Managementul transportului international rutier de marfuri

MANAGEMENTUL TRANSPORTULUI INTERNATIONAL RUTIER DE MARFURI

Transportul auto reprezinta o serie de avantaje in comparatie cu celelalte modalitati de transport a marfurilor.

Transportul marfii se face direct de la locul de productie la cel de destinatie, eliminandu-se transbordarea incarcaturii (de pilda, in si din vagoane, precum si transportul la si de la statia de cale ferata). Aceasta reprezinta o mare economie de cheltuieli, transportul auto fiind foarte potrivit indeosebi marfurilor care nu suporta transbordul. Folosirea unui ambalaj ieftin la acest fel de transport, constituie o sursa importanta de economii. De asemenea, transportul auto se realizeaza cu o viteza comerciala mare (peste 50km/h). Rulajul mijloacelor auto este mai mic cu aproximativ 50% decat al vagoanelor de cale ferata: un autovehicul face circa 3 curse lunar, in timp ce vagoanele feroviare realizeaza doar 1,5 curse lunar.

Formalitatile vamale sunt, in cazul transportului auto, mai simple, ceea ce contribuie la efectuarea rapida a transportului.

Transportul auto, este foarte adecvat transportarii pe pietele externe, mai ales a marfurilor perisabile. Perisabilitatea acestor marfuri, transportate cu mijloace auto, reprezinta 1-2%, in timp ce in transporturile feroviare, acest procent este mai ridicat - 10%. Folosirea autofrigoriferelor la transportul marfurilor perisabile permite inlaturarea stationarilor determinate de necesitatea aprovizionarii cu gheata, stiind ca in zilele de varf ale exportului respectiv, expeditia internationala nu poate aproviziona cu gheata decat cu mare greutate vagoanele refrigerente in statiile de frontiera, ceea ce inseamna intarzierea transportului, pagube comertului exterior si aglomerarea statiilor feroviare de granita.

Exportatorul (predatorul), trebuie sa stie ca, in functie de destinatia lor, exista mai multe tipuri de autocamioane: camioane obisnuite, inchise sau deschise; cele inchise pot fi acoperite cu musamale sau cu panza, calitatea materialului de acoperire fiind foarte importanta; camioane izoterme care nu dispun de instalatii de racire, avand doar peretii, podeaua si acoperisul izolate termic. In felul acesta marfa transportata este ferita de urmarile oscilatiilor temperaturii mediului inconjurator; camioanele refrigerente, cu racire simpla, care dispun de rezervoare speciale pentru inmagazinarea ghetii; camioane frigorifice, cu motoare speciale pentru producerea frigului; camioane incalzite, care pot produce o temperatura interioara de cel putin +20⁰C, indiferent de temperatura mediului ambiant (chiar daca este de -20⁰C); camioane - cisterna, adecvate pentru transportul unor marfuri lichide, cum sunt de pilda, produsele petroliere, uleiuri de origine vegetala, lapte, vin etc., si inzestrate cu pompe pentru efectuarea operatiunilor de incarcare/descarcare.

1. Reglementari in expeditia internationala de marfuri cu mijloace auto

Pe masura dezvoltarii si modernizarii rutiere pe plan mondial si a cresterii schimburilor economice dintre diferite tari, s-a simtit tot mai mult necesitatea constituirii unei organizatii a transportatorilor rutieri, care sa promoveze acest gen de transporturi si sa apere interesele membrilor sai. Acest deziderat a fost realizat la 23 martie 1948, cind a luat nastere la Geneva, Uniunea Internationala a Transporturilor Rutiere (International Road Transport Union - I.R.U.). Romania este afiliata la I.R.U. din 1963.

