Legea comunala din 1 aprilie 1864

Legea comunala din 1 aprilie 1864

Legea comunala din 1 aprilie 1864 prevedea organizarea pentru prima data, a comunei rurale si urbane investite cu personalitate juridica.

Comuna trebuia sa aiba o populatie de cel putin 500 locuitori sau de 100 familii. Orice cetatean trebuia sa faca parte dintr-o comuna.

Comunele aveau un minimum de sarcini obligatorii si anume: de - a avea o casa a comunei numita primarie, de a se ingriji de biserica, salarizand pe preoti, de a se ingriji de infirmi si de copiii gasiti si de a avea un corp de pompieri.

Comunele erau conduse de consiliul comunal compus din 5-17 membri si de primar, ambele organe alese de locuitorii comunei. Consiliul lucra in sedinte ordinare cel putin o data pe luna si in sedinte extraordinare ori de cate ori era nevoie, fiind prezidat de primar sau de inlocuitor, cand acesta lipsea.

Primarul era si delegatul puterii centrale; el era ales in comunele rurale de alegatori, o data cu membrii consiliului si confirmat de prefect, iar in comunele urbane era numit de Domn dintre consilierii care obtinusera cele mai multe voturi.

Legea instituia si ajutoarele de primar, durata functiilor acestora, atributiile lor si continea dispozitii privind bugetul si contabilitatea comunala.

Convocarea consiliului comunal in sedinte se facea de primar sau de o treime a membrilor consiliului comunal cu cel putin o zi inainte, prin circulara.

Consiliul comunal adopta hotarari cu majoritate absoluta de voturi. Votul este deschis, cu exceptia situatiilor cand se referea la persoane (numiri, transferari, revocari din functii). Atunci se voteaza in secret. Hotararile se transcriau intr-o condica tinuta de secretar, se subsemneaza de membrii consiliului si sunt la dispozitia cetatenilor comunei permanent.

Sedintele consiliului erau publice cand se tratau probleme privind bugetul, de impozite si taxe, de administrarea bunurilor, contractari de imprumuturi, infiintarea de institutii de utilitate publica.

Primarul asigura politia adunarilor avand competenta sa dicteze arestarea si trimiterea inaintea Tribunalului politienesc pe orice individ care tulbura adunarea.

Consiliul comunal isi aproba propriul regulament de functionare, stabilind amenzi pentru consilierii care lipsesc de la sedinta fara motiv temeinic.

In cazul in care consiliul local hotara masuri in afara competentei sale sau care prejudicia interesul general al comunei, primarul avea obligatia sa inchida sedinta si sa-l instiinteze pe subprefect care raporta neintarziat Prefectului, iar acesta suspenda executarea hotararii atacate. Domnul putea, printr-o ordonanta motivata sa anuleze actele autoritatilor comunale contrare legilor.

Atributiile consiliului comunal

supravegheaza si apara interesele si averea comunei; atribuirea si utilizarea pasunilor si padurilor comunale;

analizeaza si aproba veniturile si cheltuielile comunei, contributiile locuitorilor, achizitiile, instrainarile, ipotecile;

stabileste numarul si bugetele parohiilor, cu consultarea preotilor;

- isi dadea avizul cu privire la indeplinirea unor acte si activitati, facea un raport detaliat asupra administratiei comunei pe care il aducea la cunostinta cetatenilor.

- aproba un regulament pentru administrarea interioara a comunei si la politia locala, cu respectarea legilor.

Consiliul numeste: functionarii comunei; arhitectii si impegatii insarcinati cu cladirile si conservarea edificiilor comunei; directorii asezamintelor publice; doctorii, chirurgii si veterinarii care se plateau de catre comuna, recunoscuti de consiliul medical superior; profesorii si institutorii satelor intretinute de comuna recunoscuti de consiliul superior al instructiei publice.

Primarul si atributiile sale

In fiecare comuna urbana sau rurala se alegea dintre alegatorii comunei primarul comunei, care era aprobat de prefect iar in cele urbane de domnitor.

