DREPTUL DE PROPRIETATE
& 1.
Definire
Dreptul de proprietate este
drept subiectiv ce da expresie aproprierii unui lucru, permite titularului
sau sa posede, sa foloseasca si sa dispuna
de acel lucru, in putere proprie si in interes propriu, in cadrul si
cu respectarea legislatiei existente.
Atributele dreptului de
proprietate sunt: posesia, folosinta si dispozitia.
Dreptul de posesie consta
in facultatea proprietarului de a
stapani in fapt, direct si nemijlocit bunul, prin putere proprie si in interes
propriu sau de a consimti ca stapanirea de fapt
a bunului sa se faca in numele si in interesul lui de catre
o alta persoana.
Dreptul de folosinta
este facultatea proprietarului de a utiliza
bunul in propriul sau interes, dobandind in proprietate fructele
si veniturile pe care le poate obtine din acestea.
Dreptul de dispozitie
consta in facultatea proprietarului: de a instraina bunul sau, de a constitui asupra lui drepturi
reale in favoarea altuia, adica dreptul de dispozitie juridica;
precum si dreptul de a consuma sau de a distruge, chiar fara folos, lucrul ce-i apartine,
adica dreptul de dispozitie materiala sau de fapt.
& 2. Formele dreptului de
proprietate
Potrivit art. 136 alin. 1
din Constitutia Romaniei "proprietatea este publica sau
privata".
A) Dreptul de proprietate publica. Potrivit art.136 pct. 3 din
Constitutie ''Bogatiile de interes public ale subsolului,
spatiul aerian, apele cu potentialul energetic valorificabil, de
interes national, plajele, marea teritoriala, resursele materiale ale
zonei economice si platoul continental, precum si alte bunuri
stabilite prin lege organica,, fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice''.
Tinand seama de
criteriile prevazute de art. 136 din Constitutie si de Legea nr.
213/1998, in literatura de specialitate s-a stabilit ca domeniul public
cuprinde totalitatea statului sau a
unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin destinatia legii, sunt de uz si de interes public.
Subiectele dreptului de
proprietate publica sunt: statul asupra bunurilor din domeniul public de
interes national si unitatile administrativ-teritoriale
(comuna, orasul, municipiul, judetul) asupra bunurilor de interes
public de interes local.
Persoanele juridice de drept
public care primesc in administrare bunuri din domeniul public, precum si
cele carora le sunt concesionate asemenea bunuri, dobandesc numai un drept de administrare sau de concesiune,
care nu se confunda cu dreptul de proprietate.
Bunurile proprietate
publica nu pot fi instrainate,
adica sunt inalienabile. Astfel,, bunurile proprietate publica sunt
scoase din circuitul civil (art. 136 alin. 4 din Constitutie).
Bunurile proprietate
publica sunt imprescriptibile.
Potrivit art. 1844 C. civ ''nu se poate prescrie domeniul bunurilor care
prin natura lor proprie sau printr-o
declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata si
sunt scoase afara din comert.''
Bunurile proprietate
publica nu pot fi urmarite,
sunt insesizabile (art. 11 lit. b din Legea 213/1998).
Art. 11 pct. 2 din Legea nr.
213/1998 prevede ca actele juridice incheiate cu incalcarea
prevederilor privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt
lovite de nulitate absoluta.
Art. 3 din Legea 213/1998 face
distinctie intre domeniul public al statului, domeniul public al
judetelor si domeniul public al comunelor, oraselor si
municipiilor.
B. Dreptul de proprietate privata este un drept real, care
apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale,
persoanelor fizice sau juridice, asupra unor bunuri mobile sau imobile si care confera titularului
dreptul de a intrebuinta aceste bunuri potrivit naturii ori
destinatiei lor, de a le folosi si de a dispune de ele in mod
exclusiv si perpetuu in cadrul si cu respectarea dispozitiilor
legale.
Astfel, potrivit art. 44 alin.
1 din Constitutie proprietatea
privata este garantata prin lege, indiferent de titular.
Prin art. 136, alin. 5 din
Constitutie, se stipuleaza totodata ca, proprietatea
privata este inviolabila.
Dreptul de proprietate
privata asupra statului si unitatilor
administrativ-teritoriale formeaza domeniul privat al statului,
notiune evident mai restrans decat dreptul de proprietate privata, in
general, care cuprinde inclusiv dreptul de proprietate privata,
apartinand atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice.
Spre deosebire de dreptul
proprietatii publice, dreptul de proprietate privata este: alienabil, deci poate fi
instrainat, prescriptibil, nu se
poate distinge prin neuz si sesizabil. El poate fi deci urmarit
de creditor, potrivit prevederilor exceptionale de drept comun, pentru
a-si satisface creantele.
& 3. Modalitatile
dreptului de proprietate
Principalele
modalitati sub care se prezinta dreptul de proprietate sunt:
proprietatea comuna, proprietatea anulabila si proprietatea
rezolubila.
Caracteristic pentru
proprietatea comuna este faptul ca prerogativele dreptului
apartin impreuna si concomitent mai multor titulari.
In cazul
proprietatii comune pe cote parti nici unul din
coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din
bun, ci numai asupra unei cote aritmetice abstracte din dreptul de proprietate.
In aceasta situatie,
obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa si numai
dreptul de proprietate este fractionat. Dreptul fiecaruia dintre
proprietari fiind astfel bine stabilit printr-o fractiune, fara
a fi insa individualizat asupra unei anumite portiuni a lucrului.
Indiviziunea este
o modalitate a patrimoniului care, apartinand in comun mai multor persoane
are ca obiect o universalitate
nedivizata de bunuri.
