Elemente utilizate la calculul variantei optime a planului de formare

ELEMENTE UTILIZATE LA CALCULUL VARIANTEI OPTIME A PLANULUI DE FORMARE

In general, timpul de acumulare () al vagoanelor in statii in vederea compunerii unui tren se calculeaza cu relatia :

=z*m,

in care z este numarul de vagoane-ore necesare pentru acumularea unui tren (denumit si parametrul de acumulare, care are o valoare proprie curentului de vagoane, situata in general intre 10 si 12 ore) si m este numaru1 de vagoane admis pe tren (in vagoane conventio­nale, adica vagoane de 10 m lungime, respeetiv cu doua osii).

Timpul mediu de acumulare al vagoanelor se calculeaza cu relatia :

in care este numarul de vagoane propriu curentului studiat. Economia de vagoane-ore ( care se poate realiza pri evi­tarea manevrarii vagonului intruna din statiile din parcurs este data de relatia :

in care este economia de vagoane-ore care se obtine prin evitarea manevrarii unui vagon intr-una din statiile din parcurs ( iar este consumul de vagoane-ore necesar pentru acumularea curen­tului de vagoane in statia de formare a trenului (

1 METODA COMPARATIILOR ANALITICE

Metoda consta in studierea oportunitatii separarii curentilor, iar apoi a combinarii lor. Separarea se face pe baza conditiei de su­ficienta () sau conditie de necesitate (), in care este consumul de vagoane-ore care se economiseste prin tranzitarea fara prelucrare a curentului de vagoane.

Fig.5

Fie o magistra1a cu sapte statii tehnice (A, B, C, D, E, F, G) ca cea din fig. 5. Daca curentul corespunde conditiei de sufi­cienta (), atunci acesta se separa ca o relatie independenta ; daca nu satisface conditia de suficienta si este indicata sepa­rarea curentului , se propune separarea acestuia impreuna cu curentul Daca nu satisface conditia de suficienta pentru separare, insa satisfac conditia de necesitate, se compara economiile care se pot obtine prin cele doua variante:

a)    prin separarea lui :

 ;

b)    prin combinarea

Varianta care permite obtinerea celor mai mari economii se corn­para cu . Daca satisface conditia de suficienta, se propune relatia , iar daca nu satisface aceasta conditie, se pot compara variantele:

c) varianta cea mai buna dintre variantele a si b cu:

d)

Varianta care permite obtinerea celor mai mari economii se compara apoi cu etc. pana la , respectiv cel mai apropiat curent, cu exceptia lui care nu este luat in analiza din cauza unicitatii solutiei de indrumare .

2 METODA COMPARATIILOR ANALITICE CONJUGATE

Metoda se bazeaza pe alegerea treptata a relatiilor celor mai avantajoase, avand in vedere faptul ca numarul de relatii ale trenurilor cu o singura grupa este cu mult mai mic decat numarul variantelor posibile. Relatia care da cele mai mari economii de vagoane-ore se numeste relatie de plecare.

Avand in vedere o schema a curentilor de vagoane ca cea din fig. 3, principiile metodei comparatiei analitice conjugate de de­terminare a variantei optime planului de formare sunt:

a) relatia de plecare care se compune dintr-un singur curent de vagoane si satisface in general conditia de suficienta se inglobeaza in: varianta optima fara a mai fi comparata cu celelalte relatii;

b) relatia de plecare compusa din mai multi curenti de vagoane, din care unii satisfac conditia de suficienta, se include in varianta optima a planului de formare, atunci cand relatiile mai lungi, la tre­cerea prin statiile tehnice aflate in parcursul trenurilor relatiei de de plecare, dau economii mai mici decat zm vagoane-ore;

c) dintre celelalte relatii, se va include in varianta optima acea relatie care satisface conditia de suficienta si care dupa relatia de plecare da cea mai mare economie de vagoane-ore;

d) in celelalte cazuri, relatia de plecare, precum si relatiile cele mai economice se compara cu grupele de relatii scurte, alegandu-se variantele care dau economiile cele mai mari de vagoane-ore.

Prin separarea, potrivit principiilor expuse, a unui numar de relatii care urmeaza sa fie incluse in varianta optima a planului de formare, procedeul se reia pentru restul relatiilor .