Efectuarea cercetarii criminalistice a locului faptei in cazul omorurilor

Efectuarea cercetarii criminalistice a locului faptei in cazul omorurilor

Cercetarea la fata locului este o activitate complexa si de durata, care solicita exactitate, calm, perseverenta, prudenta si eforturi pentru realizarea scopului pe care il urmareste. Indiferent de conditiile in care se desfasoara, de tabloul initial oferit de locul unde s-a savarsit omorul, in efectuarea acestei activitati nu trebuie sa se porneasca de la idei preconcepute.

Activitatea de cercetare a locului in care a fost descoperit cadavrul ori resturi din acesta (cand a fost dezmembrat) se desfasoara potrivit regulilor generale de tactica criminalistica.

Fazele cercetarii la fata locului

Pe plan teoretic cercetarea la fata locului parcurge doua faze si anume: faza statica si faza dinamica. Aceasta distinctie intre cele doua faze ale cercetarii are un caracter conventional, in sensul ca nu trebuie privita ca ceva rigid. In raport cu multitudinea si diversitatea situatiilor legate de imprejurarile comiterii faptei pot apare cazuri cand unele activitati din faza statica se executa in faza dinamica si invers.

Intrarea in locul faptei a membrilor echipei de cercetare se recomanda sa se faca numai dupa ce seful acesteia, dupa o prealabila consultare cu expertul criminalist, a indicat traseul ce urmeaza a fi parcurs, iar in anumite situatii dupa ce a fost marcat campul infractional.

a. Cercetarea in faza statica

Investigarea ca atare a locului faptei in ipoteza unui omor va debuta cu:72

constatarea mortii victimei efectuata de medicul legist in prezenta procurorului;

examinarea generala a locului faptei pentru ca procurorul sa-si formeze o imagine de ansamblu asupra campului infractional;

obtinerea unor date referitoare la victima, la fapta si la persoanele care au cunostinta despre omor si autorul acestuia, intervenind mai ales martorii oculari;

stabilirea eventualelor modificari survenite la fata locului dupa savarsirea omorului;

determinarea punctului din care va incepe cercetarea, de regula, plecandu-se de la victima spre marginea locului faptei;

selectionarea martorilor asistenti la efectuarea cercetarii locului faptei.

Pentru reusita anchetei reamintim, una din regulile importante ale cercetarii la fata locului potrivit careia la inceput, in campul infractional, vor intra numai procurorul si medicul legist. Se evita, astfel posibilitatea distrugerii unor urme si modificarea pozitiei obiectelor din preajma cadavrului.

Insistam asupra acestui ultim aspect, plecand de la faptul ca asa-numitele urme pozitionale (mese sau scaune rasturnate, sertare deschise, microreceptorul cazut din furca etc.) au o mare importanta in clasificarea modului de savarsire a infractiunii. Orice modificare, provocata chiar accidental de catre numarul mare de persoane ce patrund adeseori la locul omorului, conduce la concluzii gresite cu privire la imprejurarile in care a fost comisa fapta.

Patrunderea unui numar mare de persoane in zona cercetata mai poate determina serioase dificultati in exploatarea urmelor olfactive cu ajutorul cainilor de urmarire.

Cercetarea in faza statica, se finalizeaza prin fixarea pozitiei in care a fost gasit cadavrul, a celorlalte obiecte din campul infractional. Fixarea se realizeaza prin fotografiere, prin filmare ori inregistrare pe banda videomagnetica.

Pentru o mai buna fixare este indicat ca fotografia sa se faca de sus (vertical), cu obiectivul aparatului in jos, deasupra mijlocului cadavrului.

Se poate executa si fotografia panoramica a cadavrului (vertical si orizontal), care se executa din cateva puncte, la distante egale de cadavru.

Se executa separat si fotografia imbracamintei, dupa ce a fost scoasa de pe cadavru.