In continuare, I.R.U. a adus o contributie remarcabila la elaborarea instrumentelor tehnico-comerciale menite sa promoveze expeditiile de marfuri cu mijloace auto pe plan international. In acest sens trebuie mentionata contributia I.R.U. in legatura cu: punerea in aplicare a conventiei vamale privitoare la expeditia si transportul international de marfuri sub acoperirea carnetelor T.I.R.; elaborarea scrisorii de trasura internationala in conformitate cu Conventia privitoare la contractul de transport international rutier de marfuri (C.M.R.); crearea Asociatiei Internationale pentru Transportul de Marfuri Perisabile (Transfigroute Europe); crearea serviciului de asistenta mutuala internationala (A.M.I.); colaborarea la elaborarea unor conventii internationale privitoare la circulatia si semnalizarea rutiera, transportul marfurilor periculoase (A.D.R.), transportul de marfuri in containere etc.

2. Asociatia internationala pentru transportul de marfuri perisabile (Transfigoroute Europe)

Organizatia intereuropeana a transportului profesional rutier de marfuri perisabile sub temperatura dirijata "Transfrigoroute", functioneaza de la 28 martie 1955, ca fiind infiintata sub auspiciile I.R.U. Aceasta organizatie si-a propus realizarea urmatoarelor obiective: coordonarea si schimbul de experienta cu firmele si gruparile nationale aderente; elaborarea unor studii pe probleme legate de transportul rutier de marfuri sub temperatura ridicata, a tarifelor si conditiilor de transport pentru marfurile perisabile; publicarea si coordonarea acesteia in vederea promovarii transportului rutier al marfurilor perisabile; studiul tarifelor si al conditiilor de transport referitoare la transportul rutier european cu vehicule sub temperatura dirijata.

3. Acorduri si conventii bilaterale incheiate de Romania cu diferite tari europene

In general, reglementarile diferitelor tari in problema traficului international de marfuri cu mijloace auto, se refera in principal, la perceperea de taxe pentru folosirea soselelor, eliberarea de autorizatii si incheierea contractelor de asigurare, ceea ce, in ultima instanta, se reflecta in pretul marfurilor transportate.

Romania, ca de altfel si alte tari posesoare de parcuri auto internationale, a incheiat acorduri rutiere bilaterale cu o serie de tari, pentru a inlatura total sau partial, efectele negative ale dispozitiilor respectivelor tari, cu privire la desfasurarea traficului international auto, acorduri care prezinta un interes deosebit pentru exportator, in calitate de predator al marfii.

Aceste acorduri bilaterale rutiere, vizeaza acordarea reciproca de reduceri sau scutiri de taxe pentru folosirea soselelor (aceste taxe reprezentand o parte insemnata din pretul marfii de comert exterior, grevand deci acest pret), pentru eliberarea de autorizatii de transport, inlesniri de tranzit pe teritoriul tarii, acordarea de asistenta tehnica autovehiculelor etc. Acordurile prevad fie scutirea integrala a tuturor taxelor pentru toate calatoriile efectuate, fie scutirea numai a unui numar limitat de calatorii (pentru care trebuie o autorizatie), fie in sfarsit, reducerea numai a taxelor pentru un numar limitat de calatorii.

Conventia vamala referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor TIR

Conventia TIR, incheiata la Geneva la 15 ianuarie 1959, acorda transportatorilor avantaje de ordin vamal, menite sa faciliteze traficul international de marfuri. Tara noastra a aderat la aceasta conventie in 1963.

Prin crearea posibilitatii de a transporta marfuri fara controale vamale la vamile de tranzit, durata de transport se scurteaza, atragand dupa sine o micsorare a cheltuielilor legate de stationarea autovehiculului si echipajului in strainatate.

De asemenea, trebuie mentionat ca, durata de transport are o mare insemnatate pentru transporturile de marfuri perisabile. In aceste cazuri, o durata de transport prea mare poate sa determine pierderi partiale sau totale ale marfurilor transportate.

De asemenea, conventia TIR face referiri si la transportul marfurilor voluminoase sau grele. Prin "marfuri grele si voluminoase", se inteleg orice obiecte care, dupa parerea organelor vamale, nu pot fi demontate usor pentru a fi transportate si a caror greutate depaseste 7.000 kg, sau au una din dimensiuni mai mare de 5m, sau care au doua dimensiuni mai mari de 2 m, sau care trebuie sa fie incarcate intr-o asemenea pozitie, incat inaltimea lor sa fie mai mare de 2 m.

