz de urgenta medicala

Ajutorul medical de urgenta pentru persoanele accidentate sau cu probleme de sanatate comporta urmatoarele faze distincte:

In prima faza: Acordarea primului ajutor.

In cazul producerii unui accident, persoana (persoanele) care observa prima (primele) acest eveniment va actiona astfel:

- va identifica eventualele riscuri permanente care ameninta victima si/sau mediul inconjurator;

- va actiona pentru scoaterea victimei de sub actiunea riscului, fara a se expune ea insasi;

- va acorda primul ajutor incercand evitarea inrautatirii starii accidentatului si aparitia altor complicatii.

Modul de acordare a primului ajutor:

Actiunile persoanei care acorda primul ajutor depind de starea victimei:

daca victima nu vorbeste (este inconstienta) dar respira si ii bate inima (are puls) sunt necesare:

- asezarea in pozitie de siguranta;

- acoperirea victimei, alarmarea;

- supravegherea circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei pana la sosirea medicului;

daca victima nu raspunde, nu respira, dar ii bate inima sunt necesare:

- degajarea (eliberarea cailor respiratorii);

- respiratie gura la gura sau gura la nas;

daca victima nu raspunde, nu respira, nu ii bate inima:

- reanimare cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie gura la gura sau gura la nas;

daca victima sangereaza abundent se aplica:

- compresie manuala locala;

- pansament compresiv;

- compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau inghinala);

daca victima prezinta arsuri provocate de foc sau caldura:

- se face spalare pentru a evita ca arsura sa progreseze si pentru racorire.

daca victima prezinta arsuri provocate de substante chimice:

- se face spalare abundenta cu apa.

daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari:

- oricare ar fi semnele, se va actiona ca si cum victima ar avea o fractura, evitand deplasarea acesteia si respectand toate eventualele deformari la nivelul membrului superior, inferior, coloanei vertebrale.

In faza a doua: Anuntarea accidentului (alarmarea).

Persoana care observa accidentul va da alarma personal sau prin alta persoana, in functie de organizarea primului ajutor si de locul accidentului, astfel:

Dispensarul CNE, autosanitara sau pompierii militari la telefon prin Camera de comanda principala U2 la tlf.2222;

Serviciul Securitatea Muncii la telefon 6199/6164.

Apelul de prim ajutor trebuie sa contina urmatoarele date:

- locul accidentului (cat mai precis posibil);

- zona, cladirea, cota;

- scurta descriere a producerii accidentului (cadere, electrocutare, strivire, incendiu,etc.);

- tipul leziunilor suferite de accidentat;

- numarul accidentatilor;

- daca accidentatii sunt blocati (prinsi);

- daca drumul pana la locul accidentului este accesibil pentru autosanitara;

- cine anunta accidentul (numele si prenumele, societatea, numarul de telefon de la care anunta accidentul).

Persoana care face apelul trebuie sa astepte confirmarea receptionarii corecte a acestuia sau/si sa revina la locul accidentului pentru a confirma transmiterea apelului.

In faza a treia: Asteptarea sosirii echipelor specializate (personalului medical) si a autosanitarei.

Pana la sosirea echipei de specialitate, persoana care acorda primul ajutor va actiona astfel:

- va urmarii semnele vitale ale accidentatului (prezenta respiratiei, a pulsului, starea de constienta) si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat;

- va efectua interventiile necesare si posibile daca survin modificari in starea victimei;

- va nota (memora), pe cat posibil, date privind:

- accidentul (ora producerii, cauze posibile);

- evolutia starii accidentatului si masurile de prim ajutor acordate;

- alte informatii despre accidentat (nume, societatea la care este angajat, activitatea pe care o desfasura in momentul producerii accidentului);

La sosirea echipei de specialitate si a autosanitarei, persoana care a acordat primul ajutor, va actiona astfel:

- comunica toate informatiile despre modul producerii accidentului si starea accidentatului;

- ajuta la transportul accidentatului la autosanitara si il insoteste pana la unitatea medicala care primeste accidentatul.