Leziunile de pe corpul victimei (echimoze, excoriatii, plagi) petele cadaverice, urmele de pe imbracaminte (rupturi, taieturi, perforari etc.) se fotografiaza in plan marit.

Daca nu s-a stabilit identificarea cadavrului se executa fotografia de identificare. In paralel, se cere medicului legist sa faca "toaleta cadavrului"73, daca infatisarea acestuia apare desfigurata. Este indicat pentru a usura identificarea cadavrului, ca fotografia acestuia sa se faca cu aceleasi haine. In executarea acestei fotografii, cadavrul se fotografiaza din fata, din profil dreapta si profil stanga, precum si cu fata intoarsa numai trei sferturi. La fotografierea din fata cadavrul se aseaza pe podea, cu fata in sus, iar la cea din profil se aseaza orizontal pe o masa.

Subliniem utilitatea cu ajutorul videomagnetofonului, pentru operativitatea sa si pentru posibilitatea retinerii complete a imaginii intregului loc al faptei, asa cum se gaseste el in momentul sosirii echipei de cercetare. 

Inregistrarea pe banda magnetica serveste direct la studierea minutioasa a locului faptei si la elaborarea unor versiuni realiste privind autorul infractiunii.

Fixarea pozitiei cadavrului, a imaginii sau aspectelor cele mai semnificative ale locului faptei, coroborata cu datele obtinute de catre echipa de cercetare (inclusiv prin investigatii) serveste la formarea unor prime ipoteze referitoare la natura faptei, a momentului si circumstantelor in care s-ar fi putut comite omorul si, eventual, a mobilului care a determinat infractiunea.

b. Cercetarea in faza dinamica

Cercetarea in faza dinamica a locului faptei este, dupa cum se cunoaste, cea mai complexa etapa la ea participand toti membrii echipei, potrivit sarcinilor care revin fiecaruia dintre acestia. Cercetarea va incepe de la cadavru, fiind examinat mai intai corpul acestuia, precum si locul de sub cadavru, dupa care se va continua cu portiunea de teren din jurul victimei.

Faza dinamica presupune o examinare minutioasa a tuturor obiectelor si mijloacelor materiale de proba aflate in anumite raporturi cu infractiunea savarsita. In masura in care este necesar, acestea sunt miscate, deplasate din pozitia lor initiala, in vederea descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor. Pentru fixarea caracteristicilor individuale ale obiectelor si urmelor se executa masuratori fotografice si fotografiile de detalii, se preleva urmele papilare, se fac mulaje dupa urmele de adancime, etc.

Printre alte reguli tactice ale acestei faze a cercetarii mentionam:

examinarea cu prioritate a obiectelor care prezinta pericolul iminent de modificare sau disparitie;

excluderea, prin comparare la fata locului, a urmelor ce apartin victimei sau altor persoane;

trimiterea urgenta a urmelor la cartotecile criminalistice pentru identificarea faptuitorului si a unor obiecte;

ridicarea si ambalarea obiectelor si urmelor in vederea trimiterii lor la expertiza.

Cu ocazia cercetarii in faza dinamica, se va urmari si clarificarea imprejurarilor negative, caracterizate prin neconcordante dintre starea in care se afla victima, leziunile prezentate de aceasta si situatia de fapt, cum ar fi, de pilda, descoperirea unui cadavru cu plagi taiate profunde, fara ca in jurul sau sa existe urme de sange in cantitate mare. Astfel, intr-un caz, a fost descoperit un cadavru pe terasamentul caii ferate, prezentand traumatisme multiple, printre care si sectionarea gatului. La inceput fapta a fost incadrata in categoria accidentelor, fara sa se ia in considerare ca, la fata locului au fost descoperite foarte putine urme de sange. Pe baza datelor obtinute din cercetarile si din expertizele criminalistice si medico-legale, ulterior, s-a ajuns la concluzia ca moartea este consecinta unui omor savarsit cu un topor, autorul aplicand victimei mai multe lovituri in zona craniana.

