Fiecare din acestea are un corp celular ce contine nucleul, din care radiaza numeroase proeminente subtiri. Corpurile celulare sunt grupate in ciorchini sau centre, fiecare cu o functie specifica, cum ar fi vederea, vorbirea sau controlul muscular. Ele formeaza "materia cenusie a creierului ", denumita astfel deoarece se inchide la culoare cand este tratata cu anumite substante. Proeminentele celulare se unesc si formeaza un sistem de retele complex, ce include fibre nervoase cuprinzand "materia alba " ( care nu isi schimba culoarea ).
Activitatile creierului implica modificari de ordin electric si chimic in interiorul neuronilor. De fiecare data cand un neron este "atins ", el transmite un impuls sau un mesaj nervos asemanator cu un mic curent electric. In functie de directia, de sursa mesajelor si de numarul lor, fiecare centru al creierului le examineaza sau le transmite unei alte portiuni, unde vor fi procesate.
II Activitatea electrica
Creierul este tot timpul activ, prin el circuland milioane de impulsuri in fiecare secunda. Unele dintre aceste mesaje sunt legate de activitati constiente - cele asupra carora detinem controlul, cum ar fi mersul, vorbitul si scrisul. Alte mesaje provin din procesele vitale ale organismului, ce se desfasoara in mod automat, spre exemplu respiratia, bataile inimii si digestia alimentelor pe care le consumam.
In ultimii 25 de ani, cercetatorii au reusit sa elaboreze harta celei mai mari parti a creierului, localizand diverse zone ce indeplinesc anumite functii. Ei au realizat acest lucru prin folosirea unor tehnici variate. Prin plasarea unor senzori electrici pe suprafata capului si introducerea unor electrozi ( ace conductoare foarte subtiri ) in creierul animal si uneori si in cel uman, au reusit sa traseze caile impulsurilor, care circula de exemplu de la ochi sau de la urechi spre centrul vizual sau auditiv.
Efectele ranirilor sau ale indepartarii pe cale chirurgicala a anumitor regiuni ale cortexului - portiunea fina si incretita de la suprafata creierului - indica faptul ca acestea contin centrii ce au functii specifice. Insa acestea pot sa nu fie singurele zone ce indeplinesc functiile respective. Spre exemplu, ranirile in unele zone ale lobilor frontali, situati in fata emisferelor cerebrale, provoaca dificultati in intelegerea vorbirii. Persoana respectiva este incapabila de a emite sunete cu inteles in vorbire. Un alt efect asemanator este cauzat de rani in zonele posterioare emisferelor. In acest caz persoanele respectiva nu pot intretine o convor-bire constanta, aceasta fiind intrerupta in mai multe segmente .
III Un aranjament de unitati
Dintre toate mamiferele, omul are creierul cel mai avansat si mai dezvoltat ( desi nu are cele mai mari dimensiuni ). La toate vertebratele, insa, creierul consta din 3 unitati structurale principale : emisferele cerebrale, trunchiul cerebral si cerebelul.
Emisferele cerebrale au rol in procesarea mesajelor ce provin de la organele de simt. Trunchiul cerebral este compus in special din fibre nervoase ce leaga celelalte doua unitati. Cerebelul prezinta portiuni destinate echilibrului si coordonarii activitatii musculare, dar este prevazut si cu cai nervoase spre si de la sira spinarii, precum si nervi conducatori de mesaje spre organele majore ale organismului.
De-a lungul evolutiei creierului, diferite portiuni ale sale s-au dezvoltat in modul cel mai potrivit pentru supravietuirea organismului. La oameni, ai caror stramosi au trait in copaci, coborand apoi pe pamant, unde era plin de pradatori, iar competitia pentru hrana era foarte mare, emisferele cerebrale au devenit mai mari si mai complexe, fiind centrii foarte importanti pentru interpretarea si prelucrarea informatiilor provenite de la simturi. La Homo Sapiens, omul modern sau "intelept " (adica noi ), emisferele cerebrale cuprind 80 % din volumul creierului.
