Etichetarea alimentelor

Etichetarea alimentelor

In cadrul Comisiei Codex Alimentaris functioneaza Comitetul pentru etichetarea bunurilor alimentare, care a elaborat: "Codul de etichetare a bunurilor alimentare", "Norme generale internationale pentru etichetarea bunurilor alimentare preambalate" si "Norme privind etichetarea nutritionala".

Potrivit acestor norme, etichetarea cuprinde "totalitatea fiselor, marcilor, imaginilor", implicate in metabolismul organismului omenesc.

Cercetarea privind raportul biologico-nutritiv al surselor agroalimen-tare, semifabricatelor si produselor finite este directionata spre determinarea si exprimarea valorii nutritive ca raport intre potentialul existent in 100 g sau o portie de produs (cu masa prestabilita) si necesarul fiziologic zilnic pentru fiecare substanta in parte, astfel incat sa poata fi reprezentata atat cifric, cat si grafic.

Se considera ca valoarea nutritiva inglobeaza valoarea psiho-senzoriala, valoarea energetica, valoarea biologica, valoarea igienica si tinde sa adopte si o a cincea latura: valoarea fiziologica, care favorizeaza, in anumite limite, procesele fiziologice ce se desfasoara in organismul omenesc.

Etichetarea cuprinde eticheta si toate materialele scrise sau imprimate avand legatura cu produsul alimentar sau insotindu-l.

Eticheta aplicata pe produsul preambalat nu va trebui sa descrie sau sa prezinte produsul intr-un mod fals sau susceptibil sa creeze o impresie eronata cu privire la caracteristicile produsului.

In conceptia acestor norme, preambalat inseamna "ambalat sau preparat dinainte pentru vanzarea cu amanuntul intr-un ambalaj"; iar ambalajul reprezinta "totalitatea ambalajelor produsului alimentar care va fi vandut ca articol unic, acest ambalaj acoperind complet sau partial produsul alimentar si cuprinde hartia ambalaj si benzile de legatura". Etichetele tuturor produselor alimentare preambalate trebuie sa contina urmatoarele informatii:

1. Numele produselor alimentare (denumirea). Se recomanda ca numele sa indice natura produsului alimentar, sa aiba o denumire specifica si una generica.

2. Lista de ingrediente. Ingredientele reprezinta toate substantele, adaosurile alimentare, utilizate in fabricarea sau prepararea unui produs alimentar si prezente in produsul finit. Etichetele trebuie sa cuprinda o lista a ingredientelor enumerate in ordinea descrescatoare a proportiei lor. In cazul produselor deshidratate, enumerarea se poate face dupa ordinea proportiei in produsul reconstituit. Adaugarea apei trebuie mentionata in lista de ingrediente daca aceasta mentiune permite consumatorului sa inteleaga mai bine compozitia produsului.

3. Continutul net. El trebuie mentionat dupa sistemul metric sau sistemul dupa greutate sau dupa cele doua sisteme daca reglementarile din tara beneficiara le impune.

4. Numele si adresa. Se mentioneaza numele si adresa fabricantului, a ambalatorului, a distribuitorului, a importatorului, a exportatorului sau vanzatorului produsului alimentar.

5. Tara de origine. Numele tarii de origine al unui produs trebuie mentionat in cazul in care omisiunea lui ar putea fi susceptibila sa insele consumatorul. daca un produs alimentar sufera (intr-o a doua tara) o transformare care ii schimba natura, tara ultima trebuie sa fie considerata ca fiind tara de origine a etichetarii.

Prezentarea mentiunilor obligatorii. Mentiunile obligatorii trebuie sa fie notate in termeni clari, gasindu-se la vedere pe eticheta. Consumatorul trebuie sa le poata vedea foarte usor in conditii normale de cumparare si utilizare. Culoarea lor trebuie sa fie in contrast cu fondul. Numele produ-catorului trebuie sa fie imprimat cu caractere de o marime rezonabila in raport cu celelalte indicatii ce figureaza pe eticheta.

Daca recipientul este acoperit, informatiile necesare trebuie sa figureze pe acesta sau chiar pe eticheta recipientului, care trebuie sa fie usor vizibila prin invelisul exterior sau sa fie mascata de acesta.

Numele si continutul net al produsului alimentar trebuie sa figureze pe partea etichetei cu care consumatorul ia contact. Toate informatiile trebuie redactate in limba nationala sau intr-o limba accesibila tarii unde produsul se vinde. Pentru produsele alimentare care au fost iradiate, trebuie mentionat pe eticheta daca au fost cu raze ionizante.

Prezentarea informatiilor suplimentare. Etichetajul poate cuprinde inscriptii sau imagini prevazute care sa nu vina in contradictie cu mentiunile obligatorii si sa nu induca in eroare consumatorul.

Centrul International Comercial CNUCED/GATT, pe baza reglementarilor nationale, din mai multe tari, recomanda ca pe etichetele unor grupe de bunuri alimentare sa figureze urmatoarele mentiuni:

numele si adresa fabricantului;

descrierea produsului (eventual insotita de o ilustratie);

lista ingredientilor;

tara de origine;

clasa de calitate;

instructiuni de manipulare, pastrare si utilizare;

data de fabricatie.

Exista preocuparea de a imprima pe ambalaj data fabricatiei, data de expirare a consumabilitatii produsului sau de a face mentiunile exprese: "a se consuma de preferinta pana la data de." sau "a se consuma de preferinta in intervalul.".

Etapa urmatoare a activitatii de constituire si elaborare a etichetei nutritive, a reprezentat-o recomandarea declararii valorii nutritive (exprimata in kilocalorii sau kilojouli) si a continutului in principalii nutrienti: proteine, glucide, lipide (exprimate in grame la 100 grame de aliment sau la o portie) precum si declararea fiecarei vitamine si a sarurilor minerale. In unele cazuri se fac precizari chiar la valoarea biologica a protidelor si lipidelor.

Declararea valorii nutritive a aparut la produsele destinate sugarilor si copiilor de varsta mica dar s-a extins destul de repede la o gama tot mai larga de produse alimentare.