Intretinerea si repararea vagoanelor

INTRETINEREA SI REPARAREA VAGOANELOR

1. Consideratii generale

O conditie esentiala a economiei este mentinerea intregului parc de vagoane in conditii de exploatare cat mai bune.

Aceasta se poate realiza prin revizuirea lor tehnica si executarea, in caz de necesitate, a reparatiilor.

Prin reparatii se inlatura uzura fizica, iar prin modernizari, uzura morala.

Realizarea acestora nu se face la intamplare ci printr-o activitate deosebit de laborioasa care face parte integrata dintr-un sistem complex de reparatii.

Prin sistem de reparatii se intelege complexitatea de masuri organizatorice, intretinere a utilajelor si instalatiilor. Sistemul de reparatii trebuie sa asigure:

v  mentinerea utilajului un timp indelungat la parametrii initiali proiectati;

v  evitarea avariilor;

v  planificarea reparatiilor si evaluarea si asigurarea unor cheltuieli minime;

v  aplicarea unor metode avansate tehnologice si organizatorice.

Reparatiile se executa in corpul trenului sau cu scoaterea vagoanelor din tren si indrumarea lor la centrele de reparatii, ateliere de zona sau ateliere principale, corespunzator marimii defectelor constatate.

In timpul exploatarii, in functie de utilizarea lor, vagoanele sunt supuse unei mari game de solicitari:

v  circulatia pe cale;

v  manevrele din triaje si statii;

v  incarcarea si descarcarea marfurilor etc.

Aceste solicitari dau nastere la uzuri atat normale, cat si anormale, precum si la defectarea unor componente ale vagonului.

Defectele normale se datoreaza uzurilor si exploatarii normale a vagonului si se remediaza cu ocazia reparatiilor planificate ale vagonului.

Defectele anormale au la baza uzurile anormale, accidentale cat si intretinerea si exploatarea necorespunzatoare a vagonului, iar reparatiile sunt ocazionale.

2. Clasificarea defectelor ce apar in exploatarea curenta a vagoanelor

a)   Defecte care pericliteaza siguranta circulatiei sau integritatea incarcaturii

v  crapaturi sau fisuri la:

osii;

bandaje;

aparat de tractiune.

v  fusuri de osii aprinse;

v  scurgeri de continut;

v  incarcatura depasita sau iesita din gabarit etc.

Vagoanele care prezinta astfel de defecte nu sunt introduse in circulatie, fiind considerate necirculabile.

b)  Defecte care nu pericliteaza direct siguranta circulatiei, dar care, progresand, ajung sa devina periculoase.

Vagoanele cu astfel de defecte se considera de asemenea necirculabile.

c)   Defecte cu care vagoanele de marfa incarcate pot merge pana la destinatie, iar cele de calatori pana la statia finala.

Din aceasta categorie, care permit vagoanelor sa fie circulabile, amintim urmatoarele defecte:

v  revizia periodica expirata;

v  defecte la instalatia de incalzire si iluminat etc.

3. Reviziile tehnice

Concomitent cu intocmirea graficelor de circulatie se prevad si distante pe care le pot parcurge trenurile intre doua revizii tehnice consecutive. Acestea sunt 300 - 400 km pentru trenurile de calatori si 200 - 300 km pentru cele de marfa.

Reviziile de vagoane (figura 1) sunt unitati de baza ale cailor ferate care au ca sarcina principala asigurarea circulatiei regulate a trenurilor prin revizuirea si intretinerea vagoanelor in exploatare. Ele sunt dispuse la distante mai mici decat cea limita pentru circulatia intre doua revizii tehnice consecutive, in punctele de ramificatii, la fiecare cap de panta mare, in statiile cu operatii de incarcare-descarcare masive, in statii de triaj etc.

Fig. 4 .1. Revizia de Vagoane Timisoara

In functie de volumul lucrarilor, reviziile pot fi:

v  revizie tehnica de compunere;

v  revizie tehnica la sosire;

v  revizie tehnica in tranzit;

v  revizie tehnica prin defilare.

La o revizie tehnica completa se efectueaza mai multe lucrari, conform tabelului 1.

Lucrarile de intretinere a vagoanelor sunt diferite de la un tip de revizie la altul, dupa cum urmeaza:

v  revizia tehnica la compunere

lucrarile 1,., 24;

se executa in statiile de formare a trenurilor.

v  revizia tehnica la sosire

lucrarile1,13, 26, 29, 30;

se executa in statiile finale sau de descompunere a trenurilor.

v  Revizia tehnica in tranzit:

lucrarile 1, 13, 16, 21,  22, 26, 30;

se executa dupa un parcurs de 100-200 km de la ultima revizie tehnica generala sau in tranzit.

v  Revizia tehnica prin defilare:

lucarile 13, 21, 22, 27;

se executa dupa un parcurs de 50100 km de la ultima revizie tehnica de orice fel.

In primul caz revizia se executa de una sau mai multe echipe complete, formate din doi lacatusi de revizie si 2-5 lacatusi de vagoane pentru efectuarea reparatiilor, manipularilor etc.

Pentru celelalte trei revizii echipele sunt formate din doi lacatusi de revizie, cate unul pentru fiecare parte a trenului.

