Asistenta sociala, o profesie prin intermediul careia oamenii pot fi ajutati

Asistenta sociala, o profesie prin intermediul cAreia oamenii pot fi ajutati

Profesiunea de asistent social presupune o pregatire speciala prin intermediul careia oamenii sunt ajutati sa-si schimbe functionarea lor sociala, modul in care interactioneaza, ca indivizi, cu alte persoane, cu grupuri, cu servicii si institutii dar, totodata, ajuta si grupuri sau chiar categorii sociale mari.

Dupa A.T. Morales si B.W. Sheafor, asistenta sociala ca profesiune are un statut plin de contradictii: "asistentii sociali pot interactiona cu oameni de mare succes, dar cel mai adesea, ei lucreaza cu cei mai vulnerabili membri ai societatii. Asistentii sociali au tangenta cu probleme variind de la conflicte intre soti la delincventa juvenila si de la boala mintala la conditiile proaste de trai. Ei asigura o paleta larga de servicii incluzand consilierea, terapia de grup, atragerea de fonduri si chiar actiuni sociale. Asistenta sociala insasi lupta pentru un statut profesional care, in mod inerent, restrictioneaza numarul acelora care pot fi recunoscuti ca profesionisti, desi este, din punct de vedere filosofic, antielitista" (Morales, A.T., Sheafor, B.W., 1992, p.5). Autorii mentionati trec in revista cinci teme majore pentru a caracteriza asistenta sociala. Acestea sunt urmatoarele:

- dedicata imbunatatirii sociale; imbunatatirea calitatii vietii reprezinta valoarea centrala in domeniul asistentei sociale. Profesia ar putea parea ghidata de un oarecare idealism referitor la obligatia societatii de a asigura fiecarui individ o viata satisfacatoare, cu precadere pentru cei mai vulnerabili oameni ai societatii. Dar, asistentii sociali nu sunt naivi ci, dimpotriva, cei mai buni cunoscatori privitor la dificultatile celor saraci, abuzati, singuri etc. Punctul lor de vedere nu este totdeauna confortabil pentru cei care decid politicile sociale.

- dorinta de a imbunatati functionarea sociala; oamenii vin in contact unii cu altii, precum si cu institutiile de care au nevoie in mediul lor de viata. Acest lucru presupune o buna functionare sociala sau unele disfunctii. Asistentii sociali au rolul sa inlature disfunctiile, sa faciliteze schimbarea.

Lumea in care traim este marcata de ceea ce A. Toffler numeste "socul viitorului". Starea de soc este cauzata de o complexificare, inovare si accelerare a lumii denumita tranzienta. Explozia tehnologica, explozia informationala, explozia demografica au un impact dramatic asupra vietii noastre. Cei care traiesc acest soc si au devenit victime ale schimbarilor rapide din societate solicita ajutorul asistentului social.

- orientarea spre actiune; a intarzia un ajutor acordat cuiva inseamna a perpetua o stare care-l dezavantajeaza. De aceea asistentii sociali sunt persoane interesate mai mult sa actioneze decat sa mediteze asupra unei situatii. Ca atare, asistenta sociala este o stiinta aplicata. Asistentii sociali nu sunt atat de mult interesati sa imbogateasca domeniul lor de cunostinte. Ei prefera sa imprumute cunostinte de la alte domenii.

- aprecierea diversitatii umane; asistenta sociala este o profesie ce se caracterizeaza prin diversitate: de cunostinte si priceperi profesionale, diversitate de clienti ca si de servicii oferite. Asistentii sociali considera diversitatea ca o forta de dorit.

- o multilaterala perspectiva practica; diversitatea problemelor cu care se confrunta in activitatea practica, varietatea imprejurarilor in care actioneaza, scopurile ample pe care si le propun, diversitatea clientilor, toate acestea fac imposibila privirea doar teoretica si unilaterala. Asistentul social nu poate actiona eficient fara perspectiva multilateralitatii. (A.T. Morales, B.W. Sheafor, 1992, pp 5-7)

Deci, un asistent social trebuie:

- sa aiba vocatia binelui social;

- sa-si foloseasca capacitatea pentru imbunatatirea functionarii sociale;

- sa fie orientat spre actiune;

- sa ia in considerare diversitatea umana;

- sa aiba abilitatea de a fi multilateral in abordarea situatiilor pe care le intalneste.