Constatarea imprejurarilor negative sugereaza posibilitatea simularii cu scopul de a se induce in eroare organul judiciar in ceea ce priveste natura reala a faptei. Infractorii recurg la asemenea simulari, de pilda, pentru a prezenta omorul drept sinucidere, sau accident. Imprejurarile negative trebuie explicate, verificate, inclusiv prin experimentari chiar la locul faptei.

Avand in vedere particularitatile fiecarei infractiuni si ale locului comiterii, fazele statica si dinamica nu se succed intotdeauna in ordinea descrisa, ci adeseori se intrepatrund. Prin urmare, impartirea procesului de cercetare la fata locului in faza statica si dinamica are un caracter conventional. Daca, de exemplu, este necesar sa se determine neintarziat natura leziunilor de pe cadavru sau tipul armei, se va proceda la examinarea acestora, dupa ce in prealabil le-a fost fixata, prin fotografiere, ori intr-un alt mod, pozitia initiala, continuandu-se apoi faza statica a cercetarii.

Examinarea cadavrului

Examinarea cadavrului efectuata de catre medicul legist impreuna cu organul de urmarire penala este o activitate esentiala a cercetarii la fata locului, cu o rezonanta deosebita in desfasurarea ulterioara a anchetei in solutionarea cazului.

Prin examinarea cadavrului se urmareste sa se stabileasca, ori sa se obtina cat mai multe date referitoare la:

cauza si natura mortii, precum si la prezenta leziunilor, a eventualelor urme tipice luptei dintre victima si agresor;

posibilitatea executarii unor actiuni de autolezare de catre insasi victima;

corespondenta dintre locul in care a fost gasita victima si locul real al comiterii infractiunii;

data si modul in care s-a savarsit omorul, mijloacele, armele sau instrumentele intrebuintate etc.

Cu alte cuvinte se va incerca sa se gaseasca raspuns la o serie de intrebari esentiale cu privire la fapta, printr-o cooperare intre procurorul criminalist si medicul anatomopatolog, cooperare ce se extinde pe intreaga durata a urmaririi penale.

Subliniem in acest context, ca examinarea cadavrului este o activitate mai ampla., ce debuteaza odata cu cercetarea la fata locului si continua la unitatea medicala la care se efectueaza necropsia.

Constatarea mortii victimei

Examinarea cadavrului va incepe numai dupa ce medicul legist a constatat decesul, diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice specifice instalarii mortii biologice si confirmat cu prilejul examenului necroptic.

Principalele semne care servesc la diagnosticarea mortii, se impart in:75

semne precoce

semne semitardive

semne tardive si conservatoare.

a. Semnele precoce, cum sunt absenta respiratiei, incetarea activitatii cardiace, areflexia totala cu o valoare relativa, intrucat pot fi si rezultatul unei morti aparente.76

De exemplu, in lipsa unor semne semitardive, constatarea absentei respiratiei prin lipsa aburirii oglinzii asezate in dreptul nasului si a gurii, lipsa miscarii flacarii unei lumanari, ori apei dintr-un vas asezat pe abdomen, precum si constatarea incetarii activitatii cardiace, prin lipsa pulsului, oprirea batailor cordului, lipsa congestiei degetului dupa legarea acestuia s.a., sunt semne ce vor fi interpretate cu rezerve.

b.  Semnele semitardive permite diagnosticarea cu certitudine a mortii in general ele costand in modificarile cadaverice, care se produc la tesuturi si organe in primele 24h, dupa deces.

