Institutiile Europei Unite
"Nimic nu este posibil fara indivizi, nimic nu este durabil fara institutii "
(Jean Monnet. Memorii)
Institutiile Europei Unite 1
1. Scurt istoric 3
2. Institutiile 4
2.1. Consiliul de ministri 4
2.2 Comisia Europeana 4
2.3. Parlamentul European 5
2.4. Curtea de Justitie 6
2.5. Tribunalul de prima instanta 8
2.6. Curtea de Conturi 8
2.7. Banca europeana de investitii (B.E.I.) 9
3. Cronologie 9
1. Scurt istoric
La baza Europei unite stau doua organizatii importante: Consiliul Europei ca organism politic si Comunitatea Economica Europeana ca organism economic. In cele ce urmeaza este prezentata pe scurt o istorie a infiintarii acestor doua organisme.
Putem sa spunem ca ideea de Europa unita a fost lansata de Winston Churchill, care in decembrie 1946 a infiintat in Marea Britanie, United Europe Movement. Tot in aceeasi perioada Raul Dautry a creat Consiliul Francez pentru Unitatea Europei si tot in decembrie1946 Henri Brugmans prezida deja Uniunea Europeana a Federalistilor. La inceputul anului 1947 exista o miscare Socialista pentru Statele Unite ale Europei sub presedentia lui Bob Edwars. In final toate aceste miscari si asociati, la initiativa contelui Richard de Candenhove-Kalergi au dat nastere Uniuni Parlementare Europene, iar primul presedinte a fost Georges Bohy.
Primul congres al Europei s-a desfasurat in mai 1948 sub presedentia lui Winston Churchill. Congresul a lansat "mesajul europenilor", un act rezolutie care a influentat nemijlocit crearea institutiilor europene.
In iulie 1948, din initiativa guvernelor francez si belgian s-a consituit Adunarea Consultativa Europeana, constituita din reperzentanti ai Parlamentelor nationale.La costituirea Adunarii Consultative Europene au existat divergente intre Franta Belgia de o parte si Anglia de ceallata parte. Fata de ideea franco-belgiana, care pleda pentru o adunare desemnata de parlamentele nationale si investita cu autoritate, Anglia vedea in aceasta o "comisie de studiu" atent controlata. Rezultatul compromisului acestor idei a fost ca Consiliului Europei sa fie constitui din doua institutii:
-Adunarea Consultativa, compusa din "reprezentantii fiecarei tari membre".
-Comitetul de ministri (al Afacerilor externe), organism al reprezentantilor guvernelor, imputernicit cu luarea deciziilor.
Tratatul Constitutiv al Consiliului Europei a fost semnat la 5 mai 1949 de 10 tari: Franta, Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Novergia si Suedia.
La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial situatia economica a Europei era dezastruoasa. Prin planul Marshall SUA a intervenit decisiv, cu un ajutor economic masiv la reconstructia statelor din vestul Europei, profund afectate de razboi.
Pentru gestionarea acestui ajutor economic si pentru a crea legaturi economice puternice inte statele europene la 16 aprilie 1948 a fost creata Organizatia Europeana de Cooperare Economica.
Dupa o activitate de noua ani in cadrul OECE, formula integrari a devenit foarte atractiva pentru Franta, Italia, Benelux si Germania, care in martie 1957 prin tratatul de la Roma infiinteaza Comunitatea Economica Europeana.
Marea Britanie, Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia folosind o formula de asociere, in ianuarie 1960, prin conventia de la Stockholm creaza Asociatia Europeana a Liberului Schimb. CEE s-a dovedit in timp o institutie viabila si numarul membrilor ei a crescut continuu ingloband in timp si tarile din AELS.
2. Institutiile
2.1. Consiliul de ministri
Este dificil de realizat o prezentare sintetica a atributiilor Consiliului, asta pentru faptul ca ele rezulta dintr-o multitudine de dispozitii dispersate in trei tratate (articolele: 26 C.E.C.A., 145 C.E.E si 115 C.E.E.A) toate acestea fiind, in esenta, dispozitii de trimitere, cat mai ales pentru ca evolutia fundamentala a modelului institutional intre Tratatul de la Paris si Tratatele da la Roma a constat in deplasarea centrului de greutate al sistemului in favoarea Consiliului al carui rol auxiliar, a devenit dominat.
Incercand totusi o sistematizare a acestora le retinem pe urmatoarele:
-se ocupa (in conformitate cu prevederile tratatelor initiale) cu coordonarea generala a actiunilor comunitare cu actiunile statelor membre, avand in vedere faptul ca politicile economice nationale nu sunt de competenta exclusiv nationala;
-in economia Tratatului de la Maarstricht cooperarea tinde sa imbrace si un caracter politic, vorbindu-se, din ce in ce mai insistent, despre realizarea Uniunii europene, uniune care intruchipeaza trecerea de la stadiul economic catre cel politic;
Al doilea mare grup de atributii ale Consiliului vizeaza aspectul competentei normative de principiu si anume:
-Consiliul este veritabilul suprem legislativ comunitar (iar nu Parlamentul, asa cum ar fi posibil sa se inteleaga la prima vedere), cel putin in spiritul prevederilor tratatelor, elaborand regulamente si directive;
- unele atributii, in materie normativa au fost delegate de catre Consiliul Europei, prin procedura delegarii de putere, procedura acceptata prin Actul unic european.
2.2 Comisia Europeana
Este cel de-al doile organ institutional comunitar care s-a numit, la origine, "Inalta Autoritate" (in cadrul Tratului C.E.C.A.).
Scopul sau pricipal este acela de asigura fiecarei Comunitati - parte a Uniunii europene - identitatea sa proprie.
Comisia reprezinta elementul executiv al Uniunii Europene si este compusa din 20 de memebri care au un statut de independenta fata de guvernele nationale, desi sunt numiti de acestea.
Comisia functioneaza reunindu-se odata pe saptamana si ori de cate ori este necesar. Sedintele Comisiei nu sunt publice.
Tratatele comnitare atribuie Comisiei ca rol principal acela de a exprima interesul comunitar si de asigura realizarea acestui interes.
Comisia are si un important rol politic, ea fiind raspunzatoarem din acest punct de vedere, in fata Parlamentului European.
Un atribut esential ce revine Comisiei, este acela de a controla aplicarea tratatelor comunitare atat de catre Consiliu, cat si de catre statele membre. In virtutea acestui atribut Comisia poate sa declanseze anumite proceduri juridice acre au menirea de a stabili daca, Consiliul ori statele membre indeplinesc obligatiile ce le revin din tratate. Comisia dispune, de asemenea, si de o procedura prin care poate sa "urmareasca" un stat comunitare care nu-si indeplineste obligatiile ce-i revin.
Ca organism executiv, Comisia sa ocupa de implementarea bugetului comunitar si de administrarea clauzelor protectoare in tratate si in legislatia secundara.
Sub aspectul activitatilor pe care le desfasoara, Comisia nu dispune de liberate deplina, deoarece, potrivit statutului proprium, este obligata sa actioneze numai daca interesele Comunitatii o cer.
Limbile principale de lucru sunt: engleza, franceza si germana, dar documentele oficiale sunt traduse si tiparite, in totalitate, in toate cele 11 limbi oficiale (toate limbile statelor membre ale Comunitatilor europene) - daneza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, olandeza, portugheza, spaniola si suedeza.
In domeniul extern, Comisia indruma negocierea acordurilor cu tarile terte, iar in exercitarea mandatelor Consiliul reprezinta Comunitatile.
2.3. Parlamentul European
Inca de la inceput, organizarea prevazuta a se realiza intre cele 6 state membre a avut in vedere aspectul reprezentarii lor intr-o forma reunita la nivelul Comunitatilor europene. Aceasta reprezentare s-a realiza, la inceput, in cadrul Adunarii Comunitatilor, in prezent Parlamentul european fiind organul destinat acestui scop.
Parlamentul este singura instutie careia i-a sporit considerabil competentele atat prin modificarea formala a tratatelor institutive cat, mai ales, prin acordurile institutionale. In prezent Parlamentul european a reusit sa obtina pe langa competente bugetare si un rol important in materie legislativa si in materie de relatii externe.
I. Controlul politic reprezinta primul atribut al puterii.Aceasta posibilitate pe care o are Parlamentul european se materializeaza, in primul rand, in dezbaterile organizate, ocazie cu care diferite organe de actiune sunt chemate sa-si sustina activitatile si orientarea in pla politic. Fiecare dezbatere se finalizeaza prin adoptarea unei rezolutii prin care se face cunoscuta pozitia fata de o anumita problema.
Parlamentul european, organ deliberativ, poate sesiza orice problema care considera ca se poate raporta la activitatea si misiunile Comunitatilor , inclusiv cooperare politica.
Institutia Paralamentului european poate, de asemenea, pe calea unei motiuni de cenzura sa constranga Comisia sa demisioneze.
II. Competenta bugetara ocupa un loc important intre atributiile Parlamentului european si ii permite, daca nu sa se impuna, macar sa negocieze de la egal la aegal cu Consiliul.
Adunarea poate printr-o majoritatea a membrilor sai si 2/3 din sufragii exprimate sa respinga proiectul de buget in intregime si sa ceara ca un nou proiect sa-i fie supus aprobarii de catre Consiliu.
III In materie legislativa Parlamentul european nu detine atributele parlamentelor nationate. Nu are nici competenta de initiativa, rezervata Comisiei, nici comoetenta de decizie rezervata Consiliului.
Competenta decizionala a Parlamentului exista numai in domeniul "micilor revizuiri". In rest Parlamentul are numai statut de asociat la legislatia de grade diferite, dupa care actul intra in campul de aplicare al unei sau alteia dintre cele 3 proceduri:
- procedura consultarilor este obligatorie interzicandu-se Consiliului sa decida fara ca Parlamentul sa fi dat in prealabil un aviz asupra propunerii Comisiei.
- procedura intelegerii intre Adunare si Consiliu, cu concursul activ al Comisiei, se deschide atunci cand Consiliul percepe o limitare a parerii adoptate de Adunare. Comisa de intelegere, compusa din membrii Consiliului si o delegatie a Parlamentului condusa de Presedintele sau, la lucraile careia participa si Comisia, are scop ajungerea la un acord intre cele 2 institutii. Cand punctele de vedere ale celor doua institutii sunt suficient de apropiate Parlamentul trebuie sa dea o noua proprunere si Consiliul sa decida.
- procedura cooperarii a fost introdusa prin Actul unic european, iar campul sau de aplicare vizeaza deciziile luate cu majoritate calificata de catre Consiliu in domeniul pietii interne, politicii sociale, coeziunii economice si sociale si cercetarii.
IV. In materie de relatii externe, in situatia in care tratatele se limiteaza sa prevada interventia Parlamentului numai pentru acordurile de asociere sub forma unei consultari uletrioare, deci inainte de concluzia Consiliului, acesta a obtinut sa fie informat in cusrul intregului proces diplomatic, atat cu acordurile de asociere, cat si cu acordurile comerciale sau economice cu tarile terte.
Parlamentul primeste din timp si cu titlu oficial o informatie asupra acordurilor internationale si poate, astfel, sa procedeze la o prima dezbatere de orientare in sedinta plenara, inainte chiar de deschiderea negocierilor. Inainte de semnarea acrdosului, un reprezentant al Consiliului expune in Parlament rezultatele negocierilor.
