Cerintele probelor

Cerintele probelor

Pentru ca probele folosite de organele judiciare sa conduca la aflarea adevarului si la realizarea scopului legii penale, e necesar ca ele sa indeplineasca anumite cerinte: sa fie admisibile, sa fie pertinente, sa fie concludente si sa fie utile.

Admisibilitatea

In procesul penal este admisibila, in principiu, orice proba cu conditia de a fi concludenta si utila pentru solutionarea justa a cauzei penale. Regula generala a admisibilitatii probelor (principiul libertatii probelor) cunoaste doua categorii de limitari: limitari legale si limitari impuse de conceptiile generale despre lume. Daca intervin asemenea limitari, proba devine inadmisibila.

Limitarile legale intervin in acele situatii in care legea interzice expres administrarea unei probe ori supune admisibilitatea probei unor conditii. Astfel, sunt inadmisibile, prin vointa legii, si probele prin care se incearca rasturnarea unor prezumtii legale absolute.

Pertinenta

Sunt pertinente probele care conduc la constatarea unor fapte sau imprejurari care au legatura cu cauza urmarita sau judecata. Probele ce nu sunt in legatura cu imprejurarile de fapt ce formeaza obiectul probatiunii nu sunt pertinente. De exemplu, cererea unui inculpat de a se constata faptul ca, din cauza invinuirii ce i se aduce, sotia sa a introdus actiune de divort trebuie respinsa pentru ca proba este nepertinenta.

Concludenta

Probele sunt concludente daca servesc la dovedirea unor fapte si imprejurari de care depinde aflarea adevarului si solutionarea justa a cauzei penale.  Aprecierea unei probe, in sensul ca este sau nu concludenta, are loc atunci cand partile cer administrarea unei probe si nu dupa ce proba a fost deja administrata. Inainte de a dispune administrarea probei respective, organul de urmarire penala sau instanta verifica in ce masura proba este concludenta, anume daca poate servi la justa solutionare a cauzei. Astfel, daca se cere de catre inculpat sa se administreze probe cu privire la alibiul sau, probele solicitate sunt concludente, dovedirea alibiului stabilind nevinovatia inculpatului. Daca insa, dupa administrarea probei nu s-a reusit a se stabili alibiul, proba efectuata a ramas fara rezultat si nu va putea servi la retinerea faptei pentru care a fost admisa.

Probele contrare celor deja administrate sunt intotdeauna concludente.

Utilitatea

Probele sunt utile cand administrarea lor este necesara pentru solutionarea legala si temeinica a cauzei penale. Sunt utile si deci trebuie administrate numai probele concludente. Orice proba utila este si o proba concludenta. Nu toate probele concludente sunt insa utile cauzei. O proba concludenta poate deveni inutila in situatia in care faptele sau imprejurarile pe care le dovedea au fost deja dovedite prin administrarea altor probe. De exemplu, este inutila declaratia unui martor din care rezulta ca autorul uciderii din culpa era in stare de ebrietate in conditiile in care constatarea medico-legala efectuata in cauza arata o imbibatie alcoolica peste limita legala.