Aceste modificari sunt:77

- racirea cadavrului - dupa instalarea mortii temperatura scade mai repede sau mai incet: la temperatura scazuta sau la cadavre de volum mic racirea este mai rapida. In medie, la o temperatura obisnuita, la un adult temperatura corpului scade cu 1 grad la o ora;

- deshidratarea - dupa moarte, incetand circulatia, se reduce lichidul in tesuturi. Aceasta reducere se accentueaza prin evaporare, ducand la deshidratarea care incepe in zonele cu epiderm subtire - buze, varful degetelor. Se observa bine pe pupilele ochilor, corneea devenind opaca. In zonele cu leziuni traumatice pielea se usuca, capata culoarea galbena, apoi bruna pergamentandu-se. Prin sectionare, daca se constata ca lipsesc hemoragiile, inseamna ca lezarea traumatica a fost post-mortala, deshidratarea duce la scaderea in greutate a corpului;

- lividitatile (petele) cadaverice - incep sa se formeze la 2-3 ore, dupa moartea persoanei, prin acumularea sangelui in vasele din zonele delicve, in urma incetarii circulatiei sanguine. Dupa deces, la 6-8 ore sau chiar mai mult aceste pete capata o culoare pala prin apasarea cu degetul, dupa care apar din nou. Dupa 18-20 ore, acestea se fixeaza definitiv si nu-si mai schimba nici coloritul si nici locul. In unele morti subite lividitatile apar mai rapid - o ora dupa deces;

- rigiditatea cadaverica - incepe sa se instaleze la 2-4 ore dupa moarte, musculatura corpului devenind rigida. Se instaleaza complet dupa 24 de ore si se mentine pana la 3 zile, dupa care dispare treptat. De precizat ca devin rigizi mai intai muschii faciali, apoi muschii gatului, membrele superioare, trunchiul, membrele inferioare. Factorii mediului extern influenteaza aparitia rigiditatii: la o temperatura mai ridicata rigiditatea se instaleaza rapid, iar temperatura scazuta intarzie aparitia ei.

c. Semnele tardive si conservatoare sunt determinate de aparitia fenomenelor de:

- putrefactia si descompunerea cadavrului - consta in descom­punerea substantelor proteine sub influenta microorganismelor. Incepe la cateva ore de la moarte, iar piele capata treptat o coloratie verzuie. Se observa mai intai pe abdomen pata verde de putrefactie, culoare care pe timp calduros, devine evidenta dupa 20 de ore, iar in timpul iernii dupa 48-72 ore sau chiar cateva saptamani;

- de mumifiere, adipoceara, congelare, etc.

De retinut ca examinarea atenta a modificarilor cadaverice poate oferi date cu privire la momentul cand a survenit decesul (data mortii), pozitia initiala a celui decedat si eventual - schimbarile de pozitie. Culoarea si intensitatea petelor cadaverice ofera uneori indicii in legatura cu cauza mortii.

Precizam insa ca siguranta in stabilirea datei mortii scade pe masura cresterii intervalului de timp scurs intre momentul decesului si cel al descompunerii cadavrului. Cu cat acest interval este mai scurt, cu atat determinarea datei mortii este mai exacta.

Examinarea propriu-zisa a cadavrului

Dupa constatarea mortii, medicul legist si procurorul vor trece la examinarea cadavrului care, desi nu poate fi executata, in conditiile unei sali de autopsie, ea trebuie efectuata cu maxima atentie si minutiozitate, pentru a se evita concluzii gresite, in primul rand cu privire la cauza si natura mortii.

Un argument serios in sprijinul importantei examinarii cu toata atentia a cadavrului, este si acela potrivit caruia, in eventualitatea punerii unui diagnostic inexact de moarte neviolenta (patologica), cercetarea locului faptei se va face intr-un mod sumar, uneori cu superficialitate, ceea ce va prejudicia serios desfasurarea cercetarilor viitoare, dupa constatarea cauzei reale a mortii.

Examinarea cadavrului se desfasoara in aceleasi faze ca si cercetarea locului faptei - faza statica si faza dinamica - rezultatele fiind consemnate in procesul verbal si fixate prin fotografiere sau prin inregistrare videomagnetica, in aceeasi ordine.

