Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Obtinerea functiei criteriu in limbaj intrare-iesire
Importanta criteriilor integrale pentru optimizarea dinamica a sistemelor automate a fost prezentata in capitolul 1. In urmatoarele capitole sunt ilustrate obtinerea functiei criteriu si determinarea solutiei optime in cazul descrierii comportarii sistemelor automate in limbaj intrare-iesire (capitolele 2 si 3) si determinarea solutiilor optime in cazul folosirii limbajului intrare-stare-iesire(capitolele 4, 5 si 6).
1. Principalele tipuri de criterii integrale
Limbajul intrare-iesire se utilizeaza in cazul schemelor clasice de treglare automata in functie de marimile de iesire, de tipul schemei din figura 1.13, cu blocul de reglare RA instalat pe calea directa (spre deosebire de schemele moderne de reglare in functie de stare, unde blocul de reglare este instalat pe reactiile in functie de stare, unde blocul de reglare este instalat pe reactiile in functie de stare, ca in subcapitolul 5.3).
Dupa cum s-a specificat in paragraful 1.2, criteriile integrale pot asigura optimizarea regimurilor dinamice provocate atat de variatii ale marimii de referinta, cat si de variatii ale perturbatiilor.
Cele mai utilizate criterii integrale sunt cele patratice, de forma (1.5)
(1)
functia criteriu (1) reprezentand integral patratului erorii(in limba engleza "integral of error squared" ISE).
Eliminarea influientei nedorite a semnului erorii ε asupra valorii functiei criteriu poate fi obtinuta si prin utilizarea unei integrale de forma
(2)
functia criteriu (2) reprezentand integral valorii absolute a erorii (in limba engleza "integral of absolute error" IAE).
Daca in (2) se introduce o ponderare cu valoriile timpului t, se obtine functia criteriu
(3)
reprezentand integral produsului dintre timp si valoarea absoluta a erorii (in limba engleza "integral of time multiplied by absolute error" ITAE).
Minimizarea functiei criteriu - din (1) -
asigura un regim tranzitoriu de calitate buna pentru limitarea valorilor erorii
ε. Calitatea regimului
tranzitoriu devine mai buna daca o data cu limitarea valorilor erorii ε se asigura si o limitarea a valorilor
derivatei
, deoarece
in acest caz variatia erorii nu poate avea pante mari si ca urmare se evita
suprareglaje
ridicate
(vezi figura 1.14). Limitarile mentionate pot fi asigurate de un criteriu
patratic de forma
(4)
unde T este o constanta de timp care pondereaza contributia celui de-al doilea termen.
Prin considerarea derivatelor de ordin superior se obtine un criteriu de forma
(5)
unde sunt
factori de ponderare.
Daca pe langa o calitate buna a regimului tranzitoriu se urmareste si reducerea consumului de energie pentru reglare, atunci functia criteriu capata aspectul (1.66), respective
(6)
Unde ρ este un factor de ponderare;
u - marimea de comanda.
Trecand la limbajul intrare-stare-iesire, combinarea unor criteria de forma (5) si (6) conduce la functia criteriu
(7)
unde x este vectorul de stare;
u - vectorul marimilor de comanda (in cazul general al unei intalatii tehnologice multivariabile);
Q,R - matrice de ponderare.
Daca se impune si un anumit timp final pentru
incheierea regimului tranzitoriu si intrarea in noul regim stationar, atunci
prin adougarea unui termen suplimentar in (7) se obtine o functie criteriu de
tipul (1.72):
(8)
unde este
momentul initial, cand se aplica comanda u;
S - matrice de ponderare.
Dupa cum s-a mentionat in paragraful 1.2,
termenul integral din criteriul asigura o
buna calitate a regimului tranzitoriu, iar al doilea termen asigura o
comportare buna la intrarea in noul regim stationar, in momentul
, deci cand
este importanta obtinerea egalitatii
,
sau in cazul cand
pentru o anumita variatie a marimii de
referinta se urmareste ca vectorul marimilor de iesire (in cazul
general, al sistemelor multivariabile) sa aiba o anumita variatie dorita
, atunci functia criteriu poate fi exprimata sub
forma
(9)
unde , R si S sunt matrice de ponderare.
