Termenul de cognitio - cercetarea cauzei de catre un magistrat , sau mai tarziu de un functionar imperial privea o serie de situatii diferite din care s-a dezvoltat in perioada imperiului in special a dreptului postclasic , procedura civila extraordinara - extraordinem iudiciorum privatorum care a inlocuit procedura civila normala - ordo iudiciorum privatorum .
In sistemul procedurii extraordinare procesul era condus de la inceput pana la sfarsit de catre magistratul judecator . Diviziunea procesului in doua faze dispare , de unde si denumirea noii proceduri ( extraordinem ) care se desfasoara in afara lui ordo .
Din punct de vedere strict formal , procedura extraordinara isi are originea in activitatea magistratilor care solutioneaz anumite litigii in virtutea lui imperium , fara a mai trimite partile in fata judecatorului .
Datorita schimbarilor economice , sociale si politice din secolul III , dar mai ales datorita faptului ca Imperiul Roman a devenit in mod fatis o monarhie absoluta , imparatul nu mai avea nici un interes sa mentina vechile institutii din vremea principatului . In aceste conditii judecatorul nu mai putea fi un simplu particular . El trebuia sa fie un functionar supus controlului imparatului .
Acestea erau cauzele care au determinat disparitia procedurii formulare si constituie originea procedurii extraordinare . Chiar din epoca dreptului clasic unele procese nu mai erau judecate conform procedurii formulare , ci conform regulilor justitiei administrative , adica ale raporturilor intre particulari si stat .
Desfiintarea procesului cu ordo si investirea judecatorului cu autoritate publica sunt , pe de alta parte , reforme firesti in conditiile dezordinilor generate de anarhia militara si de abuzurile celor bogati . Potentiores , proprietari ai unor intinse domenii , dispuneau de adevarate armate personale , si refuzau , adesea , sa se supuna autoritatilor . In asemenea imprejurari , institutia judecatorului privat devine un anacronism .
Procedura legii sactiunilor era caracterizata prin desfasurarea procesului in doua etape respectiv in iure - in fata magistratului si in iudicio in fata judecatorului . Acelasi lucru caracteriza si procedura formulara dupa cum am vazut .
In cadrul procedurii extraordinare dispare aceasta caracteristica ce consta in divizarea procesului in cele doua etape . Aici procesul se desfasoara in fata unei singure instante de la inceput si pana la darea hotararii , instanta reprezentata de una si aceeasi persoana magistratul sau inaltul functionar , adica magistratul judecator . Formula dispare deoarece acesta nu putea sa isi trimita formula lui insusi .
Denumirile vechilor actiuni , directe si utile , civile , pretoriene , etc. existente in textele lui Justinian sunt numai aparente caci in realitate , dupa cum el insusi arata nu exista nici o diferenta intre ele .
In dreptul lui Justinian actiunea nu mai este caracterizata dupa formula caci aceasta a disparut ci dupa natura raportului juridic .
Odata cu disparitia formulei dispare partea accesorie a formulei - exceptio si orice exceptie este minutorie .
Functionarii judecatoresti fac parte din ierarhia functionarilor administrativi . In varful acestei ierarhii administrative se afla imparatul care era si judecatorul suprem . Dupa el pe o treapta inferioara prefectii pretoriului - praefecti praetorio din cele patru prefecturi ale Imperiului .
In provincii judecau guvernatorii - rectores , praesides provinciae , iar in capitala supremul judecator era prefectul orasului - praefectus urbi .
In afara de aceasta organizare judecatoreasca de drept comun existau si instante speciale respectiv militare , fiscale , bisericesti .
Procedura extraordinara cunoaste forme specifice dupa cum urmeaza : procedura prin denuntiatio , procedura prin rescript, procedura prin litis denuntiatio si procedura prin libel .
Procedura prin denuntiatio consta in introducerea unei notificari - denuntiatio , adresata de reclamant paratului cu caracter semioficial , adica cu autorizatia magistratului , ce continea pretentiile sale si invitatia de a se prezenta in fata magistratului la o anumita data .
Procedura prin rescript se realiza de catre imparat care putea judeca orice proces , daca partea facea o cerere adresata acestuia numita supplicatio . El fie ca judeca procesul si dadea un decret , fie ca trimitea cauza instantei inferioare printr-un rescript .
Procedura prin litis denuntiatium consta in remiterea notificarii procesului nu de catre reclamant paratului , ci de catre un functionar inferior .
Procedura prin libel constituie cererea de citare a reclamantului - libellus conventionis catre autoritatea care prezenta pretentiile sale . Judecatorul putea acorda sau nu permisiunea de citare prin expresiile : dare , denegare actionem .
Partile se prezentau in fata magistratului judecator , personal sau prin reprezentanta . Procesul avea loc intr-o cladire , in prezenta partilor , magistratului , avocatilor si a unor functionari judecatoresti .
In cadrul procedurii extraordinare incepe sa se contureze o anumita ierarhie a probelor . Inscrisurile , in special cele inregistrate la autoritati , aveau o putere probanta mai mare decat probele orale . Recunoasterea paratului , ca si in sistemele procedurale anterior , era considerata proba suficienta .
In sistemul procedurii extraordinare s-a geneneralizat condamnarea in natura ( ad ipsam rem ) . Sentinta de condamnare nu mai purta asupra undei sume de bani , ci chiar asupra obiectului cererii reclamantului .Generalizarea condamnarii ad ipsam rem constituie un pas important in directia perfectionarii mecanismului sanctiunii drepturilor subiective . Avem in vedere , mai ales , cazul drepturilor reale care poarta , prin excelenta , asupra unor lucruri .
Disparitia formulei s-a rasfrant shi asupra caracterului exceptiunilor . Daca in procedura formulara judecatorul nu putea pronunta o sentinta de condamnare la mai putin , in procedura extraordinara , eliberat de rigorile formulei , el are posibilitatea sa-l condamne pe parat la o suma de bani mai mica decat cea pretinsa de catre reclamant .Daca reclamantul pretindea 100 , iar paratul dovedea , pe cale de exceptie , ca datoreaza numai 50 , judecatorul pronunta o sentinta de condamnare la 50 .Asadar , in procedura extraordinara , exceptiunile au devenit minutorii .
Forta executorie a sentintei era asigurata prin interventia organelor de specialitate ale statului ( manu militari ) , ceea ce a contribuit la perfectionarea sistemului de valorificare a drepturilor subiective pe calea justitiei . Spre deosebire de procedura legii sactiunilor si de procedura formulara , in procedura extraordinara atat recunoasterea drepturilor cat si executarea sentintei se realizau cu participarea nemijlocita si exclusiva a organelor de stat .
Apel constituia calea de atac a partii nemultumite impotriva sentintei . Se facea fie in scris , fie oral intr-un termen de 2 -3 zile , si de 10 zile in dreptul lui Justinian .Se introducea la instanta care a dat hotararea si era obligata sa-l trimita instantei superioare . Era suspensiv de executare , si daca cel care promovase pierdea din nou procesul era pedepsit cu o amenda lasata la aprecierea judecatorului .
