Ianus, una dintre cele mai vechi divinitati din mitologia romana. La origine, Ianus a fost un rege care a domnit in Latium in epoca de aur. Dupa moarte a fost divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: in timp ce dusmanii se pregateau sa treaca peste zidurile Capitoliului, Ianus a facut sa tasneasca in fata lor un suvoi fierbinte, care i-a silit sa se retraga. In amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a lasa in timp de razboi portile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului sa vina in ajutorul romanilor. In timp de pace ele se inchideau. Ianus era infatisat cu doua fete opuse: una privea inainte, cealalta, inapoi.
Iupiter, la romani, stapanul zeilor si al oamenilor, asimilat cu Zeus,din mitologia greaca. Era considerat drept divinitate suprema, datatoare de viata si de lumina, care carmuia cerul si pamantul, stapanea tunetul si trasnetul, dezlantuia ploile si furtunile etc. Legate de aceste atribute, Iupiter purta o serie de epitete, ca: Fulgurator, Fulminator, Tonans etc. Templul sau se afla la Roma, pe Capitoliu si, de aici, el a mai capatat un epitet - Capitolinus. Dar denumirea cea mai cunoscuta care il desemna era Optimus Maximus ( "cel mai bun si cel mai mare "). Ca ocrotitor al romanilor si al Romei in special, Iupiter era cinstit cu precadere de consulii care intrau in functie, de generalii care se intorceau victoriosi, de invingatorii in intrecerile sportive, de cei care imparteau dreptatea etc. El era venerat si avea cate un templu in toate orasele Italiei si ale provinciilor.
Saturnus, veche divinitate de origine italica, care patrona muncile agricole si roadele pamantului. Saturnus a fost identificat de timpuriu cu titanul Cronos,din mitologia greaca.
Mercurius, fiul lui Iupiter si al unei pleiadei, s-a nascut intr-o pestera pe muntele Cyllene, din Arcadia. Inca de timpuriu, Mercurius si-a vadit aptitudinile si talentele. Abia nascut, copilul a iesit din scutece si a fugit pana in Thessalia, de unde a furat cirezile pe care le pastea acolo fratele sau,Apollo. Nimeni nu l-a vazut in afara de un cioban, pe nume Battus. Dupa ce a ascuns animalele, Mercurius s-a intors inapoi in pestera in care s-a nascut. Acolo, la intrare, a gasit o broasca testoasa si, cu ingeniozitatea-i caracteristica, a intocmit din carapacea ei o lira. Intre timp Apollo a luat urma hotului si, ajuns la pestera cu pricina, l-a silit pe Mercurius sa-i inapoieze vitele. Auzind insa sunetul minunat al lirei, zeul s-a invoit sa i le lase in schimbul noului instrument. Mai tarziu, tot de la Apollo a primit Mercurius si faimosul caduceu, care a devenit - alaturi de palaria cu boruri largi si de sandalele de aur inaripate - unul dintre atributele zeului. Mandru de istetimea fiului sau, Iupiter l-a facut pe Mercurius mesagerul zeilor. In aceasta calitate, in majoritatea legendelor Mercurius joaca un rol secundar. El participa, de pilda, la gigantomahie, le insoteste pe cele trei zeite olimpiene pe muntele Ida, conducandu-le in fata judecatii lui Paris, il ajuta pe Odysseus sa invinga vrajile Circei, mijloceste targul dintre Hercules si Omphale, la porunca lui Iupiter il insoteste prin lume pe micul Bacchus urmarit de mania luiIuno etc. Mercurius era zeul comertului si al calatorilor - si, pentru acest atribut, i se ridicau statui la toate raspantiile - dar si al hotilor si al borfasilor. El era protectorul pastorilor si calauza umbrelor celor morti catre meleagurile Infernului. In general, era considerat drept patronul muzicii, al oricarei inventii, al mestesugurilor etc. In mitologia greceasca zeul mesager purta numele de Hermes. La romani mama lui Mercurius era veche divinitate de origine obscura. Simboliza, se pare, Primavara. Mai tarziu a fost identificata cu Maia din mitologia greaca.
Apollo, una dintre cele mai mari divinitati ale mitologiei romane. Era fiul lui Iupiter si al lui. Pentru ca Iuno, din gelozie, ii refuzase Latonei un loc unde sa poata naste, Neptun a scos la iveala, din malurile marii, insula Delos. Latonia a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo si pe Selene. Crescand miraculos de repede, la numai cateva zile dupa nastere Apollo, al carui arc si ale carui sageti devenisera temute, a plecat la Delphi, unde a ucis sarpele Python, odinioara pus de Iuno sa o urmareasca pe Latonia si care ulterior devenise spaima intregului tinut. Dupa aceea Apollo a infiintat acolo propriul sau oracol, instaurand totodata si Jocurile Pitice. Un alt episod care i se atribuia era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Asclepius, initiat de centaurul Chiron in tainele medicinei, nu s-a mai multumit sa vindece, ci a inceput sa-i invie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa mania lui Iupiter, care l-a omorat cu trasnetul sau. Indurerat de pierderea lui si neputand sa se razbune pe Iupiter, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi, ucigandu-i la randul sau, cu sagetile lui. Singura vina a acestora era faptul ca faurisera trasnetul lui Iupiter. Drept pedeapsa pentru actul sau necugetat, Apollo a fost osandit de Iupiter sa slujeasca timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El si-a ispasit pedeapsa pazind turmele lui Admetus. Apollo a iubit numeroase nimfe si muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandra, si uneori chiar tineri ca Hyacinthus si Cyparisus. Zeul era infatisat ca un tanar frumos si inalt, cu o statura zvelta si impunatoare. Atributele lui erau multiple: initial, Apollo era considerat ca o divinitate temuta, razbunatoare care, justificat sau nu, raspandea molimi sau pedepsea cu sagetia aducatoare de moarte pe oricine ii statea impotriva. Era socotit totodata zeu vindecator, priceput in arta lecurii, si tatal lui Asclepius. Avea darul profetiei, de care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se spunea ca, indragostit fiind de Cassandra, fiica lui Priamus, Apollo ar fi initiat-o si pe ea in aceasta taina. Mai tarziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei si al artelor frumoase. Era infatisat, in aceasta calitate, inconjurat de muze, pe muntele Parnassus. Apollo era zeul invocat in calatorii, de cei care navigau pe mare, care proteja orasele sinoile constructii. Se spunea ca impreuna cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetatii Megara, care fusese distrusa. In sfarsit, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici si epitetul de Phoebus) si era identificat adesea cu insusi Soarele. Era serbat in numeroase centre ale lumii grecesti: la Delphi, Delos, Claros, Patara etc. In cinstea lui s-au instituit la Roma Ludi Apollonares, si tot acolo, pe vremea imparatului Augustus, i se aduceau onoruri deosebite.
