Caracterizarea profesiei de avovat. Principii si reguli fundamentale de exercitare a profesiei.

Caracterizarea profesiei de avovat. Principii si reguli fundamentale de exercitare a profesiei.

In art. 1 alin.1 din Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, se stipuleaza ca profesia de avocat este libera si independenta, cu organizare si functionare autonome.

Exercitarea profesiei de avocat se face in conditiile si limitele impuse de Constitutie, de Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, de statutul profesiei, astfel cum a fost acesta adoptat de Uniunea Nationala a Barourilor din Romania si publicat in M.of. nr. 45/13 ianuarie 2005.

Fata de realitatile existente in domeniul organizarii si functionarii profesiei de avocat, s-a impus modificarea legii in sensul ca, aceasta profesie se exercita numai de avocatii inscrisi in tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (U.N.B.R.), constituirea si functionarea de barouri in afara U.N.B.R. fiind interzise, iar actele de constituire si de inregistrare ale acestora fiind nule de drept.

Exercitarea profesiei de avocat este supusa urmatoarelor principii fundamentale:

a) principiul legalitatii;

b) principiul libertatii;

c) principiul independentei;

d) principiul autonomiei si descentralizarii;

e) principiul pastrarii secretului profesional.

In exercitarea profesiei avocatul este independent si se supune numai legii, statutului profesiei si codului deontologic.

Scopul exercitarii profesiei de avocat il constituie promovarea si apararea drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si persoanelor juridice, de drept public si de drept privat. In exercitarea dreptului la aparare, care este recunoscut si garantat de Constitutie, de lege, de pactele si de tratatele la care Romania este parte, avocatul are dreptul si obligatia totodata, de a starui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justitie, pentru un proces echitabil si solutionat intr-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea partilor.

Pentru a se asigura conditiile necesare realizarii efective a activitatilor permise de lege, principiile de drept ce caracterizeaza profesia de avocat, drepturile avocatului in exercitarea profesiei creeaza obligatii corelative pentru autoritatile si institutiile publice, persoanele fizice sau juridice, in fata carora avocatul asista sau reprezinta persoanele fizice sau juridice. Acestea au obligatia sa permita si sa asigure avocatului desfasurarea nestingherita a activitatii sale, in conditiile legii. In exercitarea profesiei si in legatura cu aceasta avocatul este protejat de lege.

Avocatul poate fi ales in mod liber de catre persoana ce solicita serviciile acestuia.

1.1. Activitatea avocatului

Activitatea avocatului se poate realiza prin una sau mai multe din activitatile urmatoarele:

1.1.1. consultatii si cereri cu caracter juridic

Consultatiile si cererile cu caracter juridic pot fi acordate in scris sau verbal in functie de solicitarile si de domeniile de interes ale clientului. Prin exprimarea generica, in aceasta categorie pot fi cuprinse activitati precum:

a) redactarea si/sau furnizarea catre client, prin orice mijloace, dupa caz, a opiniilor juridice si informatiilor cu privire la problematica solicitata a fi analizata;

b) elaborarea de opinii legale;

c) elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, conventii, statute etc.) si asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea;

d) elaborarea proiectelor de acte normative;

e) participarea in calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice, in conditiile legii;

f) orice alte consultatii in domeniul juridic.

Avocatul poate intocmi si formula in numele si/sau interesul clientului cereri, notificari, memorii sau petitii catre autoritati, institutii si alte persoane, in scopul ocrotirii si apararii drepturilor si intereselor legitime ale acestuia.

1.1.2 asistenta si reprezentare juridica a clientilor

Avocatul poate asigura asistarea si reprezentarea clientilor sai in fata instantelor judecatoresti, a organelor de urmarire penala, a autoritatilor cu atributii jurisdictionale, a notarilor publici si a executorilor judecatoresti, a organelor administratiei publice si a institutiilor, precum si a altor persoane juridice.

In realizarea acestei activitati, avocatul poate folosi toate actele, mijloacele si operatiunile permise de lege si necesare ocrotirii si apararii intereselor clientului.