In ultima faza: Comunicarea urgentelor medicale.

Orice astfel de eveniment produs pe platforma CNE si in cazul accidentelor de circulatie soldate cu vatamari de persoane produse pe drumurile publice se va anunta Serviciul Securitatea Muncii din zona respectiva (CNE Inv. sau CNE Prod.).

7.1.2. Electrocutarea

Electrocutarea se defineste ca suma leziunilor provocate de trecerea curentului electric prin corp. Accidentul si intensitatea leziunilor sant in functie de cativa factori :

- dependenti de curentul electric (tipul, intensitatea, tensiunea, durata de actiune). Curentul alternativ este mai periculos decat curentul continuu;

- starea pielii in momentul "punerii' sub tensiune. O piele uscata este de circa 500 de ori mai rezistenta decat o piele umeda. Efectul caloric este mai mare la o rezistenta mai mare. Tesuturile bogate in apa au o rezistenta mai mica. Trecerea curentului electric, in functie de rezistenta pe care o ofera tesuturile, poate sa duca de la simpla senzatie dureroasa (rezistenta mare), pana la moarte (rezistenta mica);

- traseul pe care-1 parcurge in corp curentul electric (cand traseul parcurs trece de la un membru superior la altul, leziunile sant foarte grave);

- existenta unor tare agraveaza pericolul expunerii la curent (boli cardiovasculare, hipotiroidienii, debilii, nevroticii);

- oboseala, emotiile, frigul, sunt factori agravanti.

Efectele electrocutarii se repercuteaza fie asupra sistemului nervos (prin fenomenul de depolarizare, pierdere de ioni de catre celule), fie asupra musculaturii (striate si netede), de la simpla excitatie la spasm. Mai intra in discutie efectul caloric, de la arsuri simple pana la destructii tisulare intinse.

Electrocutarea poate imbraca mai multe forme clinice:

- electrocutarea fara pierderea cunostintei;

- electrocutarea cu pierderea cunostintei, dar cu pastrarea circulatiei si
respiratiei;

- electrocutarea cu oprirea respiratiei, dar pastrarea circulatiei;

- electrocutarea cu oprirea concomitenta a inimii si a respiratiei.

Respiratia este influentata de actiunea curentului electric asupra muschilor respiratori, muschilor constrictori ai glotei, precum si de interventia asupra centrului respirator din bulb. Asupra circulatiei, electrocutarea provoaca tulburari ale ritmului cardiac pana la fibrilatia ventriculara, spasm al vaselor. La toate acestea se mai adauga accidente traumatice, uneori deosebit de grave: fracturi, fracturi parcelare prin contractura violenta a insertiilor musculare, traumatisme craniene etc.

7. Primul ajutor si metode de aplicare a respiratiei artificiale in caz de accidentare prin electrocutare (si nu numai)

A. Scoaterea celui accidentat de sub curent

La instalatiile electrice, atingerea partilor conducatoare de curent care se gasesc sub curent(tensiune) provoaca in majoritatea cazurilor o contractare brusca si involuntara a muschilor. Din aceasta cauza, cand accidentatul tine conductorul in maini, degetele se strang atat de tare, incat desclestarea lor de pe conductor devine imposibila. Daca acesta ramane in atingere cu partile conductoare de curent, atunci este necesar sa se stie ca fara aplicarea masurilor necesare de securitate, atingerea celui aflat in sub curent este periculoasa si pentru viata celui ce intervine. Prima actiune de intreprins este deconectarea partii de instalatie de care este prinsa persoana accidentatului. Cu aceasta ocazie trebuie sa se tina cont de urmatoarele :

1. in cazul in care accidentatul se gaseste agatat la o inaltime oarecare, deconectarea instalatiei si eliberarea acestuia de sub curent poate sa provoace un rau mai mare decat cel cauzat de curentul electric, de aceea trebuie luate toate masurile care sa garanteze securitatea celui accidentat in caz de cadere.