IV La nivel functional
Exista 3 unitati functionale principale ale creierului - zone cu cea mai intensa activitate a neuronilor. Acestea sunt diferite de unitatile structurale. Prima unitate functionala se afla la baza creierului. Este compusa din portiuni denumite formatia reticulara, bulbul rahidian, cerebelul, talamusul si hipotalamusul.
Formatia reticulara este principala zona la nivelul careia se realizeaza schimbul de informatii, fiind si sursa puterii creierului. In aceasta retea de fibre nervoase, fiecare neuron poate fi conectat cu alti 25 000. Formatia reticulara primeste constant mesaje de la organele de simt, emitand la randul sau unde de activitate electrica prin cortexul cerebral. Aceasta mentine starea de constienta. Daca formatia reticulara isi reduce activitatea, persoana respectiva poate adormi sau avea halucinatii, vazand, auzind si avand senzatii ireale. Rezultatul "privarii senzoriale ", cand o persoana este inchisa intr-o incapere intunecoasa, goala si linistita timp de mai multe ore, este o "innebunire " aparenta, intrarea in transa sau coma.
Trunchiul cerebral se comporta ca un tablou de comanda. Zona urmatoare, bulbul rahidian, contine centri responsabili pentru controlul activitatilor automatice ale organismului. Acesta face legatura dintre emisferele cerebrale, sediul intelectului nostru, cu talamusul si sistemul limbic, responsabil pentru starile de spirit, pofte si memorie. Talamusul transforma si sorteaza mesajele provenite de la organele de simt si creeaza o constientizare a senzatiilor, cum ar fi durerea, atingerea, caldura si frigul.
Hipotalamusul este activ in numeroase procese. In primul rand acesta dirijeaza multe actiuni lente, de lunga durata, ca de exemplu cresterea, prin controlul pe care-l exercita asupra hipofizei, principalul centru de producere a hormonilor din organism. In al doilea rand, hipotalamusul activeaza sistemul nervos autonom, care supravegheaza unele functii pe care nu le putem controla, ca de exemplu contractia muschilor in stomac, vezica si caile respiratorii, precum si secretia de saliva si de lacrimi. ( Sistemul nervos autonom ne impiedica sa ne tinem respiratia la nesfarsit. El este dispozitivul de siguranta al organismului. ) Legat de aceasta, hipotalamusul pregateste organismul pentru "fuga sau lupta " in cazul unor urgente sau pericole. Hipotalamusul reprezinta sursa emotiilor noastre si a nevoilor fundamentale de foame, sete si sex.
Cea mai mare parte a detaliilor referitoare la activitatile constiente ale creierului au fost stabilite in urma studierii efectelor drogurilor asupra acestuia. De exemplu, stimulentele ca amfetaminele si cofeina excita activitatea formatiei reticulare si a hipotalamusului. Acesta transmite semnale la cortex si astfel creste agitatia, starea de somn fiind alungata. Sedativele au un efect contrar. Sunt prescrise adeseori ca tablete pentru somn.
V A doua unitate
A doua componenta functionala a creierului consta in jumatatile posterioare ale emisferelor cerebrale. Acestea contin centrii de primire, procesare si inmagazinare a informatiei obtinuta prin intermediul organelor de simt din mediul extern.
Neuronii din fiecare centru nervos sunt caracteristici tipurilor de impulsuri cu care opereaza. Spre exemplu, neuronii din centrii vizuali primari raspund doar la mesaje referitoare la intensitatea sau nuantele culorilor, sau la curbura sau neregularitatea suprafetelor. Acestia trimit semnale spre neuronii din centrii vizuali secundari, care descifreaza, interpreteaza si aduna datele, creand modele si forme ce alcatuiesc constiinta noastra vizuala.
VI Memoria
Cercetatorii cunosc acest lucru din consultatiile medicale. Daca sunt introdusi electrozi in cortexul vizual primar ( in timpul unei operatii pe creier, fara dureri ), trecandu-se un curent slab prin acestia, pacientul va vedea puncte stralucitoare sau cercuri inaintea ochilor. Daca electrozii sunt introdusi in cortexul vizual secundar, pacientul va vedea modele complexe sau chiar obiecte complete - copaci leganandu-se sau o veverita topaind.