Termenul integral - prezentand anumite
analogii cu (1.70) - asigura calitatea regimului tranzitoriul; termenul al
doilea asigura comportarea dorita la intrarea in noul regim stationar, in
momentul .
Folosirea criteriilor , formulate in limbajul clasic intrare-iesire,
presupune cunoscuta structura blocului de reglare (de regula un bloc de reglare
tipizat) amplasat pe calea directa, ca in figura (1.13), iar prin minimizarea
criteriului amplasat pe calea directa se obtin valorile optime ale parametrilor
regulatorului. Utilizarea acestor criteria are avantajul ca necesita numai
eroarea ε derivatele ale
acesteia si marimea de comanda u, deci numai marimi usor masurabile.
Folosirea criteriilor , sunt formulate in limbajul modern
intrare-stare-iesire, nu presupune adoptarea unei structure tipizate pentru
blocul de reglare, dar necesita cunoasterea tuturor componentelor vectorului de
stare x; intrucat acestea nu pot fi totdeauna masurate, poate devein necesara
introducerea unor estimatoare de stare [1,3].
Criteriul este
formulat atat in functie de iesirile y, cat si de starea x.
Aspectul criteriilor integrale in limbaj intrare-stare-iesire pentru cazul sistemelor discrete este prezentat in subcapitolul 5.5 si in capitolul 9.
Obtinerea
functiei criteriu prin relatii directe
Expresiile unor functii criteriu pot fi
obtinute direct, pornind de la functia de transfer a sistemului si de la
transformata Laplace a marimii de referinta sau a perturbarii. Posibilitatea
unor relatii directe de acest tip poate fi ilustrata pentru criteriul din (1)
avand loc relatia [1]:
(10)
Presupunand ca aparitia regimului
tranzitoriu a fost determinate de o variatie a marimii de referinta , au loc relatiile [1]
(11)
unde H(s) si sunt
functiile de transfer ale sistemului (cu
bucla deschisa si cu bucla inchisa, in ipoteza reactiei principale directe) in
raport cu marimea de referinta.
Intrucat structura blocului de reglare
este presupusa cunoscuta, functiile de transfer H(s) si pot fi
determinate usor si contin parametrii regulatorului automat sub forma unor
variabile.
Inlocuind (11) in (10) se obtine
(12)
In ceea ce se priveste marimea de
referinta , se presupune ca aceasta are o variatie treapta
unitara, respectiv
(13)
deci
(14)
Considerarea unei variatii treapta a marimii de referinta se bazeaza pe constatarea ca daca optimizarea parametrilor regulatorului asigura o comportare buna a sistemului in regimurile tranzitorii provocate de acest tip de semnale, atunci este asigurata o comportare buna si in regimurile tranzitorii provocate de alte tipuri de variatii ale marimilor de referinta.
Daca in locul bunei calitati a
regimurilor tranzitorii provocate de modificarea valorilor marimilor de
referinta se urmareste o calitate buna a regimurilor tranzitorii provocate de
perturbari, atunci se considera = 0 si
si se
calculeaza functia de transfer
in raport
cu perturbarea [1], rezultand pentru transformata Laplace Y(s) a marimii de
iesire y expresia
(15)
Pe de alta parte
(16)
intrucat s-a
considerat - deci din (15) si (16)
rezulta
(17)
Inlocuirea acestei expresii in (10) permite
ca pentru criteriu sa se
obtina o relatie corespunzatoare in locul expresiei (12), parametrii
regulatorului intervenind sub forma unei variabile.
