Burrhus Frederich Skinner
Conditionarea operanta in studiul comportamentului animalelor
Nascut la Susquehanna, Pennsylvania in anul 1904 s-a consacrat cercetarii si invatamantului superior. A fost profesor la Universitatea din Minnesota (1937-1945), la Universitatea din Indiana (1945-1948) si la Universitatea Harward (1948-1957).
A descris una din cele mai influente sisteme pentru studierea procesului invatarii. Este interesat de explicatiile prin contingenta― "ce duce la ce "― si de aceea se ocupa de anticiparea comportamentului mai mult decat de intelegerea lui; rezulta asadar ca sistemul sau nu este o teorie in intelesul strict al cuvantului. In decursul cercetarilor, el a conceput metode extrem de eficiente pentru controlarea comportamentului si prin urmare el se ocupa de metodele de antrenare. Ideile sale sunt de un interes general pentru cei interesati in procesele educationale, care au condus si la metode speciale de instruire, cum ar fi masinile de invatat si invatarea programata. Totusi validitatea metodei sale cunoscute sub numele de "conditionare operanta " reiese cel mai clar din experimentele facute pe animale. El a pornit de la conditionarea reflexa a lui Pavlov ―proces de formare a unui nou reflex sau legaturi temporare prin asocierea repetata a unui stimul neconditionat (sunetul clopotelului) cu stimulul indiferent (hrana). Skinner, respectand aceleasi conditii, a relevat un nou tip de conditionare deosebita de cea pavloviana pe care o numeste "conditionare operanta ".
Semnificatia conditionarii operante consta in faptul ca ea demonstreaza un al doilea mod de manevrare a procesului de intarire (de apasare, tragere, invartire) si astfel subiectul obtine recompensa. Este faimoasa "cutia lui Skinner " in care un sobolan primeste hrana daca apasa pe o maneta care deschide cutia.
In aceste experiente, animalul trebuie sa emita un raspuns corespunzator pentru a produce stimulul de intarire si astfel sa primeasca hrana. Spre deosebire de procedeul clasic, sobolanul flamand trebuie sa apese parghia; daca nu face asa, mancarea nu este prezentata. Animalul cerceteaza liber si in cursul acestei activitati emite un raspuns care schimba mediul inconjurator in asa fel incat si comportamentul sau interior este afectat. Aceste schimbari in mediul inconjurator ar putea fi numite recompense, dar este preferat de obicei termenul de "stimul de intarire ".
Cand astfel de stimuli urmeaza unui raspuns, ei cresc probabilitatea ca animalul sa se comporte din nou in acelasi fel. Astfel animalul invata, iar comportamentul sau se modeleaza in asa fel incat devine mai eficient in manevrarea mediului. Uneori o parte "irelevanta " a comportamentului apare inaintea raspunsului care asigura recompensa. In 1948 Skinner denumeste "comportament superstitios ", deoarece maimuta se comporta ca si cum ar fi obligata sa faca acest lucru spre a obtine recompensa desi nu s-a planuit nici o astfel de alaturare de raspunsuri in prealabil. Analiza experimentala a lui Skinner, a comportarii animalelor, a atins un stadiu care permite studierea unor complexe din organismele inferioare, la un nivel superior de rigoare stiintifica.