Un transport de marfuri grele sau voluminoase, protejat de un carnet TIR, nu pot include decat un singur birou vamal de expeditie si un singur birou vamal de destinatie. Celelalte transporturi efectuate sub protectia unui carnet TIR pot cuprinde mai multe birouri vamale de expeditie si de destinatie, in afara de cazurile in care se dispune de o autorizatie speciala: birourile vamale de expeditie (orice birou vamal interior sau de frontiera al unei parti contractante unde incepe, pentru toata incarcatura sau o parte a ei, transportul international prin vehicul rutier sub regimul prevazut de prezenta conventie), trebuie sa fie situate in aceeasi tara; birourile vamale de destinatie (orice birou vamal interior sau de frontiera al unei parti contractante unde ia sfirsit, pentru toata incarcatura sau o parte a ei, transportul international prin vehicul rutier sub regimul prevazut de prezenta conventie), nu pot fi situate in mai mult de doua tari; numarul total al birourilor vamale de expeditie si de destinatie nu poate fi mai mare de patru.

5. Conventia referitoare la contractul de transport international al marfurilor pe cale rutiera (C.M.R.)

C.M.R. a fost semnata la Geneva, la 19 mai 1959. Prin aceasta conventie sunt reglementate in mod uniform conditiile generale in care se incheie si se executa contractul de transport rutier de marfuri, reprezentat prin "scrisoarea de trasura tip C.M.R.". C.M.R. se aplica oricarui transport de marfuri international, in cazul in care, pentru acest fel de transport, a fost incheiat un contract de transport de marfuri pe sosele cu vehicule, daca locul primirii marfurilor si locul prevazut pentru eliberare, asa cum sunt indicate in contract, sunt situate in doua tari diferite, din care cel putin una este tara contractanta, independent de domiciliul si de nationalitatea partilor contractante. Reglementarile C.M.R. sunt recunoscute de majoritatea tarilot europene, Romania aderand la aceasta conventie, in 1973.

6. Contractul de transport in traficul international rutier de marfuri si executarea acestuia

Proba contractului de transport in traficul rutier international de marfuri, se face prin scrisoarea de trasura de tip C.M.R.. Ea se intocmeste de catre expeditorul international, care actioneaza in numele exportatorului, in trei exemplare originale, semnate de expeditorul international si transportator, din care: primul exemplar se remite expeditorului international la predarea marfii, al doilea exemplar insoteste marfa, iar al treilea se retine de transportator.

In cazul in care marfa trebuie sa fie incarcata in vehicule diferite, sau daca este vorba de feluri de marfa sau de loturi distincte, exportatorul sau transportatorul, are dreptul sa ceara intocmirea de scrisori de trasura, pentru fiecare vehicul folosit, sau pentru fiecare lot de marfuri.

Scrisoarea de trasura, trebuie sa contina urmatoarele date: locul si data intocmirii, numele si adresa expeditorului (exportatorului), numele si adresa transportatorului, locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia, numele si adresa destinatarului, denumirea curenta a marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase, denumirea lor general recunoscuta, numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor, greutatea bruta sau cantitatea altfel exprimata a marfii, cheltuielile aferente transportului (pret de transport, cheltuieli survenite de la incheierea contractului si pana la eliberare), instructiunile necesare pentru formalitatile vamale, indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin C.M.R. si nici unei clauze contrare.

Daca este cazul, scrisoarea de trasura trebuie sa contina si urmatoarele indicatii: interzicerea transbordarii, cheltuielile pe care expeditorul (exportatorul), le ia asupra sa, valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la eliberare, instructiunile expeditorului (exportatorului), catre transportator, cu privire la asigurarea marfii, termenul convenit in care transportul trebuie efectuat, lista documentelor remise transportatorului etc.