Din (10) si (12) se constata ca criteriul poate fi
exprimat in functie de transformata Ԑ(s) sau in functie de functia de transfer
si de
transformata W(s) din (14). Asemenea relatii au fost stabilite [2,1] pornind de
la forma generala a transformatei erorii
(18)
Se poate verifica usor ca are loc relatia
r - m = 1, (19)
iar daca functia
de transfer a sistemului deschis H(s) are un pol in origine - necesar pentru a
asigura o eroare stationara nula la semnale de referinta de tipul(13) [1], ceea
ce permite folosirea criteriului - atunci
are loc conditia
0 (20)
importanta pentru
aplicarea relatiilor directe pentru obtinerea criteriului
Pentru verificarea relatiei (19), functia de transfer H(s) din (11), reprezentand raportul a doua polinoame
(21)
este pusa sub forma
(22)
fiind evidentiata prezenta unui pol in origine ; in polinoamele K(s) si N(s) nu apare deci s ca factor
Intrucat s-a presupus reactia principala directa, rezulta [1]
(23)
iar prin inlocuirea expresiilor (14) si (23) in (11) se obtine
(24)
Intrucat polinomul K(s) nu contine variabila s ca factor, din (24) se constata ca la numitor nu apare s factor comun si deci conditia (20) este asigurata in (18).
Totodata, intrucat in (21) si (22) gradul numitorului este totdeauna mai mare decat al numaratorului - pentru toate sistemele automate din practica industriala [1] - rezulta ca numitorul din (24) are gradul polinomului sN(s) = D(s) ; ca urmare, relatia (24) confirma conditia (19).
Dupa
cum va rezulta din paragraful 5.1.3 conditia (19) care este valabila pentru
transformata ε(s) a
erorii in cazul prezentei polului in origine in functia de transfer H(s) - nu
mai este valabila in cazul transformatei altor marimi, cum sunt transformatele sau
U(s).
Pentru cazurile in care relatia (19) este
valabila - deci si pentru cazul expresiei ε(s) din (18) - in [2] este stabilita urmatoarea
relatie directa care permite obtinerea expresiei criteriului prin
intermediul coeficientilor din (18):
(25)
unde:
. (26)
.
.
. (27)
.
.
(28)
iar determinantii
se obtin
din
prin
inlocuirea coloanei i+1 prin coloana
(29)
3. Obtinerea functiilor criteriu si
prin relatii directe
Criteriul - din (4) -
poate fi pus sub forma
(30)
si notand
(31)
se obtine
(32)
avand in vedere si (1).
Intrucat in paragraful anterior este
prezentata relatia (25) care permite obtinerea expresiei , problema
determinarii expresiei criteriul
se reduce
la obtinerea expresiei
.
Comparand (31) cu (1) se constata ca daca
se deterimina transformata obtinandu-se o expresie analoaga cu (18) -
atunci expresia
poate
rezulta prin interemdiul unei relatii analoage cu (25).
Conform relatiilor de transformare, rezulta
(33)
si inlocuind (24) cu (33) se obtine
(5.34)
Intrucat s-a considerat variatia treapta unitara (13) pentru marimea de referinta rezulta
(35)
Deoarece imediat
dupa variatia marimii de referinta (la
) marimea de iesire y are inca valoarea
considerate conventional egala cu zero - si din (1.61) rezulta
Inlocuind (35) in (5.34) rezulta
(36)
Intrucat in marea majoritate a cazurilor din practica industrial diferenta dintre gradele numitorului si numaratorului functiei de transfer H(s) - din (21) si (22) - este egala cu 2 sau mai mare, rezulta ca aceeasi diferenta se pastreaza si pentru expresia (36), deci conditia (19)
nu mai este
valabila pentru transformata .
Ca urmare, pentru transformata se va
obtine o expresie de forma
(37)
cu
(38)
Pentru cazurile in care este valabila
conditia (38), in [2] este stabilita urmatoarea relatie pentru obtinerea
expresiei prin
intermediul coeficientilor din (37):
(39)
unde
.
.
.
(40)
.
.