2. in caz de deconectare, pot fi stinse concomitent si luminile. De aceea, trebuie luate masuri pentru a avea alte surse de iluminat: (felinare, faclii, lumanari, un iluminat de rezerva, felinare cu acumulatoare, etc.) fara sa se intarzaie din aceasta cauza deconectarea instalatiei si masurile de prim ajutor pentru cel accidentat.

3. in cazul in care deconectarea instalatiei nu poate fi executata suficient de repede, atunci trebuie luate masuri de separare a persoanei accidentate de partile conducatoare de curent de care este agatata si anume:

o Pentru separarea celui accidentat de partile conducatoare de curent sau a conductei electrice de aceasta, trebuie sa se faca uz de o haina, o franghie uscata sau un bat, sau orice mijloc asemanator neconductor si uscat; nu se pot intrebuinta in aceste cazuri obiecte metalice sau umede; pentru ca accidentatul sa fie separat repede de partile conducatoare de curent, se poate trage de haina lui, daca este uscata si este departata de corp (poalele hainei), evitand in acelasi timp atingerile de obiectele metalice inconjuratoare si de partile corpului neacoperite de haine;

o De asemenea, nu se recomanda sa se traga cel accidentat de picioare, fara a se lua masurile necesare, deoarece incaltamintea poate fi umeda iar cuiele batute si ochiurile pentru sireturi sunt bune conducatoare de electricitate; persoana care intervine isi va pune manusi sau isi va infasura mainile cu o haina uscata; in cazul cand nu are asemenea obiecte, isi va pune sub picioare un covor de cauciuc electroizolant, scanduri uscate sau va incalta cizme electroizolante.

Cand, in vederea salvarii, este nevoie sa se atinga cel accidentat pe partile corpului ce nu sunt acoperite cu haine, trebuie sa se puna manusile de cauciuc si galosii sau sa se infasoare mainile cu un fular uscat, cu o sapca de postav sau cu maneca ori pulpana propriei haine uscate etc. sau acoperind persoana accidentata cu o haina de cauciuc ori cauciucata (impermeabil) sau cu simpla stofa uscata. Se mai poate interveni stand cu picioarele pe o scandura sau pe orice alt asternut uscat, neconductor de curent, pe o legatura sau pachet de haine etc. Se mai recomanda sa se foloseasca, daca se poate, numai o singura mana.

La joasa tensiune, cand curentul se scurge in pamant prin corpul celui accidentat prin electrocutare si acesta strange convulsiv in maini un conductor, iar reteaua nu se poate deconecta urgent, este mai bine ca cel accidentat sa fie izolat fata de pamant (de exemplu impingand sub el scanduri uscate sau orice alt material izolant uscat, astfel incat sa nu mai atinga solul, peretii sau alte obiecte din imediata apropiere) decat sa se incerce desprinderea mainilor. Persoana care intervine trebuie sa respecte masurile ce trebuie luate la atingerea celui accidentat, aratate mai sus. De asemenea, se va avea grija ca cel accidentat prin electrocutare sa nu sufere alte accidente la luarea acestor masuri.

In caz de nevoie trebuie taiate conductoarele de joasa tensiune, cu ajutorul unui topor cu coada de lemn uscat, cu foarfeci izolate sau cu ajutorul unui aparat cu o izolatie corespunzatoare. Operatia trebuie executata cu precautie (nu se ating conductoarele, se taie fiecare conductor in mod separat, cu manusile de cauciuc si cu galosii pusi). La inalta tensiune, pentru izolarea celui accidentat fata de pamant sau de partile conducatoare de curent, cel care intreprinde acest lucru trebuie sa poarte incaltaminte de cauciuc dielectrica si manusi si sa actioneze cu o prajina sau clesti izolati la o tensiune corespunzatoare.

