Definitia si trasaturile notiunii de domeniu public

DEFINITIA SI TRASATURILE NOTIUNII DE DOMENIU PUBLIC

Sectiunea l Notiunea de domeniu public

Definirea notiunii de domeniu public a constituit una dintre preocuparile autorilor de drept administrativ, atat din perioada interbelica, dar si din perioada actuala.

Astfel, profesorul Paul Negulescu¹ definea domeniul public ca fiind totalitatea bunurilor mobile si imobile apartinand statului, judetului sau comunei, intrebuintate pentru satisfacerea interesului general, facand distinctie intre domeniul public, care era supus regimului de drept public, si domeniul privat, care era supus regimului de drept privat.

Un alt autor interbelic² definea domeniul public al statului, sau al celorlalte administratiuni publice, ca fiind totalitatea acelor bunuri mobile sau imobile, afectate, in mod direct si nemijlocit, functionarii serviciilor publice si care sunt absolut necesare pentru aceasta, fiind supuse unui regim juridic special.

Alt autor³ a folosit notiunea de domeniu administrativ, care era constituit din totalitatea bunurilor administratiei, dar nu si din drepturile subiective si valorile in numerar care se regaseau in patrimoniul acesteia.

Domeniul administrativ era impartit in domeniul public si domeniul privat. Din domeniul public faceau parte bunurile mobile si imobile ale administratiei, afectate unui interes general, fie ca erau destinate unui serviciu public, fie uzului tuturor (parcurile, drumurile, pietele etc.). Domeniul privat era format din bunurile mobile si imobile care nu erau afectate in mod direct unui interes general si care erau, in principiu, supuse regulilor de drept civil.

in doctrina contemporana, un autor⁴ a definit domeniul public ca fiind totalitatea bunurilor mobile si imobile apartinand statului sau unitatilor administrativ-teritoriale in regim de drept public, afectate unei folosinte publice care se realizeaza direct sau prin intermediul unui serviciu public, determinate ca atare prin lege, ori sunt de uz sau de interes public.

Un alt autor a definit domeniul public ca o totalitate de bunuri mobile sau imobile care, potrivit legii, apartin statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si sunt administrate de cel caruia ii apartin in regim de drept public.

intr-o alta opinie⁶ prin domeniu public se inteleg acele bunuri, publice sau private, care, prin natura lor ori prin dispozitia expresa a legii, trebuie pastrate si transmise generatiilor viitoare, reprezentand valori destinate a fi folosite in interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public si supuse unui regim de drept administrativ sau unui regim mixt, in care regimul de putere este determinant, aflandu-se in proprietatea sau in paza persoanelor juridice de drept public, dupa caz.

Notiunea de domeniu public a primit si o definitie legala, prin art.3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, precizandu-se ca domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art.136 alin.(4) din Constitutie, republicata, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din respectiva lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege.

Din definitiile prezentate mai sus, rezulta ca, intr-o prima abordare, notiunea de domeniu public este prezentata ca ansamblul bunurilor aflate in proprietatea publica a statului si unitatilor administrativ-teritoriale.

intr-o a doua abordare, notiunea de domeniu public este definita atat prin componentele sale (bunuri mobile si imobile determinate prin Constitutie si prin lege sau care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public), cat si prin raportare la regimul juridic de drept administrativ aplicabil acestor bunuri.

De asemenea, din definitiile mentionate mai rezulta ca notiunea de domeniu public nu se suprapune celei de proprietate publica, din domeniul public putand face parte si bunuri mobile sau imobile care apartin proprietatii private, dar care sunt supuse unui regim de drept administrativ pentru ca, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.

Astfel, in privinta apartenentei unor bunuri la domeniul public, apar ca fiind determinante stabilirea si definirea corecta a regimului juridic aplicabil bunurilor respective.⁷

Sectiunea a 2-a Trasaturile caracteristice ale domeniului public

Pentru ca un bun sa faca parte din domeniul public, el trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, care se concretizeaza in tot atatea trasaturi caracteristice ale domeniului public si care vor fi prezentate in continuare.

a)  Prin destinatia expresa a legii sau prin natura lor, bunurile care apartin domeniului public trebuie sa fie de uz sau de interes public. Mai mult, asa cum preciza un reputat autor , este necesar ca aceste bunuri sa intre in categoria celor care trebuie protejate si transmise generatiilor viitoare, fata de care generatia actuala are dreptul de a le folosi, dar si obligatia de a face toate eforturile pentru conservarea starii si valorii acestora.

Aceasta destinatie a unor astfel de bunuri este data de regimul lor juridic, fie datorita valorii lor deosebite (istorice, artistice, stiintifice, documentare etc.), fie datorita utilitatii lor publice.

De regula, bunurile proprietate publica sunt usor identificabile, in baza prevederilor constitutionale si dispozitiilor legale, dar, in ceea ce priveste bunurile proprietate privata, care trebuie sa primeasca un regim domenial de protectie si conservare, identificarea lor se realizeaza, de cele mai multe ori, pe baza unor proceduri speciale si in urma unei complexe activitati de apreciere si evaluare, din partea unor experti si organisme de specialitate (spre exemplu, clasarea unui bun proprietate privata ca apartinand patrimoniului cultural national, potrivit Legii nr. 182/2000, privind protejarea patrimoniului cultural national mobil).

b)  Bunurile apartinand domeniului public au o importanta sociala deosebita, fiind valori destinate uzului general, ceea ce nu inseamna ca toata lumea trebuie sa se si foloseasca de ele in mod direct.

Astfel, distingem, in cadrul domeniului public, bunuri care se preteaza la o folosinta generala directa, precum strazile, apa marii, aerul etc. si bunuri care sunt puse in valoare printr-o folosinta indirecta, prin intermediul unui serviciu public, cum este, spre exemplu, reteaua de rulare a metroului, care este folosita prin intermediul serviciului public realizat de R.A. METROREX.

c)  Bunurile apartinand domeniului public sunt supuse unui regim juridic de drept public. Acest regim poate fi exclusiv un regim de drept public, dar poate fi, dupa caz, un regim mixt, de drept public si de drept privat, in care regimul de drept public este dominant.

Aceasta trasatura pune in evidenta faptul ca regimul de drept public sau regimul mixt, dar in care regimul de drept public este dominant, se manifesta in cadrul unor raporturi juridice de drept administrativ care se stabilesc intre o persoana de drept public, statul sau o unitate administrati v-teritoriala, pe de o parte, si un alt subiect de drept, pe de alta parte, iar litigiile care apar in cadrul unor astfel de raporturi sunt intotdeauna litigii de contencios administrativ, cu toate consecintele care decurg din aceasta situatie.

d)   Bunurile apartinand domeniului  public sunt fie proprietatea persoanelor juridice de drept public, fie in paza sau protectia acestora. Astfel, daca este vorba de existenta dreptului de proprietate, potrivit legislatiei actuale, acesta este dreptul de proprietate publica ce apartine statului sau unitatii administrativ-teritoriale, in timp ce, daca este vorba de paza bunurilor domeniului public, acest drept poate apartine oricarei persoane juridice de drept public care actioneaza in numele statului.