.
iar determinantii se obtin ca
in paragraful 5.1.
Inlocuind om (32) expresiile - din (25)
si (39) - se obtine criteriul
. In
paragraful 5.1. sunt prezentate indicatii pentru alegerea constantei in timp T
din (32), iar in paragraful 5. este ilustrata folosirea relatiilor directe
pentru obtinerea criteriului
.
Pentru obtinerea expresiei aferente
criteriului , relatia (6)
se transcribe sub forma
(41)
si notand
(42)
rezulta
(43)
problema
reducandu-se deci la obtinerea expresiei din (42).
Daca se determina transformata U(s),
atunci obtinerea expresiei este
imediata, folosind o relatie de tipul (25) sau de tipul (39), dupa cum
polinoamele de la numitorul si numaratorul transformatei U(s) indeplinesc
conditia (19) sau conditia (38).
Din figura 1.13 se constata ca
transformata U(s) se obtine usor din transformata , conform relatiei
(44)
unde este
functia de transfer a regulatorului (de structura presupusa conoscuta),
parametrii regulatorului - prin minimizarea functiei criteriu obtinandu-se
valorile optime ale acestor parametrii - intervenind ca variabile in expresia
Relatiile (25) si (39) permit astfel
obtinerea directa a criteriilor
si
. Pe o cale analoaga cu cea descrisa mai sus cele
doua relatii permit si obtinerea criteriului
, folosind expresiile transformatelor Laplace
etc.
4. Obtinerea functiei criteriu prin intermediul functiilor Liapunov
Daca in (5) coeficientii
sunt
pozitivi, atunci criteriul
poate fi
pus sub forma
(45)
unde
(46)
este o functie
patratica, pozitiv definita, de variabile
etc.
Pentru obtinerea expresiei functiilor
criteriu de forma , in [4,5]
se propune alegerea unei functii Liapunov V (patratice, pozitiv definite),
astfel incat sa aiba loc relatia
(47)
functia criteriu fiind obtinuta prin intermediul acestei functii Liapunov.
Functia U fiind pozitiv definita, rezulta ca U va fi negativ definit; din (47) se constata ca functia Liapunov V, pozitiv definita, va avea derivata in raport cu timpul negativ definita, deci este asigurata stabilitatea asimptotica a sistemului automat [6, 1].
Obtinerea expresiei functiei criteriu
prin intermediul functiilor Liapunov este ilustrata in continuare pentru
criteriul (care
rezulta din
prin
retinerea primilor doi termeni ai integrandului), considerand un sistem de
ordinal II [1], respectiv un sistem automat care in stare inchisa are o functie
de transfer de forma
(48)
Din (23) si (24) se constata ca functia
de transfer si
transformata
au acelasi
numitor; datorita acestui fapt, in (48) polinomul de la numitor are
coeficientii polinomului de la numitorul din (18)
Pe de alta parte, prezenta unui pol in origine in functia de transfer H(s) determina conditia
(49)
- dupa cum rezulta
din (23) si ca urmare in (48) constanta de la numarator are valoarea , ceea ce asigura satisfacerea conditiei (49).
De cele mai multe ori functiile de transfer ale sistemelor de ordinal II se exprima in functie numai de doi parametrii, sub forma [1]
, (50)
unde este factorul de amortizare ;
- pulsatia
naturala a sistemului neamortizat.
Identificand (48) cu (50) se obtine
(51)
(52)
(53)
Satisfacerea conditiei (49) - care atesta
prezenta unui pol in origine in functia de transfer a sistemului deschis H(s) -
asigura o eroare stationara nula la variatii treapta ale marimii de referinta , ceea ce permite aplicarea criteriului
, conform conditiei (1.71). Ca urmare, are loc
relatia
(54)
- semnul de referinta fiind o
treapta unitara - deci
(55)
Pe de alta parte, marimea de iesire y poate fi pusa sub forma sumei
componentelor stationara ( si
tranzistorie (
, respectiv
(56)
Inlocuind in relatia
(57)
expresia (56) pentru y, se obtine
, (58)
Din (58) se obtine
etc (59)
si deci
criteriul din (4)
poate fi pus sub forma
(60)
avand in vedere (58) si (59).