Pe liniile electrice de transport, cand scoaterea accidentatului de sub tensiune printr-una din metodele aratate mai sus nu se poate executa suficient de repede si fara pericole, trebuie sa se recurga la scurt-circuitarea (prin aruncarea unor conductoare) a tuturor conductoarelor de linie si legarea lor sigura la pamant (dupa regulile generale de tehnica securitatii). in acest caz, trebuie luate masuri ca bucla aruncata sa nu atinga corpul persoanei care acorda ajutorul.

De asemenea trebuie sa se tina cont de urmatoarele:

a) daca accidentatul se gaseste la inaltime, trebuie sa se previna sau sa se evite pericolul de cadere;

b) daca accidentatul atinge un singur conductor, este adesea suficient sa se lege la pamant numai acest conductor;

c) pentru a realiza legarea la pamant si scurt-circuitarea, este necesar in primul rand ca conductorul intrebuintat in acest scop sa fie pus la pamant apoi aruncat peste conductoarele de linie care urmeaza sa fie puse la pamant;

d) trebuie de asemenea retinut ca, daca in linie exista o capacitate electrica mare, prin deconectare poate ramane o sarcina periculoasa pentru viata si numai legarea la pamant a liniei o poate face inofensiva.

B. Primele masuri dupa scoaterea accidentatului de sub curent

Modul de aplicare a masurilor de prim-ajutor este in functie de starea in care se afla accidentatul dupa scoaterea de sub curent. in cazul cand acesta se afla in deplina cunostinta, desi pana atunci fusese in lesin sau a stat mult timp sub tensiune, el va fi indrumat sau transportat la un medic, spre a preveni o eventuala agravare a starii sale; in situatii grave, trebuie sa fie chemat medicul sau salvarea la fata locului.

Pana la venirea medicului si pentru ca sa nu existe din nou pericolul inghitirii limbii sau al inecarii cu voma in cazul unui nou lesin, accidentatul se aseaza in decubit ventral, ca in imaginea urmatoare:

Cand cel accidentat si-a pierdut cunostinta, el trebuie intins pe un loc neted si comod; i se desface imbracamintea la piept si la gat, se iau masuri pentru improspatarea aerului, se evacueaza din incapere persoanele de prisos, apoi i se da sa miroase o solutie de amoniac, se stropeste cu apa (nu din gura !), i se fac frictiuni pe corp pentru incalzirea corpului.

Medicul trebuie sa fie chemat cat mai urgent. in cazul cand accidentatul respira greu, foarte rar si convulsiv, la fel ca un muribund, i se va face respiratie artificiala si un masaj in regiunea inimii.

In cazul cand persoana accidentata nu mai da semne de viata (respiratia, bataile inimii, pulsul sunt absente) nu trebuie sa fie considerata pierduta. Moartea poate fi adesea numai aparenta, dar cel accidentat va muri daca nu i se va acorda primul ajutor, facandu-i-se respiratie artificiala.Respiratia artificiala trebuie facuta in mod continuu, pana la sosirea medicului, care, in aceste cazuri, trebuie chemat urgent. Pulsul se verifica la artera carotida, fara a presa excesiv.

In operatia de readucere la viata a acelui accidentat prin electrocutare, care in aparenta este mort, fiecare secunda este pretioasa, de aceea primul ajutor trebuie dat imediat, daca este posibil chiar la fata locului; el va fi transportat in alt loc numai in cazul cand pericolul continua sa ameninte atat pe cel accidentat cat si pe cel care acorda primul ajutor sau in cazul imposibilitatii acordarii primului ajutor in timpul transportului. Electrocutatul poate fi considerat mort numai in cazul unor grave leziuni externe, de exemplu fracturarea cutiei craniene in cadere sau carbonizarea intregului corp. Moartea poate fi declarata de catre medic. in nici un caz nu trebuie sa se aplice celui accidentat mijloace empirice.