1.1.3. redactarea de acte juridice, atestarea identitatii partilor, a continutului si a datei actelor prezentate spre autentificare

Un act juridic semnat in fata avocatului, care poarta o incheiere, o rezolutie, o stampila sau un alt mijloc verificabil de atestare a identitatii partilor, a consimtamantului si a datei actului poate fi prezentat notarului spre autentificare.

Avocatul este obligat sa tina evidenta actelor intocmite cu atestarea identitatii partilor, a continutului, a consimtamantului si a datei si sa le pastreze in arhiva sa profesionala, in ordinea intocmirii lor.

Atestarea consimtamantului partilor si prezentarea actului astfel redactat spre autentificare, notarului, este o noua atribuite acordata avocatului prin modificarile legii de organizare si functionare, precum si ale statutului.

1.1.4 asistarea si reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate in fata altor autoritati publice cu posibilitatea atestarii identitatii partilor, a continutului si a datei actelor incheiate.

1.1.5 apararea si reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice in raporturile acestora cu autoritatile publice, cu institutiile si cu orice persoana romana sau straina.

1.1.6 activitati de mediere.

Medierea este o modalitate de solutionare a conflictelor, alternativa procesului obisnuit sau arbitral. Aceasta activitate este nou reglementata prin modificarile aduse legislatiei in domeniu, reprezentand o armonizare atat fata de cerintele pietei, cat si fata de legislatia europeana in domeniu.

Medierea este o negociere asistata de un tert (mediatorul), respectiv o tehnica consensuala de rezolvare a conflictelor, constand intr-o comunicare permanent orientata catre incheierea unei intelegeri intre parti care au atat interese comune, cat si divergente. Mediatorul propune partilor in procedura de mediere o solutie, fara a avea atributia de a o impune acestora. Partile in procedura de mediere pot accepta sau refuza, in scris, propunerea finala de mediere (tranzactia).

Medierea are un caracter voluntar si se bazeaza pe conventia partilor (acord de mediere) de a rezolva o disputa sau o neintelegere.

Medierea este guvernata de principiul confidentialitatii.

Medierea este o procedura autonoma de reglementare a disputelor, conflictelor sau diferendelor intervenite intre persoanele fizice si/sau juridice.

Acordul de mediere poate fi incheiat sub forma unei clauze contractuale sau sub forma unei conventii separate.

Partile, prin acordul lor de mediere, pot alege un avocat pe care il imputernicesc cu atributii de mediere. In exercitiul atributiei de mediere, avocatul are urmatoarele indatoriri:

a) de a se informa in legatura cu conflictul si cu pozitia fiecareia dintre parti;

b) de a informa partile asupra drepturilor si obligatiilor acestora, fiindu-i interzis sa dea consultatii juridice;

c) de a facilita sau de a intermedia comunicarea intre parti; comunicarea nu necesita prezenta fizica a partilor, avocatul putand comunica si separat cu fiecare dintre acestea, cu informarea lor prealabila;

d) de a redacta propunerea de solutie sub forma unei tranzactii, partiale sau totale, dupa caz.

In procedura de mediere, partile pot fi asistate de avocati, altii decat avocatul mediator.

Avocatul insarcinat cu medierea este impartial si neutru in activitatea sa. El poate oferi informatii juridice partilor, dar ii este interzis sa incheie contracte de asistenta juridica cu acestea in legatura cu obiectul medierii, distinct de contractul de asistenta juridica in baza caruia se realizeaza medierea. Avocatul insarcinat cu medierea nu poate impune partilor un compromis si nu are dreptul de a incerca, dincolo de vointa concordanta a partilor, un anume rezultat al medierii. Avocatul mediator trebuie sa respecte egalitatea partilor si punctele lor de vedere.

Avocatul mediator trebuie sa faciliteze comunicarea intre parti, in acest scop fiind dator sa se asigure de o buna cunoastere a drepturilor si obligatiilor partilor. El este dator sa se asigure ca realizarea drepturilor si intereselor legitime nu vor fi tergiversate prin folosirea abuziva a medierii. Avocatul mediator insarcinat cu medierea trebuie sa se asigure de rapiditatea, flexibilitatea si confidentialitatea procedurii, precum si de rezonabilitatea rezultatului solutionarii conflictului.