Starea de indiviziune
izvoraste din succesiune, dintr-o conventie, dupa cum poate
apare ca efect al desfacerii casatoriei.
Coproprietatea exista atunci cand dreptul de proprietate comuna pe cote
parti are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate.
Proprietatea comuna ca
modalitate a dreptului de proprietate poate fi de doua feluri: in
devalmasie sau pe cote parti.
Dreptul de proprietate comuna in devalmasie este acea forma a
dreptului de proprietate comuna in conformitate cu care bunurile ce fac
obiectul acestui drept apartin nefractionat tuturor titularilor
Codevalmasi care are ca obiect bunuri nefractionate in
materialitatea lor (coproprietarii nu au nici o cota parte ideala din
dreptul de proprietate)
Cazul tipic de proprietate
comuna in devalmasie este reprezentat de comunitatea de
bunuri a sotilor. Astfel, bunurile dobandite de oricare dintre soti
in timpul casatoriei sunt bunuri comune in devalmasie,
neavand stabilita fiecare o cota ideala din dreptul de
proprietate.
Dreptul de proprietate pe cote
parti se caracterizeaza prin faptul ca acel bun ramane
nefractionat in materialitatea sa, apartinand concomitent mai multor
titulari.
Proprietatea comuna pe
cote parti poate fi ordinara
sau temporara,
caz, in care coproprietatea poate fi facuta sa inceteze prin
imparteala sau partaj sau fortata
si perpetua. In aceasta ipoteza, in raport de
destinatia bunului aflat in coproprietate, aceasta stare nu poate
sa inceteze, o imparteala a bunului nefiind posibila.
Ex.: coproprietatea fortata asupra partilor comune din
cladirile cu mai multe apartamente etc.
Din cazurile de coproprietate
fortata enumeram: partile comune din cladirile cu
mai multe etaje ori apartamente, precum si a terenului aferent;
mormintele; ziduri, santuri, garduri care despart doua proprietati,
fantanile, potecile aflate pe linia despartitoare a acestora.
Caracterele
coproprietatii fortate si perpetue: coproprietarul nu poate
cere iesirea lui din indiviziune; are dreptul sa se foloseasca
de lucrul comun cu indatorirea de a participa la cheltuielile de
intretinere si conservare proportional cu cota parte care o are
acest lucru.
Proprietatea comuna pe
cote parti obisnuita sau temporara (vremelnica)
poate inceta oricand la cererea oricarui proprietar.
Spre deosebire de starea de
indiviziune obisnuita, care poate inceta oricand la cererea coproprietarilor,
in situatia proprietatii pe etaje sau apartamente drepturile
celor in cauza asupra partilor din imobil, destinate
folosintei in comun, subzista pe toata durata existentei
constructiei, coproprietarii neavand posibilitatea sa solicite
iesirea din indiviziune prin partaj, asa cum s-a stabilit in practica
judecatoreasca.
Proprietatea rezolubila apare cand vointa celui care transmite dreptul
este afectata de o conditie.
Conditia poate fi
rezolutorie sau suspensiva cu
consecinte stabilite de art. 1017 C. civ..
Proprietatea rezolubila
poate rezulta din lege sau din
conventia partilor.
Proprietatea anulabila este proprietatea dobandita in virtutea unui
act viciat si ca atare, supus actiunii in anulare.
Proprietatea anulabila,
la fel cu cea rezolubila, produce efecte retroactiv.
& 4. Dezmembramintele
dreptului de proprietate
Dreptul de proprietate este un
drept complex, al carui continut cuprinde trei atribute: posesia,
folosinta si dispozitia.
Operatiunea de
dezmembrare a proprietatii in aceste atribute din cuprinsul dreptului
de proprietate, conduce la nasterea unor noi drepturi reale denumite dezmembraminte ale dreptului de
proprietate.
Dezmembramintele
dreptului de proprietate sunt drepturi
reale rezultate din separarea atributelor dreptului de proprietate.
In aceasta situatie
proprietarul lucrului asupra caruia se exercita un alt drept real nu
are asupra lucrului respectiv decat un drept de proprietate restrans.
Dezmembramintele
dreptului de proprietate reglementate de Codul nostru civil sunt: dreptul de
uzufruct, abitatia, dreptul de uz si servitutea (la ele
alaturandu-se si dreptul de superficie).
Dezmembramintele privesc numai dreptul de proprietate privata,
nu si dreptul de proprietate publica care, asa cum am vazut
este inalienabil, deci nu poate fi dezmembrat.
Dreptul de uz este
un drept real in virtutea caruia titularul poate folosi bunul si
culege fructele pentru trebuintele sale si ale familiei sale.
Dreptul de uz care are ca
obiect o casa de locuit se numeste drept de abitatie. Titularul
unui asemenea drept va putea folosi casa impreuna cu familia dar nu va
putea inchiria decat acea parte din locuinta pe care nu o ocupa (art.
572 C. civ.).
Dreptul de uzufruct este dreptul unei persoane de a se bucura de bunurile altcuiva ca
si proprietarul insusi, cu obligatia de a le pastra
substanta.
Dreptul de uzufruct are in
continutul sau dreptul de a folosi bunul si de a-i culege
fructele, iar cel in patrimoniul caruia intra se numeste
uzufructuar.
Titularul dreptului de
proprietate in aceasta situatie isi mentine dreptul de
dispozitie purtand numele de nud
proprietar.
Dreptul de uzufruct este un
drept real temporar, dezmembramant al dreptului de proprietate ce-i
confera titularului sau posesia si folosinta asupra unui
bun ce apartine altuia, care isi mentine insa dreptul de
dispozitie.