C. Principalele instructiuni obligatorii aplicabile la executarea respiratiei artificiale

Respiratia artificiala va fi executata numai in cazurile in care cel accidentat nu respira deloc sau respira rar, convulsiv, cu sughituri, ca un muribund, sau daca respiratia se inrautateste. Executarea respiratiei artificiale trebuie sa fie inceputa imediat ce accidentatul a fost scos de sub curent si se continua apoi fara intrerupere.

Ea va fi continuata pana la obtinerea rezultatului pozitiv (revenirea la viata) sau pana la aparitia semnelor neindoielnice ale mortii reale (a petelor cadaverice sau a rigiditatii corpului).

S-au observat cazuri cand cei considerati morti datorita leziunilor provocate, au fost readusi la viata peste cateva ore socotite din momentul accidentului (chiar 8-11 ore). in timpul cat se executa respiratia artificiala, se va observa atent fata accidentatului. in cazul cand se observa o miscare a buzelor, a pleoapelor sau a marului lui Adam, facand impresia ca inghite, se va verifica daca nu cumva accidentatul a inceput sa respire singur si regulat, se opreste respiratia artificiala, deoarece continuarea ei poate fi periculoasa.

Deblocarea cailor respiratorii blocate de baza limbii:

Daca insa dupa cateva clipe de asteptare se va observa ca acesta nu mai respira, se va relua imediat respiratia artificiala. Inainte de a se proceda la executarea respiratiei artificiale, este necesar :

. Sa se elibereze imediat accidentatul de partile de imbracaminte care impiedica respiratia (gulerul de la camasa, fularul), sa se desfaca cureaua de la pantaloni.

. Sa se elibereze imediat gura celui accidentat de obiecte straine (sa se inlature protezele dentare daca exista);

. Daca gura accidentatului este inclestata, ea trebuie deschisa, in care scop falca inferioara este impinsa in afara; pentru aceasta cel care da primul ajutor aplica cele patru degete de la ambele maini in spatele colturilor falcii inferioare, apoi, prin apasarea degetelor mari deasupra marginii falcii, aceasta este impinsa in afara, astfel ca dintii maxilarului inferior sa fie adusi in fata dintilor celui superior. in cazul cand in modul mai sus indicat nu se reuseste sa se deschida gura, atunci se va recurge la ajutorul unei lame metalice sau unei linguri care se va introduce intre masele la colturile gurii si nicidecum in fata (caci dintii se pot rupe) si cu precautie se desclesteaza dintii. (Inainte de a se folosi lama metalica/lingura, se inveleste cu un material textil pentru a proteja dantura. Sunt preferabile de asemenea unelte din lemn.)

D. Metode de respiratie artificiala

Exista mai multe metode de respiratie artificiala(Silvester, Schäfer, Howard) care se aplica de la caz la caz. Oricare ar fi metoda, este necesar a se actiona foarte rapid pentru a realiza primele cinci inspiratii fortate pentru a asigura oxigen creierului, altfel dupa 3 minute fara oxigen, creierul se lezeaza ireversibil.

7.2.Metoda Sylvester

Mentionam ca aceasta metoda este cea mai buna dintre metodele de respiratie artificiala prezentate. in cazul cand se dispune de ajutoare, se aplica aceasta metoda. Pentru aplicarea acesteia sunt necesare mai multe schimburi de echipe, procedeul fiind obositor. La aplicarea metodei Silvester se aseaza accidentatul pe spate, pe un sul de haine ca sa se largeasca toracele, se scoate si se retine limba afara cu un carlig de rufe, batista uscata sau cu ajutorul unei fese sau bucati de panza care se trece in jurul gatului; operatorul se aseaza in genunchi la capul accidentatului iar bratele acestuia se prind de sub incheietura cotului si se apasa fara violenta pe partile laterale ale pieptului (expiratie), numarand: unu, doi, trei - se ridica apoi bratele accidentatului in sus si se trag inapoi peste cap (inspiratie); numarand: patru, cinci, sase - se vor apasa din nou bratele accidentatului pe partile laterale ale pieptului.