7. Drepturi, obligatii si raspunderi ale partilor in derularea contractului de transport, in expeditia internationala de marfuri pe cale rutiera si litigii ce pot aparea in derularea acestui contract

Exportatorul are dreptul de dispozitie asupra marfii, el putand cere transportatorului oprirea transportului, schimbarea locului prevazut pentru eliberare, eliberarea marfii unui alt destinatar decat cel prevazut in scrisoarea de trasura.

Dreptul exportatorului de a dispune asupra marfii se stinge in momentul in care al doilea exemplar al scrisorii de trasura este remis destinatarului, sau in momentul in care marfa a fost eliberata destinatarului contra unei dovezi de primire. Destinatarul (importatorul), poate dispune de marfa chiar in momentul intocmirii scrisorii de trasura de catre expeditorul international, daca acesta din urma, in conformitate cu instructiunile primite de la exportator, face o mentiune in acest sens in scrisoarea de trasura. Daca transportatorul nu poate executa instructiunile primite, el trebuie sa instiinteze imediat despre aceasta, persoana care a dat aceste instructiuni. Totusi, daca este vorba de rea credinta in legatura cu executarea instructiunilor primite, sau daca transportatorul nu a cerut primul exemplar al scrisorii de trasura, el este raspunzator fata de cel care are dreptul sa ceara acoperirea prejudiciului cauzat de acest fapt.

CMR reglementeaza de asemenea si problema raspunderii transportatorului auto. Pentru aplicarea acestei conventii, transportatorul raspunde ca de propriile sale actiuni si omisiuni, de actiunile si omisiunile prepusilor sai si ale oricaror altor persoane la serviciile carora recurge pentru executarea transportului, daca acesti prepusi sau aceste persoane actioneaza in exercitiul functiilor lor.

Transportatorul raspunde: pentru pierderea totala sau partiala, pentru avariile produse marfii in timpul transportului; pentru intarzierea la eliberare; el poate fi exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau intarzierea a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa, un ordin al acesteia nerezultand dintr-o culpa a transportatorului, un viciu propriu al marfii sau circumstante pe care transportatorul nu poate sa le evite si ale caror consecinte nu le putea preveni.

In caz de avarie, transportatorul plateste contravaloarea deprecierii marfii, calculata pe baza valorii stabilite la predarea marfii. Despagubirea nu poate sa depaseasca, daca totalul expeditiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit platita in caz de pierdere totala; daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebui platita in caz de pierdere a partii depreciate.

Transportatorul care a platit despagubiri exportatorului sau importatorului, are dreptul de regres contra celorlalti participanti, conform dispozitiilor urmatoare: transportatorul din cauza caruia s-a produs paguba, trebuie sa suporte singur despagubirea platita de el sau de un alt transportator; daca paguba s-a produs din cauza a doi sau mai multi transportatori, fiecare din ei trebuie sa plateasca o suma proportionala cu partea sa de raspundere; daca nu se poate stabili care din transportatori raspunde de paguba, despagubirea se repartizeaza intre toti transportatorii, proportional cu partea de tarif care le-a revenit; daca unul dintre tansportatori nu este solvabil, partea de despagubire care ii incumba si pe care nu a platit-o, se repartizeaza intre toti ceilalti transportatori, proportional cu partea de tarif care le-a revenit.

In ceea ce priveste actiunea in justitie, aceasta se prescrie in termen de un an. Pentru cazuri de doi sau mai multi transportatori, termenul de prescriptie este de trei ani. Termenul de prescriptie curge: in caz de pierdere partiala, de avarie sau de intarziere, din ziua in care marfa a fost eliberata; in caz de pierdere totala, incepand de la a treizecea zi de la expirarea termenului convenit, sau, daca nu a fost convenit nici un termen, incepand de la a saizecea zi de la primirea marfii de catre transportator; in toate celelalte cazuri, incepand de la expirarea unui termen de trei luni de la data incheierii contractului de transport.