Avocatul mediator este obligat sa pastreze confidentialitatea asupra dezbaterilor si asupra informatiilor obtinute in procesul de mediere, inclusiv dupa semnarea acordului final de mediere (tranzactie) sau, dupa caz, in perioada ulterioara incetarii medierii.

In caz de litigiu, avocatul mediator nu poate fi desemnat avocat al nici uneia dintre parti. Intre activitatea de mediator si de arbitru nu exista incompatibilitate.

Rezultatul medierii poate consta atat intr-o reparatie, cat si intr-o recunoastere reciproca, prezentarea oficiala de scuze, armonizarea intereselor partilor, in vederea ameliorarii relatiilor lor viitoare etc. Rezultatul medierii se consemneaza intr-o tranzactie, care are efectele prevazute de lege.

Medierea poate fi utilizata in toate cazurile in care, potrivit legii, partile pot incheia un compromis, cu respectarea dispozitiilor de ordine publica.

In litigiile comerciale avocatul mediator poate participa, in aceasta calitate, in procedura concilierii prealabile pentru rezolvarea partiala sau totala a disputelor angajate intre parti.

1.1.7 activitati fiduciare.

Notiunea de activitate fiduciara este de asemenea nou introdusa prin modificarile la lege si la statut. Avocatul poate efectua una sau mai multe dintre urmatoarele activitati fiduciare:

a) primirea in depozit, in numele si pe seama clientului, de fonduri financiare si bunuri, rezultate din valorificarea de titluri executorii dupa finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a procedurii succesorale sau a lichidarii unui patrimoniu;

b) plasarea si valorificarea, in numele si pe seama clientului, a fondurilor financiare si a bunurilor incredintate;

c) administrarea, in numele si pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor in care acestea au fost plasate.

In virtutea mandatului dat de catre client avocatului pentru desfasurarea de activitati fiduciare, pot fi efectuate si urmatoarele activitati:

a) activitati de consultanta;

b) operatiuni de conservare a substantei si valorii fondurilor financiare si bunurilor incredintate;

c) operatiuni de plasare a fondurilor in active mobiliare sau imobiliare, valori mobiliare si alte instrumente financiare, in conditiile legii;

d) administrarea si valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de operatiuni materiale si efectuarea de operatiuni juridice menite sa sporeasca valoarea si lichiditatea plasamentelor;

e) activitati conexe cum ar fi completarea declaratiilor de impozit si plata acestora si a celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietati; culegerea fructelor si incasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investitiilor; mijlocirea/medierea operatiunilor financiare etc;

f) orice operatiuni in numerar privind plati, incasari, efectuari de depozite bancare, compensari, rambursari impuse de natura activitatii incredintate.

In exercitarea activitatilor fiduciare, avocatul are urmatoarele obligatii:

a) sa respecte intocmai limitele si durata mandatului incredintat, expres prevazut in contractul de asistenta juridica special incheiat. Cand mandatul comporta imputernicirea de a dispune de fonduri, bunuri sau valori ori de a instraina bunurile clientului, avocatul poate proceda la efectuarea acestor operatiuni, numai daca acest lucru este in mod expres stipulat in mandat sau, in lipsa unei astfel de clauze, numai dupa ce va fi autorizat in mod special si in scris de catre client;

b) sa actioneze cu buna-credinta, profesionalism si cu diligenta unui bun proprietar, fara sa se abata de la regulile specifice activitatii profesionale;

c) sa administreze afacerile incredintate in interesul exclusiv al clientului;

d) sa nu influenteze clientul, direct sau indirect, in scopul de a obtine beneficii proprii, in afara onorariului de avocat.

e) sa informeze corect si cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului fiduciar si a rezultatelor obtinute.

Avocatul va deschide, pentru fiecare client pentru care desfasoara activitati fiduciare un cont la o banca reputata (cont fiduciar) destinat depozitarii de fonduri fiduciare.

Notiunea de fonduri fiduciare este definita prin lege ca fiind orice suma primita de catre avocat, cu titlu de fond initial sau rezultata din valorificarea acestuia sau a bunurilor incredintate.

In contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decat fonduri fiduciare.

Toate platile legate de activitatile fiduciare efectuate pentru acelasi client vor fi efectuate din contul fiduciar iar toate incasarile rezultate din activitatile fiduciare vor fi colectate in contul fiduciar al clientului respectiv.

