Cunoasterea simbolica - enciclopedica - semantica

Cunoasterea simbolica - enciclopedica - semantica

Cunoasterea semantica are ca 'obiect' categoriile si nu lumea. Ea se exprima intr-un ansamblu de propozitii analitice, cum ar fi:

(1) Un cutit bun este un cutit care taie bine.

(2) Un celibatar nu este insurat.

(3) Leul este un animal.

(4) Licorna este un animal.

Daca stiu limba in care sint exprimate propozitiile si ma uit in dictionar, voi avea un inteles al cuvintului 'cutit' chiar daca nu am folosit niciodata acest instrument. A sti ca leul e un animal nu are nimic de a face cu cunoasterea leilor, la fel in (3), ci doar cu a sti ceva despre sensul cuvantului 'leopard'. Ne putem inchipui o masina care ar putea semnala toate parafrazele, tautologiile sau contradictiile analitice - adica ar putea avea toata 'cunoasterea semantica' proprie unei limbi fara a dispune de niscaiva cunoastere a lumii.

Cunoasterea enciclopedica este despre lume:

(5) Un cutit bun este scump.

(6) Ion e sotul Mariei.

(7) Leul este un animal periculos.

(8) Licorna nu exista.

Ca propozitiile (5-8) sint adevarate sau false, asta tine de starea lumii, 'valoarea de adevar' nefiind stabilita potrivi regulilor semantice.

Unele categorii nu au decit dimensiune semantica: 'intotdeauna', de pilda, are un sens nominal, dar nu si o referinta. Altele, cum ar fi numele proprii, au mai curind un aspect enciclopedic:

(9) Petre este un om.

Cunoasterea semantica asupra fiecarei categorii este finita: este posibil de a sti totul despre semnificatia cuvintului 'leopard'. E insa imposibil a sti totul despre leoparzi. Cunoasterea enciclopedica este potential infinita. La prima vedere, lucrurile stau la fel si in privinta cunoasterii simbolice. Ea se poate exprima cu ajutorul unor propozitii suntetice ca:

(10) Leopardul e un animal crestin care respecta tinerii bisericii copte.

(11) E tabou (gome) a ucide un sarpe.

(12) Spiritul dacilor se incarneaza in faptul ca tot mai multi barbati au barba .

Ca si in propozitiile (5-8), valoarea de adevar a propozitiilor (10-12) sau a altor metafore leonine, serpiforme depinde de starea lumii si nu se poate deduce din sensul cuvintelor folosite. Propozitii ca (5-8) sint supuse probei de refutabilitate empirice, de aceea coerenta cunoasterii enciclopedice sufera destul de mult, dar intreaga noastra viata practica depinde de efortul constant de a corijia contradictiile.

Indivizii nu produc insa acelasi efort cognitiv in cazul cunoasterii simbolice. Coerenta starilor mentale articulate in memoria simbolica este de alta natura si, astfel, propozitiile care le exprima coexista cu "propozitiile enciclopedice" care le contrazic: tribalul isi pazeste turma si miercurea si vinerea. El procedeaza astfel nu pentru ca banuie "spiritul leopardului" de a fi un crestin pacatos, ci intrucat considera ca adevar si ca leopardul 'posteste', si ca el e periculos intotdeauna. Cele doua propozitii nu sint nicicind confruntate. O propozitie ca (10) nu este analitica (3), dar aceasta nu inseamna ca este incoerenta. Ca leoparzii sint periculosi, asta se stie din experienta. Ca ei sint crestini, asta o garanteaza traditia. Nu se cauta o solutie[2] acestui paradox, 'se stie' ca exista una.

In esenta, persoanele care examineaza in acest mod realitatea o fac pentru a-si justifica o noua actiune sacrificiala. Politicienii nostri despre care se spune ca se duc inainte de evenimente politice rasunatoare la ghicitoarea 'Omida' o fac, probabil, pentru a se intari intr-o hotarire oarecare. Trebuie sa ne indoim insa ca toti sint asa de naivi incat credinta in procedura catharsica din mijlocul cortului chiar are un efect asupra vointei personale. Poate ca mai curind vor sa-i faca pe alti naivi sa creada ca ei nu fac decit sa fie un medium care respecta avertizarile potentiale ale spiritelor astrale. Iata asadar o sursa de inzestrare charismatica a personalului politic.

Sa incercam o privire generalizata asupra mecanismul acestor proceduri. In mare, trebuie sa probam ca modul de organizare a cunoasterii simbolice nu provine dintr-un ansamblu aleatoriu de greseli de rationament, ci dintr-o 'relaxare sistemica'. In ce conditii e in mod logic posibil sa opinezi ca o propozitie e adevarata, fara a o confrunta cu alte propozitii care sint susceptibile de a o valida sau invalida?

Fie o propozitie p. Daca face parte din cunoasterea enciclopedica, e in mod necesar confruntata cu altele. Ea poate insa figura si de o alta maniera, ca parte din propozitia (13):

(13) <<P>> este adevarat

Or, este plauzibil a sti (13) fara a sti p. La fel, dintre propozitiile (14-15), numai (14) face parte din cunoasterea enciclopedica a unuia care nu e fizician:

(14) e = mc²

(15) <<e = mc²>> este valida.

Propozitiile de genul (15), fac parte in mod direct din enciclopedia mea si e pe de-a-ntregul rational sa le iau drept adevarate. Propozitia (15) imi pare adevarata intrucat tine de experienta mea de ansamblu sa consider ca adevarate "sursele" (cred ca fizicienii nu se inseala in mod masiv) propozitiei (14). Propozitia (14) figureaza in enciclopedia mea caci nefiind fizician nu pot sa o supun unor probe de refutabilitate prin comparatie cu alte propozitii. Ea are valoare in cunoasterea mea enciclopedica doar ca parte din (15) si doar intre ghilimele.