Cercetarea la fata locului

Cercetarea la fata locului

Cercetarea la fata locului, denumita si cercetare locala, descindere la fata locului sau ancheta judecatoreasca, reprezinta mijlocul prin care instanta ia cunostinta in mod direct de starea unor lucruri, situatia unui imobil sau despre alte imprejurari de fapt ce pot avea importanta pentru solutionarea litigiului.

Descinderea locala este de o importanta de necontestat, mai cu seama in acele procese in care instanta poate constata personal anumite imprejurari, fara sa fie necesar sa solicite concursul unor specialisti. Dar cercetarea locala poate fi dispusa si pentru completarea altor probatorii, cum ar fi probele testimoniale.

Cercetarea la fata locului isi gaseste aplicatiune in practica judiciara in special in cazul unor actiuni reale imobiliare, in actiunile locative, in cererile de ordonanta presedintiala, precum si in alte actiuni privitoare la bunuri.

In toate cazurile, cercetarea la fata locului, intocmai ca si expertiza, are ca obiect imprejurari de fapt. Aceasta similitudine de obiect dintre expertiza si cercetarea locala nu poate conduce totusi la identificarea celor doua institutii procesuale. Intr-adevar, prin expertiza se cerceteaza anumite lucruri pentru a se trage concluzii fundamentate stiintific cu privire la imprejurari de fapt ce prezinta relevanta in solutionarea cauzei. In cazul cercetarii la fata locului judecatorul face simple constatari privitoare la anumite imprejurari de fapt, fara sa faca aprecieri de valoare cu privire la faptele constatate. Daca ar proceda altfel, judecatorul ar putea fi recuzat.

Cercetarea la fata locului este reglementata in art. 215-217 C. proc. civ. Desi este reglementata in partea privitoare la administrarea probelor unii autori ii contesta caracterul de mijloc de dovada. Solutia se intemeiaza pe faptul ca ceea ce constituie dovada propriu-zisa este tocmai lucrul cercetat, iar nu constatarile instantei. Asa fiind, se considera ca cercetarea la fata locului nu este altceva decat un act procesual prin care instanta cerceteaza unele probe materiale.

In ceea ce ne priveste socotim si noi ca cercetarea la fata locului face parte din categoria mijloacelor de dovada, fiind in mod incontestabil reglementata ca atare si in Codul de procedura civila. Practic ceea ce constituie mijlocul de dovada este procesul-verbal in cadrul carora sunt consemnate constatarile facute de instanta, tot astfel cum si in cazul expertizei proba propriu-zisa este reprezentata de raportul intocmit de expert.

Cercetarea la fata locului se realizeaza cu respectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare, fapt pentru care legea impune si exigenta citarii partilor.

Prin incheierea de admitere a cererii se iau si masuri privitoare la citarea partilor, pentru termenul la care instanta se va deplasa la fata locului, iar daca este cazul se va ordona si chemarea martorilor sau expertilor.

La termenul fixat, instanta se deplaseaza la fata locului, unde intreaga activitate de cercetare se desfasoara cu respectarea regulilor obisnuite de judecata. Constatarile facute de instanta la fata locului urmeaza sa fie consemnate intr-un proces-verbal. In cuprinsul procesului- verbal se vor arata operatiile ce s-au efectuat la fata locului, constatarile instantei si sustinerile partilor. Instanta va trebui sa manifeste grija pentru a nu face aprecieri privitoare la puterea doveditoare a probei materiale cercetate, caci o atare evaluare nu se poate face decat in urma dezbaterilor contradictorii, prin hotarare judecatoreasca.

Daca procurorul participa la activitatea procesuala in cauza supusa judecatii, in mod necesar va fi incunostintat si el despre data si locul unde urmeaza sa se faca cercetarea.

Necitarea partilor si a procurorului, in cauzele in care participarea acestuia este obligatorie, afecteaza valabilitatea cercetarii locale, iar partea interesata poate obtine desfiintarea hotararii pronuntate in atare conditii.