Expresia obtinuta in (60)
- pentru sisteme cu o singura marime de
referinta si o singura marime de iesire prezinta anumite analogii cu prima parte
a termenului integral din relatia (9), corespunzatoare unor sisteme
multivariabile, intrucat componentele vectorului pot fi
considerate marimile
si
Pentru obtinerea functiilor U si V,
care intervin in (47), este indicat ca marimile si
sa fie
considerate variabile de stare, notand
(61)
(62)
Egaland cu zero numitorul din (48) se obtine ecuatia caracteristica
(63)
si deci regimul
tranzitoriu determinat - de variatia treapta unitara a marimii de referinta va fi
descris de ecuatia diferentiala [1]
respectiv de ecuatia
, (64)
avand in vedere (58) si (59)
Din (64) se obtine
respectiv
(65)
Din (62) rezulta
(66)
si inlocuind (61), (62) si (66) in (65) se obtine ecuatia de stare
, (67)
cealalta ecuatie de stare fiind reprezentata de ultima parte a egalitatii (62).
Inlocuind (61) si (62) in (60) se obtine
(68)
si identificand (68) cu expresia
(69)
- corespunzatoare
relatiei (45) pentru , prin retinerea primilor doi termeni din (46)
obtinandu-se
- rezulta
(70)
Pe de alta parte, din (47) se obtine
(71)
si deci din (69) si (71) rezulta
(72)
Relatia (72) atesta faptul ca criteriul (si in
cazul general criteriul
) poate fi exprimat prin intermediul functiilor
Liapunov.
La , in noul
regim stationar, devin nule
si
, deci se anuleaza ambele variabile de stare
si
rezultand
(73)
intrucat functia V este pozitiv definita si se anuleaza numai cand toate variabilele de stare sunt nule.
Inlocuind (73) in (72) se obtine
(74)
Pentru determinarea expresiei este
necesara alegerea prealabila a functiei V, astfel incat sa fie asigurata
conditia (47), respectiv - avand in vedere (70) astfel incat sa se verifice
relatia
(75)
Functia V este cautata sub forma [5]
(76)
coeficientii si
,fiind determinanti din conditia satisfacerii
relatiei (75).
Derivand (76) in raport cu timpul se obtine
(77)
Inlocuind in (77) expresiile si
din (62) si
(67), se obtine
(78)
Identificand coeficientii din (75) si (78) se obtin relatiile
(79)
(80)
(81)
rezolvarea acestor ecuatii permitand determinarea coeficientilor functiei V din (76):
(82)
(83)
(84)
Inlocuind (82), (83) si (84) in (76) se obtine
(85)
Iar din (74) si (85) rezulta
(86)
Pentru obtinerea expresiei trebuie
determinate valorile marimilor
(87)
si
(88)
avand in vedere (58) si (59).
Intrucat s-a presupus ca semnalul de referinta este o treapta unitara, are loc relatia (35) si prin inlocuire in (87) se obtine
(89)
Pe de alta parte, la sistemele de ordinal
II - cu functiile de transfer (48) si (50) - raspunsul y la un semnal treapta este
tangent la axa timpului in momentul
[1] deci
rezulta
(90)
din (55), (5,56) si (90) se obtine astfel
(91)
si inlocuind (91) in (88) rezulta
(92)
Introducand in (86)
valorile si
din (89) si
(92), se obtine expresia functiei criteriu
(93)
Dupa cum se constata din prezentul paragraf, considerarea anumitor marimi ca variabile de stare este utila si in cazul caracterizarii sistemului prin functii de transfer - deci in limbaj intrare-iesire - intrucat simplifica transcrierea unor relatii intermediare.
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
Copyright © 2025 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |