Admiterea in magistratura. Formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor.

Admiterea in magistratura. Formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor.

Modalitatea de recrutare a judecatorilor si procurorilor are in mod cert o influenta asupra independentei personale a acestor. Exista eforturi in mai toate statele de a gasi un sistem optim de recrutare a magistratilor care sa garanteze independenta acestora si totodata sa asigure formarea unui corp profesional de elita. Dreptul comparat cunoaste mai multe sisteme de recrutare si investire a magistratilor:

a.  numirea magistratilor de catre organele puterii executive. Sistemul este criticat pe motiv ca ar afecta independenta personala a magistratului astfel numit, prezumandu-se o anumita obedienta fata de puterea care l-a numit in functie. Sistemul se aplica insa cu anumite standarde impuse in ce priveste selectionarea magistratilor astfel ca in general puterea executiva nu dispune de un drept discretionar in actul de numire.

b. Alegerea magistratilor este un sistem ce prezinta avantajul inlaturarii pricolului de aservire a magistratilor puterii executive. In schimb, critica acestui sistem are la baza argumentul correct ca alegatorii nu au expertiza necesara pentru a aprecia capacitatile de bun magistrat al candidatului, de multe ori alegerea fiind bazata pe elemente ce exced calitatilor profesionale ale acestuia.

c.  Recrutarea chiar de catre corpul magistratilor are avantajul ca inlatura posibilitatea aservirii magistratilor fata de alte puteri ale statului si asigura numirea pe criterii profesionale. Se reprosaza acestui sistem ca genereaza formarea unei caste a magistratilor.

Sistemul nostru este unul mixt. Competentele in privinta recrutarii judecatorilor si procurorilor sunt indeplinite de catre Consiliului Superior al Magistraturii, organism ce poate fi considerat ca apartinand corpului magistratilor. Numirea in functie a judecatorilor si procurorilor, cu exceptia celor stagiari, este realizata de Presedintele Romaniei dar numai la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Sistemul adoptat acorda intaietate Consiliului Superior al Magistraturii, care este competent in ce priveste impunerea criteriilor de pregatire profesionala avute in vedere la selectarea judecatorilor si procurorilor, actul de numire fiind conditionat de propunerea formulata de Consiliul Superior al Magistraturii.

Sistemul adoptat acorda intaietate organului profesional si in cazul unui conflict cu reprezentantul puterii executive in privinta numirii in functie a judecatorilor sau procurorilor. Astfel, Presedintele Romaniei poate refuza o singura data numirea judecatorilor si procurorilor propusi de catre Consiliul Superior al Magistraturii. Refuzul trebuie  sa fie motivat. In aceasta situatie, daca Consiliul Superior al Magistraturii sustine propunerea initiala, trebuie sa motive optiunea sa iar seful executivului este obligat sa procedeze la numire, actul sau devenind unul formal.

Recrutarea judecatorilor si procurorilor se face, in principiu, prin concurs.

Exista doua modalitati de recrutare a judecatorilor si procurorilor:

a.         recrutarea si formarea profesionala initiala in vederea ocuparii functiei de judecator sau procuror prin absolvirea cursurilor Institutului National al Magistraturii;

b.         recrutarea directa, prin primirea in magistratura a persoanelor cu vechime in alte profesii juridice.

a. Recrutarea prin admiterea urmata de formarea profesionala in cadrul Institutului National al Magistraturii constituie sau ar trebui sa constituie mijlocul principal pentru formarea corpului de magistrati.

Admiterea la Institutul National al Magistraturii se face pe baza de concurs[1]. Consiliul Superior al Magistraturii stabileste in fiecare an numarul de cursanti in functie de numarul de posturi vacante de judecatori si procurori.

La concursul organizat in vederea admiterii la Institutul National al Magistraturii care se poate inscrise persoana care are cetatenie romana, domiciliul in Romania si capacitate deplina de exercitiu, este licentiata in drept, nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal si se bucura de o buna reputatie, cunoaste limba romana si este apta din punct de vedere medical si psihologic pentru exercitarea functiei de magistrat[2].

Cursantii Institutului National al Magistraturii au calitatea de auditori de justitie. Durata cursurilor de formare profesionala a auditorilor de justitie este de 2 ani. Dupa primul an de cursuri, auditorii de justitie vor opta, in ordinea mediilor si in raport de numarul posturilor, pentru functia de judecator sau procuror.

In perioada cursurilor, auditorii de justitie efectueaza stagii de practica in cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor, asista la sedintele de judecata si la activitatea de urmarire penala, pentru a cunoaste in mod direct activitatile pe care le desfasoara magistratii si personalul auxiliar de specialitate.

Programul de formare profesionala a auditorilor de justitie se aproba de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului National al Magistraturii.

Dupa incheierea cursurilor in cadrul Institutului National al Magistraturii, auditorii de justitie sustin un examen de absolvire ce consta in probe teoretice si practice  prin care se verifica insusirea cunostintelor necesare exercitarii functiei de judecator sau procuror .

Perioada in care o persoana a avut calitatea de auditor de justitie, daca a promovat examenul de absolvire, constituie vechime in magistratura.

Auditorii de justitie care promoveaza examenul de absolvire vor fi numiti, de regula, in functiile pentru care au optat dupa primul an de cursuri. Auditorii de justitie care nu promoveaza examenul de absolvire se pot prezenta inca o data pentru sustinerea acestuia la urmatoarea sesiune. In cazul in care auditorul de justitie nu se prezinta, in mod nejustificat, la examen sau nu promoveaza examenul nici in a doua sesiune, el nu poate fi numit magistrat si va fi obligat sa restituie indemnizatia[4] si cheltuielile de scolarizare.

Absolventii Institutului National al Magistraturii sunt obligati sa indeplineasca functia de judecator sau procuror timp de 6 ani. In cazul in care va fi eliberat din functie inainte de aceasta perioada la initiativa sa ori din motive imputabile, ii revine obligatia de a restitui bursa de auditor de justitie si cheltuielile de scolarizare efectuate cu formarea sa, proportional cu perioada ramasa pana la implinirea termenului de 6 ani.

b.  In mod exeptional, pot fi numiti in magistratura, pe baza de concurs, cei care au indeplinit functia de judecator, procuror, magistrat - asistent la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care si-au incetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridica din Ministerul Justitiei, din Ministerul Public, din Consiliul Superior al Magistraturii, din Institutul National al Magistraturii si din Institutul National de Criminologie, precum si avocatii, notarii, asistentii judiciari, consilierii juridici, persoanele care au indeplinit functii de specialitate juridica in aparatul Parlamentului, Administratiei Prezidentiale, Guvernului, Curtii Constitutionale, Avocatului Poporului, Curtii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadrele didactice din invatamantul juridic superior acreditat, cu o vechime de specialitate de cel putin 5 ani.

Exista posibilitatea cu totul exceptionala de a se accede in magistratura fara concurs in cazul unor persoane care au indeplinit functii ce ii recomanda ca avand o pregatire profesionala compatibila cu calitatea de judecator sau procuror. Legea le enumera in mod limitativ:

cei care au indeplinit functia de judecator sau procuror cel putin 10 ani si care s-au incetat activitatea din motive neimputabile[5]. Acestia pot fi numiti la instante sau parchete de acelasi grad cu cele la care au functionat, cu exceptia Inaltei Curti de Casatie si Justitie;

cei care au indeplinit functia de magistrat-asistent la Inalta Curte de Casatie si Justitie cel putin 10 ani si care s-au incetat activitatea din motive neimputabile[6]. Ei pot fi numit la judecatorii sau parchetele de pe langa aceste instante.

In cazul acestor categoriilor de pesoane enumerate anterior, accesul in magistratura se face in baza unui interviu sustinut in fata sectiei corespunzatoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

In privinta tuturor persoanelor care acced in magistratura in alt mod decat formarea initiala in cadrul Institutului National al Magistraturii, se instituie obligatia legala de a urma un curs de formare profesionala in cadrul Institutului National al Magistraturii pe o perioada de 6 luni. Cursul are menirea de a face posibila asimilarea unor constistinte ce tin de specificul activitatii de judecator sau procuror dar si cunoasterea elementelor de  drept comunitar. Dupa efectuarea cursului, persoanele care au fost primite in magistartura fara examen sunt obligate sa sustina un examen pentru verificarea cunostintelor. Nepromovarea acestui examen atrage eliberarea din functia de judecator sau procuror si obligatia de a restitui indemnizatiile primite pe perioada cursurilor.

Legea creaza un statut special judecatorilor Curtii Constitutionale care, la data numirii, aveau functia de judecator sau procuror. La incetarea mandatului la Curtea Constitutionala, acestia au dreptul sa revina la postul detinut anterior.