In cazul cand se dispune de ajutoare, la aplicarea metodei Silvester sunt intrebuintati doi oameni, fiecare stand pe un genunchi de fiecare parte a accidentatului, actionand in concordanta si dupa numaratoare. Un al treilea ajutor tine scoasa limba accidentatului. in cazul unei executari corecte a respiratiei artificiale se aude un sunet (care seamana a geamat) produs de aerul ce trece prin traheea accidentatului, la comprimarea pieptului si eliberarea lui.

Daca sunetele nu se produc, aceasta inseamna ca limba a cazut si impiedica trecerea aerului; in acest caz trebuie sa fie scoasa mai mult afara. in cazul fracturarii unei maini sau unui umar, metoda Silvester NU trebuie aplicata.

7.3. Metoda Schaeffer

In cazul cand respiratia artificiala trebuie facuta de o singura persoana, este mai usor de aplicat metoda Schäfer. Avantajele ei constau in usurinta aplicarii procedeului, deoarece acesta poate fi usor insusita, dupa cateva exercitii de scurta durata. in cazul aplicarii metodei Schäfer, accidentatul trebuie asezat cu spatele in sus, cu capul sprijinit pe o mana, cu fata in laturi. Cealalta mana trebuie intinsa in lungul capului si se va asterne ceva sub fata. Daca este posibil i se va scoate limba afara; aceasta nu trebuie tinuta deoarece ea va sta singura. Apoi operatorul trebuie sa se aseze in genunchi deasupra accidentatului, cu fata inspre capul acestuia, in asa fel incat soldurile sale sa fie cuprinse intre genunchii persoanei care da ajutorul.

Se aplica apoi palmele pe spatele accidentatului, pe coastele inferioare, cuprinzandu-le lateral cu degetele indoite, numarand unu, doi, trei operatorul se apleaca inainte in asa fel ca prin greutatea corpului sau sa apese cu mainile pe coastele accidentatului. Numarand in continuare: patru, cinci, sase, operatorul se ridica brusc de pe spatele accidentatului, revenind la pozitia de la inceput, fara a ridica mainile de pe accidentat.

7.4.Metoda Howard

Se aplica (in locul metodei Schäfer) in cazul in care cel accidentat are arsuri pe spinare si leziuni la maini. in cazul aplicarii metodei Howard se aseaza accidentatul pe spate asternand sub locul cu arsuri o batista sau o panza curata si i se intind mainile in lungul capului. in cazul cand mainile sunt fracturate, acestea nu se vor intinde, ci se vor aseza deasupra capului.

Limba accidentatului trebuie scoasa afara si tinuta de o a doua persoana. Apoi operatorul se aseaza in genunchi deasupra persoanei accidentate, procedand identic ca si la aplicarea metodei Schafer: apasa pe coastele inferioare (nu pe burta), numarand la apasare si la ridicare.

Oricare ar fi metoda aplicata, sa se evite apasarile intense pe piept sau pe spate, mai cu seama in regiunea abdomenului, deoarece poate produce impingerea alimentelor din stomac spre gura, ceea ce ar putea astupa caile respiratorii. Trebuie sa fie evitate miscarile violente ale accidentatului, (in special metoda Silvester) pentru a nu se produce fracturi sau luxatii.

La aplicarea oricarei metode de respiratie artificiala, trebuie avut grija ca accidentatul sa nu raceasca; de aceea nu trebuie sa fie lasat pe pamant umed sau pardoseala de piatra, de beton sau fier. Pentru aceasta, sub accidentat trebuie asezat ceva calduros, va fi invelit si daca este posibil incalzit aplicandu-i-se pe corp si la picioare sticle cu apa fierbinte, caramizi sau pietre incalzite si bine acoperite pentru a nu cauza arsuri.