Totodata, puterea executiva alegea dintre consilieri 6 ajutoare de primar pentru orasele cu peste 40.000 de locuitori; 4 pentru cele pana la 15.000 de locuitori; 3 pentru cele pana la 6.000 de locuitori si unul pentru comunele mici. Aceste ajutoare de primar se reinoiau din doi in doi ani.

Primarul era insarcinat cu administrarea intereselor comunei supraveghea politia, raspundea de mentinerea ordinii publice, asigura linistea locuitorilor comunei, se ingrijea de publicarea si executarea legilor si regulamentelor generale; de administrarea si conservarea proprietatilor comunale; urmarea realizarea veniturilor la bugetul comunei, supravegherea stabilimentelor comunale; supraveghea ospiciile, scolile, inchisorile, institutiile de binefacere, bisericile; reprezenta interesele comunei in justitie; intocmea listele electorale si actele civile; supraveghea pastrarea arhivelor, titlurilor, documentelor comunei, registrelor de stare civila; putea suspenda pe o perioada de pana la 4 saptamani functionarii publici ai comunei, afara de secretar si perceptor.

In executarea atributiilor sale primarul emitea dispozitii.

Nu puteau fi primari si nici ajutori functionarii publici si intreprinzatorii de venituri si lucrari publice.

Regulamentele, ordonantele, dispozitiile, corespondentele consiliului sau ale primarului erau semnate de primar sau ajutorul ce-l inlocuia si contrasemnate de secretar.

Aceste documente normative se aduceau la cunostinta publica prin proclamatii si afisare.

In sate publicitatea se facea prin citirea publica la iesirea din biserica si la casa comunala (primarie). Ele intrau in vigoare  la 5 zile de la publicitatea lor.

Leafa primarului era stabilita de catre consiliul comunal, comitetul permanent putand modifica marimea acestuia si era platita din cutia comunala (bugetul).

Semnul distinctiv al primarului era o esarfa cu culorile nationale purtata la cingatoare.

Secretarul (scriitorul) Consiliului comunal

Fiecare comuna urbana avea un secretar iar fiecare comuna rurala avea un scriitor, functionar public numit, suspendat si revocat de catre consiliul comunal, cu incuviintarea comitetului permanent. Secretarul si scriitorul erau insarcinati cu redactarea proceselor verbale si cu transcrierea hotararilor consiliului. El era platit de la bugetul comunei si se conforma dispozitiilor date de consiliu si primar sau ajutorul acestuia.

Cheltuielile comunei

Se imparteau in obligatorii si facultative.

Consiliul comunal cuprindea anual in buget acele cheltuieli stabilite prin lege ca obligatorii. Cele mai importante erau:

-intretinerea localului primariei si cheltuiala cancelariei;

-cheltuielile pentru tiparituri, abonamente la gazeta oficiala;

-cheltuielile pentru registrele starii civile, statistice si cu recensamantul;

- plata primarului, secretarului, perceptorului, functionarilor publici, a gardienilor, sergentilor, pompierilor, comisarilor si impegatilor politiei;

- plata pensiilor functionarilor comunali;

- plata cheltuielilor instructiunei publice;

- plata cheltuielilor pentru chirii si reparatii la localurile judecatoriilor de plasi si ocoale;

- leafa preotilor si a altor slujbasi ai bisericilor fara venituri proprii indestulatoare;

- cheltuiala intretinerii ospiciilor, a saracilor neputinciosi, a copiilor gasiti;

- ingradirea cimitirelor;

- iluminarea si pavarea strazilor, pentru fantani, gradini si parcuri publice.

Pentru strangerea darilor comunei, consiliul numea un perceptor cu acordul comitetului permanent.

Bugetul comunei

In fiecare an la 2 mai comunele rurale si urbane se intruneau in sedinta spre a proceda la reglarea provizorie a bugetului anului trecut.

La data de 1 septembrie se adunau pentru a delibera asupra bugetului de venituri si cheltuieli a anului viitor.

Bugetele si socotelile se aduceau la cunostinta publica si se supuneau de catre primar aprobarii Comitetului permanent.