In faza statica se stabileste:

- Locul in care a fost descoperit cadavrul (sexul, talia si varsta aproximativa), amplasarea in raport cu urmele si obiectele din jurul sau (mobila, elemente de constructie, vegetatie, etc., potrivit particularitatilor locului), distanta pana la acesta;

- Pozitia corpului privita in ansamblul sau, cum ar fi de pilda, pe spate, cu fata in jos sau lateral (decubit dorsal, ventral sau lateral), precum si pozitia membrelor, a capului. De exemplu: membrele pot fi in extensie, sau indoite (flectate), capul intors intr-o parte etc.

Cercetarea la faza statica se finalizeaza prin fixarea pozitiei in care a fost gasit cadavrul, a celorlalte obiecte din campul infractional. Fixarea se realizeaza prin fotografiere, conform procedeelor specifice fotografiei judiciare operative, prin filmare sau inregistrare pe banda videomagnetica. Fixarea pozitiei cadavrului, a imaginii obiectelor cele mai semnificative de la locul faptei, coroborata operativ de catre echipa de cercetare, inclusiv prin investigatii, serveste la elaborarea unor ipoteze referitoare la natura faptei, a momentului survenirii mortii, a mobilului etc.78

In faza dinamica, vor fi examinate in ordine:

- Imbracamintea si incaltamintea cadavrului, interesand caracte­risticile lor (culoarea, croiala, materialul din care sunt confectionate), se retine pozitia si ordinea acestora pe cadavru, daca corespund sezonului si sexului victimei, daca prezinta rupturi, taieturi sau intepaturi recente, arderi, parti descompuse, urme de tarare, murdarie sau petele existente pe acestea. De asemenea, se va retine starea nasturilor, a fermoarelor, se va preciza lipsa unor parti din imbracaminte sau incaltaminte, care in mod normal, trebuie sa existe (pantofi, pantaloni, lenjerie). La examinarea incaltamintei se precizeaza marimea, modelul, culoarea materialului din s-a confectionat, gradul de uzura, prezenta unor urme de violenta sau a altor urme.

De asemenea, se va specifica lipsa unor obiecte de genul ceasului sau verighetei care lasa urme specifice pe incheietura mainii sau pe degete.

- Corpul cadavrului se examineaza, plecandu-se de la elementele generale, cum sunt de pilda, constitutia fizica, culoarea pielii, semnele particulare (natura lor, locul unde sunt situate, forma, aspect, dimensiuni etc.), inclusiv semnele cadaverice.

Dupa mentinerea elementelor generale, se va trece la examinarea amanuntita a intregului corp, incepand cu capul victimei, apoi gatul, regiunea toracelui, abdomenului, regiunea dorsala, a membrelor superioare si inferioare.

Fiecare leziune vizibila va fi descrisa ca pozitie, forma si marime, ca si fiecare pata biologica ori de alta natura, intr-un cuvant orice urma ce ar putea avea o anumita legatura cu omuciderea.

Vor fi examinate, de asemenea, mainile si unghiile cadavrului, in care pot fi gasite fir de par, resturi de imbracaminte, fire textile, sau nasturi smulsi in timpul luptei cu agresorul. In depozitul subunghial se descopera celule epiteliale, urme de sange, fragmente de fire de par s.a. provenind de la autorul infractiunii.

Cu mare atentie vor fi cercetate orificiile naturale ale cadavrului, indeosebi gura, orificiul anal, orificiul vaginal. De exemplu, in gura se descopera materiale folosite pentru a impiedica victima sa strige (batiste, carpe, hartie s.a.), iar in celelalte urme de materie (de natura biologica).

Totodata, vor fi facute mentiuni exacte cu privire la cercetarea obiectelor sau materialelor ce au servit la imobilizarea ori la strangularea victimei, cum sunt: bucati de franghie, sfoara, sarma etc.