Avocatul va transmite clientului un extras al contului fiduciar cel putin o data la trei luni, daca in contractul de asistenta juridica nu se prevede o perioada mai scurta.

Avocatul poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar, precum si instructa efectuarea de plati din acesta doar in urmatoarele situatii:

a) pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli in conditiile si limitele mandatului fiduciar;

b) la instructiunea expresa a clientului, dar cu posibilitatea retinerii contravalorii onorariilor agreate pentru activitatile fiduciare;

c) in baza unei hotarari judecatoresti;

d) in baza contractului de asistenta juridica, pentru incasarea onorariilor legate de activitatile fiduciare desfasurate;

e) in cazul in care este in curs o procedura executionala privind bunurile sau fondurile administrate.

Avocatul nu are dreptul sa retraga fonduri sau sa efectueze plati din contul fiduciar atunci cand clientul i-a adus la cunostinta in scris opozitia sa.

Este permisa incheierea unui contract de asistenta juridica care sa prevada plata, in parte, a onorariului pentru activitati fiduciare, conditionate de un eveniment care sa aiba loc sau de un rezultat care sa fie atins.

Avocatul are obligatia sa pastreze evidente scrise ale tuturor operatiunilor efectuate in baza sau in legatura cu un mandat fiduciar (contracte, corespondenta, rapoarte de evaluare, extrase de cont etc). In cazul in care clientul solicita originalul acestor evidente, avocatul e indreptatit sa pastreze fotocopii pe format de hartie sau electronic.

Avocatul are obligatia sa pastreze cel putin un registru sau un sistem echivalent de inregistrare care sa arate separat, pentru fiecare client pentru care a desfasurat activitati fiduciare:

a) identitatea clientului pe seama caruia fondurile si/sau bunurile sunt primite si/sau administrate;

b) un inventar al bunurilor primite respective rambursate si valoarea fondurilor primite si rambursate precum si data primirii si sursa fondurilor si bunurilor si data rambursarii acestora sau al rezultatului administrarii si valorificarii acestora;

c) operatiunile fiduciare efectuate cu indicarea datei, partilor, valorii si tipului operatiunii.

Avocatul este obligat sa inregistreze fiecare tranzactie fiduciara cel mai tarziu in 3 zile lucratoare de la efectuarea lor, aceste evidente legate de activitatile fiduciare fiind obligatoriu a se pastra o perioada de cel putin 10 ani.

1.1.8 stabilirea temporara a sediului pentru societati comerciale la sediul profesional al avocatului si inregistrarea acestora, in numele si pe seama clientului, a partilor de interes, a partilor sociale sau a actiunilor societatilor astfel inregistrate.

Stabilirea temporara a sediului unor societati comerciale la sediul profesional al avocatului presupune utilizarea sediul profesional al avocatului pentru scopul limitat al constituirii legale si autorizarii functionarii societatii comerciale sau, dupa caz, pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui sediu secundar al societatii in cauza.

In vederea stabilirii temporare a sediului societatii comerciale in cauza, avocatul va intocmi si semna cu reprezentantul societatii un contract separat de asistenta juridica avand acest obiect.

Perioada pentru care sediul societatii in cauza este stabilit la sediul profesional al avocatului nu poate depasi 1 an, iar dovada sediului se face cu contractul de asistenta juridica.

Avocatul poate indeplini orice formalitati legale necesare in vederea inregistrarii, in numele si pe seama clientului, a societatilor comerciale, a partilor de interes, a partilor sociale si a actiunilor, in conditiile legii.

Avocatul va intocmi si pastra registre de parti de interes, parti sociale sau de actiuni, emise de societatile inregistrate de acesta in numele si pe seama clientului. Avocatul poate efectua, la cererea clientului, operatiuni in aceste registre, inclusiv cesiuni si constituiri de garantii si poate emite, la cererea persoanei indreptatite, extrase din aceste registre, in conditiile legii.

Activitatile prevazute paragrafele 1.1.7. si1.1.8. se pot desfasura in temeiul unui nou contract de asistenta juridica.

1.1.9 orice mijloace si cai proprii exercitarii dreptului de aparare, in conditiile legii.