Reparatiile planificate

Pe baza unor revizii periodice se stabileste data reviziei urmatoare si caracterul reparatiei. Desi superior, sistemului de reparatii, ''la nevoie'' el nu permite realizarea obiectivelor mentionate pe care trebuie sa le asigure un sistem de reparatii.

Reparatia se executa obligatoriu la anumite perioade prestabilite, indiferent de starea tehnica a vagonului. Ea se executa in conformitate cu instructiunile privind piesele ce se repara sau se inlocuiesc, tehnologiile folosite, baza materiala, manopera, costul. Se asigura unificarea tehnologiilor, scurtarea duratei reparatiilor, calitatea. In cazul variatiei parametrilor de exploatare a utilajului, acest sistem poate conduce la risipa de materiale si cresterea cheltuielilor.

Tabelul 1

Lucrari efectueate la o revizie tehnica completa

Pe baza acestui sistem se planifica intervalul de timp si categoria reparatiilor. Lucrarile concrete ce urmeaza a fi efectuate se stabilesc cu ocazia reviziilor tehnice periodice planificate. Sistemul consolideaza elementele planificarii, asigurand o anumita elasticitate, permitand adaptarea la situatii concrete generate de conditiile de exploatare a utilajului. Se aplica cu succes in cele mai variate conditii de productie.

Scopul reparatiilor planificate este de a reduce parametrii constructivi si functionali ai vagonului la valori cat mai apropiate de valorile initiale.

Planificarea reparatiilor se face fie in functie de kilometrii parcursi, fie la anumite intervale de timp determinate in baza observatiilor practice la utilaje similare. SNCFR-ul a adoptat sistemul de reparare la intervale fixe de timp.

In vederea executarii acestor lucrari este necesar sa se tina seama, de prescriptiile cuprinse in normativul tehnic republican pentru reparatia mijloacelor de transport feroviar si instructiile de reparare in care sunt prevazute urmatoarele categorii de reparatii (fig.2):

v  revizia intermediara a franei RIF:

echivalenta cu revizia tehnica a utilajului in exploatare la reviziile de vagoane cu centre de reparare sau in atelierul de zona;

are drept scop revizia instalatiei de frana autonmata a vagonului si revizia generala a starii vagonului;

se asigura functionarea ireprosabila a franei prin inlaturarea uzurilor si a dereglarilor constatate.

v  reparatia periodica  RP:

echivalenta cu reparatia curenta de gradul 1 RC1 a utilajelor;

se executa in timpul t2 de la punerea in exploatare a utilajului sau de la de la precedenta reparatie periodica.

v  reparatia generala RG:

echivalenta cu reparatia curenta RC2 a utilajelor;

se executa dupa timpul t3 de la punerea in functie sau de la precedenta reparatie generala.

v  reparatia capitala RK:

se executa in timpul t4 de la punerea in functie a utilajului sau precedenta reparatie capitala.

Fig.2. Schema reparatiilor planificate ale unui vagon

Notatiile din figura sunt:

t₁ - durata de functionare intre constructie sau o reparatie periodica si reparatia intermediara a franei;

t₂ - durata de functionare intre constructie si prima reparatie periodica sau intre doua reparatii periodice;

t₃ - durata de functionare intre constructie si prima reparatie generala sau intre doua reparatii generale;

t₄ - durata de functionare intre constructie si prima reparatie capitala sau intre doua reparatii  capitale;

D -  durata de viata, de exploatare a unui vagon.

Pentru exemplificare consideram durata de viata a unui vagon de marfa cu ecartament normal, autodescarcator, tip Gondola, cu 4 osii si frana automata (figura 3)

Fig.3. Vagoane de marfa cu ecartament normal, autodescarcator, tip Gondola, cu 4 osii si frana automata

Intervalul de timp la care se fac aceste reparatii precum si timpul de stationare pentru fiecare categorie sunt:

RIF: t₁ - 1,5 ani; t_1st. -1 zi

RP : t₂ - 3 ani; t_2st.- 6 zile;

RG: t₃ - 6 ani; t_3st.- 12 zile;

RK: t₄ - 12 ani; t_4st.- 18 zile;

D: 30ani

Se remarca faptul ca pe parcursul duratei de viata a unui vagon, acesta sufera 2 - 3 cicluri complete de reparatie, cu cel mult doua RK si mai multe RP si RG, si este exploatat doar in proportie de 80% din viata sa.

5. Principiile tehnico-economice ale sistemelor de reparare a vagoanelor

Sistemele de intreținere și reparare a elementelor componente sau ale ansamblului vagoanelor se deosebesc intre ele nu numai prin conținutul și volumul lucrarilor dar și prin principiile economice legate de sursele de finanțare.

O delimitare economica se face in funcție de cele doua tipuri de finanțare, pentru:

v  mijloacele fixe;

v  mijloacele circulante sau de exploatare.

Cheltuielile de intreținere și cu reviziile tehnice sunt finanțate din mijloacele circulante, ele fiind realizate in decursul unui an calendaristic. Costul acestor operații se coreleaza cu produsele anului in curs, regasindu-se sub forma productivitații transportului pe calea ferata, respectiv al cheltuielilor de exploatare a cailor ferate.

Cheltuielile cu reparațiile planificate sunt finanțate din mijloacele fixe care se regasesc in producția mai multor ani, ca urmare a continuitații ciclului de reparații. Planificarea cheltuielilor se face din fondurile de amortizare.