In activitatea cu persoane, grupuri, familii, organizatii si comunitati, asistentul social devine un actor in campul vietii sociale care, prin intermediul cunostintelor, priceperilor si trairilor fata de valori indeplineste o mare diversitate de roluri. Inainte de a le enumera, pentru a sublinia aceasta diversitate, Ch. Zastrow ne avertizeaza ca, de fapt, este vorba despre "unele dintre aceste roluri, desigur, nu toate":

- facilitator de posibilitati: ajuta persoanele si grupurile sa-si articuleze trebuintele, sa-si clarifice si sa-si identifice problemele, sa exploreze strategiile, sa-si dezvolte capacitatile. Acest rol de model este, poate, cel mai utilizat mod de abordare in consilierea individuala, de grup si de familie. Modelul este, de asemenea, intalnit in practica comunitara, cu precadere cand obiectivul este de a ajuta persoanele sa se ajute ele insele;

- agent: face legatura intre persoane si grupuri care au nevoie de ajutor;

- aparator (avocat); rolul de avocat a fost imprumutat de la profesia de jurist. Este un rol activ in care asistentul este un aparator al clientului sau, al grupului de cetateni. Cand un client sau un grup de cetateni au nevoie de ajutor si exista institutii dezinteresate, eventual ostile, rolul de aparator devine potrivit. Intr-un asemenea rol aparatorul devine conducator in colectarea informatiilor, corecteaza cererile si trebuintele clientului si stimuleaza decizia institutiilor care nu prevad servicii. Nu se urmareste ridiculizarea sau cenzurarea institutiei, ci modificarea sau schimbarea politicilor. in acest rol aparatorul (avocatul) este partizanul care serveste in exclusivitate interesele clientului sau cele ale grupului de cetateni.

- cel care imputerniceste: cheia de bolta a practicii in domeniul asistentei sociale este imputernicirea care inseamna procesul de ajutare a persoanelor, familiilor, grupurilor organizatiilor si comunitatilor care sa-si sporeasca puterea personala, interpersonala, politica si influenta. Asistentii care se angajeaza in imputernicirea/focalizata pe practica urmaresc sa dezvolte capacitatea clientilor de a intelege ambianta, de a face alegeri, de a fi responsabili pentru alegerile lor si de a influenta situatiile lor de viata prin organizare si apararea clientilor (advocacy). Imputernicirea/focalizata urmareste, de asemenea, o distributie mai echitabila a resurselor si puterii intre diferitele grupuri ale societatii.

Accentul pus pe egalitate si justitie sociala a fost emblematic pentru profesia de asistent social fiind evidentiat de pionierii asistentei sociale cum ar fi Jane Addams.

- activistul: acesta urmareste schimbari de baza in institutie. Deseori obiectivele impun o schimbare in ceea ce priveste resursele pentru grupuri dezavantajate. Un activist este preocupat de justitie sociala, inegalitati si privare. Tacticile implica conflicte, confruntari si negocieri. Actiunea sociala este legata de schimbarile care au drept scop recunoasterea trebuintelor individuale. Metodele utilizate sunt declarate iar actiunea este orientata;

- mediator: rolul sau este de a include interventia in disputele dintre parti, de a le ajuta sa gaseasca reconcilierea diferentelor, sa ajunga la intelegeri reciproce satisfacatoare. Asistentii sociali isi utilizeaza orientarile valorice si priceperile in cadrul unor numeroase forme de mediere intre partile care se afla in opozitie (de exemplu: soti in divort, conflicte intre vecini, dispute intre proprietari de pamant, dispute privitor la organizarea muncii, dispute referitor la custodia copiilor). Un mediator ramane neutru, netrecand la niciuna dintre partile in disputa. In schimb, ei pot contribui la clarificarea pozitiilor, recunoasterea unor comunicari gresite, precum si sa ajute partile in clarificarea cazurilor.

- negociator: rolul acestuia este de a aduce impreuna pe cei care sunt in conflict sa caute negocierea si realizarea unei intelegeri mutuale acceptabile. Ceva mai putin decat medierea, negocierea presupune gasirea unui teren comun pentru toate partile. Totusi, spre deosebire de mediator, care este un rol neutru, negociatorul, de obicei, este aliat cu una din partile implicate.

