Leguminoasele boabe

Sunt utilizate ca atare sau sub diferite produse in hrana omului.

Leguminoasele pentru boabe au fost luate in cultura o data cu inceputurile agriculturii, dupa cum atesta diverse marturii. Cu peste 5.000 de ani i.e.n. locuitorii asezarilor lacustre de pe teritoriul actual al Elvetiei , cultivau mazare, mazariche si alte leguminoase pentru boabe, in China, cu mai bine de 3.000 de ani i.e.n. se cultiva soia. Grecii si romanii antici, apreciau valoarea alimentara a legu­minoaselor si efectul lor favorabil asupra solului.

Pe teritoriul tarii noastre, in diverse asezari neolitice (epoca pietrei lustru­ite, mileniul V - II i.e.n.) s-au descoperit seminte de leguminoase carbonizate .

In decursul anilor, treptat, numarul speciilor si biotipurilor cultivate a crescut, datorita importantei lor mari in alimentatia omului si animalelor.

Importanta leguminoaselor pentru boabe consta, in primul rand, in continutul ridicat in proteina al semintelor, conferindu-le o valoare alimentara ridicata. Unele dintre ele (soia si arahidele) au si un continut ridicat in ulei, facand posibila extractia prin procedee tehnice obisnuite, fiind valoroase plante oleaginoase. Soia este planta cea mai mare producatoare de ulei vegetal pe glob, iar arahidele ocupa locul trei (dupa soia si floarea-soarelui).

Continutul proteic din boabele leguminoaselor depaseste de 2 - 4 ori pe cel al cerealelor. La unele dintre ele (soia, lupin) continutul proteic depaseste pe cel glucidic. Raportul dintre proteina bruta si componentele neproteice este: la soia si lupin de 1/1,7; la, mazare 1/2,8; la bob. 1/2,4 etc. Deci boabele leguminoaselor reprezinta alimente si furaje concentrate in proteina. Este de remarcat si valoarea proteica ridicata a boabelor, echivalenta la unele specii cu proteinele de origine animala,- continand aminoacizi esentiali. Proteina din boabele leguminoaselor are o digestibilitate ridicata (circa 90%) si nu formeaza acizi urici (ca unele proteine animale) a caror acumulare in organism este daunatoare.

Continutul in proteine, grasimi si substante extractive neazotate al legumelor pentru boabe (valori medii)

* Lupinul galben are circa 40% proteina, 4,7% grasimi si 26% substante extractive neazotate, iar lupinul albastru 31% proteina, 4,7% grasimi si 45% substante extractive neazotate.

Pentru a realiza, cantitativ, 1 kg de proteina animala, se consuma 5 - 7 kg proteine vegetale. Folosirea in proportii mai mari in alimentatia umana a proteinei vegetale (prelucrate) ar ridica mult ratia proteica a oamenilor si inclusiv randamentul productiei agricole.

Productia de proteina care se obtine la hectar de la principalele leguminoase pentru boabe (mazare, soia etc.) depaseste pe cea realizata de grau, porumb, cartof si alte plante.

Problema proteinelor ocupa un loc central in preocuparile privind prezentul si viitorul alimentatiei umane. Ele sunt componente de baza, esentiale, ale ratiilor alimentare. Dupa cum arata I. MINCU (1978), desi pare curios, numai pe la mijlocul secolului nostru nutritionistii au stabilit ca "nici un sindrom de deficienta nutritiva umana nu este atat de daunator ca denutritia proteica, desi inca din 1838 MULDER - bazandu-se pe constatarea ca aceste substante complexe care contin carbon, oxigen, hidrogen, azot si sulf, se gasesc in toate formele de viata - a conchis ca ele trebuie sa ocupe primul loc in desfasurarea fenomenelor vitale si le-a numit proteine" (de la grecescul "proteias" care inseamna primar, primul), in anul I938, ROSE (citat de I. MINCU, 1978), in raport de nevoile organismului, imparte aminoacizii in esentiali (indispensabili pentru organism) si neesentiali (care pot fi sintetizati in organism). Ulterior s-a stabilit ca (pe langa prezenta lor) si raportul intre aminoacizii esentiali determina valoarea biologica a proteinei alimentare.

Cantitatea de proteine intr-o ratie echilibrata a unui adult trebuie sa repre­zinte circa 11 - 13% din valoarea energetica, adica l - 1,2 g/kgc/zi (I. MINCU, 1978). Omul, pentru o alimentatie rationala, are nevoie de toti cei 10 aminoacizi esentiali (lizina, metionina, treonina, histidina, valina, izoleucina, leucina. fenilalanina, triptofanul si arginina) aflati in proteina de origine animala, insa si produsele vegetale (in special leguminoasele pentru boabe) pot asigura o buna parte din acest necesar.

Asigurarea necesarului proteic mondial este dependent tot mai mult de contributia plantelor bogate in aceste substante. "Grupul consultativ pentru pro­teine" din cadrul F.A.O. mentioneaza "o noua revolutie verde - acea a leguminoaselor", iar ca "principala speranta" pentru rezolvarea deficitului de proteina in lume sunt considerate leguminoasele pentru boabe.

Pe langa proteine, semintele leguminoaselor contin hidrati de carbon, grasimi, vitamine, saruri minerale etc., care le intregesc valoarea alimentara.

In alimentatia oamenilor, de la aceste plante se folosesc semintele (boabele) uscate, dar si pastaile si boabele verzi, la prepararea diverselor mancaruri sau conserve. Boabele uscate se pot utiliza in alimentatia omului direct sau dupa o prealabila industrializare. Din boabele de soia se obtin produse asemanatoare cu: lapte, branza, carne etc. Din naut si soia se obtine surogatul de cafea, iar faina unor leguminoase (soia) se poate amesteca, intr-o anumita proportie, cu cea de grau, la fabricarea painii si a pastelor fainoase.