Toate acestea trebuie facute repede fara sa se intrerupa operatia de respiratie artificiala. in timpul respiratiei, bratele celui care face respiratia, in cazul aplicarii metodelor Schafer si Howard, sau ale accidentatului, la aplicarea metodei Silvester, pot fi indepartate pentru 2-3 secunde de cutia toracica a accidentatului. La toate metodele de respiratie artificiala trebuie sa se faca 15 miscari complete pe minut, adica de inspiratie si respiratie.

Pentru a obosi mai putin, cel care face respiratia artificiala trebuie sa respire in ritmul miscarilor pe care le face accidentatului.

7.5.Metoda respiratiei artificiale gura la gura

Este cea mai buna metoda pentru ca este usor de invatat si practicat, poate fi folosita asupra persoanelor de toate varstele. in plus, ofera rata mare de succes pentru salvatorul singur, asa cum este cel mai probabil sa fie in cazul radioamatorilor, care lucreaza in grup restrans iar in grupuri mai mari se aduna rar, doar in cazul concursurilor sau simpozioanelor.

Pasii care trebuie urmati sunt urmatorii:

- Verificati gura accidentatului pentru a va asigura ca nu este obstructionata. - Plasati corpul accidentatului pe spate, astfel incat pieptul sa fie in extensie

- Prindeti mandibula si ridicat-o in sus astfel incat capul sa aiba o pozitie inspre inapoi(vezi imaginea anterioara);

Aceasta actiune va debloca caile respiratorii blocate de baza limbii, care este deseori inghitita de persoana in stare de inconstienta.

Acum se incepe respiratia artificiala: Cu o mana se strang narile accidentatului. Dupa aceea salvatorul inspira rapid si adanc, apoi insufla aerul prin gura accidentatului. Daca maxilarele sun inclestate, inca se mai poate folosi aceasta metoda, aerul trecand printre dinti, altfel se poate folosi si metoda gura-la-nas. Expiratia accidentatului trebuie sa se produca natural, la oprirea insuflatiei.

Daca e nevoie, respiratia artificiala(metoda Silvester sau gura-la-gura) trebuie combinata cu masajul cardiac.

In cazul a doi salvatori ritmul este de 10-12 inspiratii pe minut - o data la 5 compresii cardiace; in cazul unui singur salvator, se face o succesiune de 2 inspiratii dupa fiecare 15 compresii cardiace. in cazul cand accidentatul este copil, ritmul de respiratie artificiala este de 20 inspiratii pe minut, se continua cu succesiunea de 2 inspiratii la 15 compresii cardiace pana la revenire sau sosirea medicului.

NU PIERDETI NICI UN MOMENT in INCEPEREA RESPIRATIEI ARTIFICIALE, CEA MAI MICA INTARZIERE POATE FI FATALA!

7.6. Masajul inimii

Masajul inimii se executa in felul urmator : persoana care da primul ajutor pune mana sa dreapta pe regiunea inimii accidentatului, avand degetele indreptate in directia capului acestuia si mana stanga peste mana dreapta si apasa uniform, cu mainile indreptate, in ritmul batailor inimii (la un om sanatos 70-80 pe minut, sau pentru comoditate la fiecare secunda, dupa ceas) face cu podul palmei 20-30 apasari slabe pe coastele de deasupra inimii.

7.7. Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si iminent.

Angajatorul are urmatoarele obligatii

a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;

b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul-ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.

Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa informeze, cat mai curand posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent, despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate sau care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;

b) sa ia masuri si sa furnizeze instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o zona sigura, in caz de pericol grav si iminent;

c) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care inca exista un pericol grav si iminent, in afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.

Lucratorii care, in cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca si/sau o zona periculoasa, nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati impotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia.

Angajatorul trebuie sa se asigure ca, in cazul unui pericol grav si iminent pentru propria securitate sau a altor persoane atunci cand seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.