- educator: presupune a oferi informatii clientilor si a-i invata priceperi prin intermediul carora sa se adapteze. In fapt, asistentul social ca educator este, in primul rand, un om care cunoaste. In plus, el trebuie sa fie un bun transmitator, astfel incat informatia sa fie transmisa clar si prompt inteleasa de catre receptor. De exemplu, a forma priceperi la tinerii parinti, a instrui adolescentii cum sa-si gaseasca un serviciu si sa-i invete pe cei cu dificultati tehnici dificile de control.

- initiator: atrage atentia asupra problemei sau asupra unei potentiale probleme. O problema exista cand atrage atentia. Deoarece a atrage atentia asupra problemelor nu inseamna si a le rezolva, rolul de initiator este adesea urmat de catre alte categorii de activitati.

- coordonator: are ca sarcina sa aduca componentele impreuna intr-un mod organizat. Rezolvarea unei adoptii presupune coordonarea unor servicii cum ar fi informatii medicale despre copil, rezolvarea unor probleme de natura juridica, atestarea si pregatirea familiei in vederea adoptiei, rezolvarea unor probleme privitor la parasirea institutiei de catre copil, incredintarea in vederea adoptiei etc. In mod frecvent, un asistent social trebuie sa-si asume rolul de a rezolva cazul coordonand activitatea diferitelor servicii pentru a evita unele paralelismele in acordarea serviciilor si eventualele conflicte intre servicii.

- cercetator: rol care poate reveni fiecarui asistent social. Cercetarea presupune consultarea literaturii de specialitate, efectele unor activitati din domeniul practic, evaluarea meritelor si a neajunsurilor in cazul diferitelor programe sau studierea trebuintelor comunitare etc.

- facilitator de grup: in fapt un lider pentru unele experiente de grup. Este vorba despre grupuri formate in diverse scopuri: educationale, in vederea terapiei, pentru autoajutorare, sensibilizare, terapie de grup etc.

- orator, rol pe care asistentul social il realizeaza vorbind diverselor grupuri: unor clase de elevi din liceu, politistilor, unor primari ce trebuie sensibilizati fata de unele probleme sociale, unui colectiv de profesori sau directori de scoli, unor parinti care au copii handicapati etc. (Zastrow, Ch., 1999, pp14-16).

TEMA DE REZOLVAT

Scrieti un eseu de aproximativ trei pagini avand urmatoarea tema:

Asistentul social: un naiv/un om orientat spre solutii practice, care mai mult actioneaza decat mediteaza

INTREBARI

1. Potrivit lui A.T. Morales si B.W. Sheafor, asistenta sociala ca profesiune:

1. are un statut plin de contradictii
2. are un statut cu putine contradictii
3. este lipsita de contradictii

2. Imbunatatirea calitatii vietii, ca valoare centrala in domeniul asistentei sociale, vizeaza urmatoarea tema majora a asistentei sociale:

a.  dedicata imbunatatirii sociale

b. dorinta de a imbunatati functionarea sociala

c.  orientarea spre actiune

3. Rolul de negociator presupune:

a.  a nu fi niciodata aliat cu una din partile in conflict

b. sa tina separate pe cei in conflict

c de a aduce impreuna pe cei in conflict

4. In care din urmatoarele situatii asistentul social nu poate indeplini rolul de facilitator de grup:

a. in cazul interventiei individuale

b. pentru terapie de grup

c. in scopuri educationale

5. Imputernicirea reprezinta pentru practica asistentei sociale:

a. un concept lipsit de importanta

b. cheia de bolta a practicii in domeniul asistentei sociale

c. un concept teoretic

Raspunsuri corecte:

1a, 2a, 3c, 4a, 5b.

BIBLIOGRAFIE

Miftode,  Vasile (1995), Teorie si metoda in asistenta sociala, Editura Fundatiei Axis, Iasi, pp. 17-63

Neamtu, George (2003), Introducere in teoria asistentei sociale, in Neamtu, George coordinator, Tratat de asistenta asociala, Editura Polirom, Iasi, pp. 25-56

Krogsrud Miley, Karla, O'Melia, DuBois, Brenda (2006), Practica asistentei sociale. Editura Polirom, Iasi, pp.223-251.BI