Elaborarea raportului de expertiza

ELABORAREA RAPORTULUI DE EXPERTIZA

Rezultatele activitatii depuse de expert pentru solutionarea obiectivelor ridicate de problema cercetata se concretizeaza in raportul de expertiza, ce se inainteaza instantei sau organului care a dispus efectuarea expertizei.

Raportul de expertiza fiind un document elaborat stiintific, are o valoare probatorie deosebita. Avand in vedere importanta sa in solutionarea unei cauze, raportul de expertiza nu se poate rezuma la simpla expunere a concluziilor la care a ajuns expertul, ci trebuie sa oglindeasca in mod succint, dar complet, etapele drumului parcurs de expert pana la concluzia finala.

In acest scop, raportul de expertiza trebuie sa cuprinda in principal:

partea introductiva, in care se mentioneaza organul care a dispus efectuarea expertizei, data la care s-a dispus expertiza, numele si prenumele expertului sau specialistului, specializarea acestuia, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul expertizei si intrebarile adresate expertului sau specialistului, procedura expertizei si mentiuni privind posibilele explicatii date de repreyentantii partilor in cursul expertizei;

descierea operatiunilor si activitatilor efectuate cu prilejul expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza sau interpretarea acestora in baza constatarilor expertului sau specialistului;

concluziile expertizei, respectiv raspunsurile expertului la intrebarile adresate precum si parerea acestuia asupra obiectivului expertizei.

Elaborarea raportului de expertiza trebuie facuta cu respectarea anumitor reguli de ordin procedural, de forma si continut.

Forma raportului de expertiza poate fi orala sau scrisa, in functie de locul unde se desfasoara expertiza (in fata organului respectiv sau in afara acestuia), cit si de natura si specificul problemei aflata in litigiu.

In toate cazurile in care efectuarea lucrarilor expertizei necesita timp, deplasari, documentari, cercetari, analize, teste sau incercari de laborator etc., raportul de expertiza se prezinta scris.

Printre principalele reguli de ordin procedural privind raportul de expertiza mentionam: necesitatea redactarii acestuia in mai multe exemplare, dintre care doua se depun la registratura instantei.

Raportul de expertiza este semnat la sfarsit, iar fiecare pagina trebuie sa poarte parafa expertului. Semnarea si parafarea se fac atat pe original, cat si pe copii, aceasta fiind necesar pentru a evita substituirea unor pagini.

In raportul de expertiza nu sunt admise greseli, corecturi sau stersaturi.

Raportul de expertiza trebuie depus in termen; de regula depunerea se face cu minim cinci zile inainte de data judecarii litigiului respectiv.

Termenul de depunere a raportului de expertiza se finalizeaza de catre instanta sau se precizeaza in imputernicirea scrisa remisa personal expertului (mai ales in cazul expertizelor initiate de organele administrative).

Nerespectarea fara motive intemeiate a termenului fixat pentru depunerea raportului de expertiza poate atrage sanctiuni materiale si chiar penale.

Raportul de expertiza se prezinta ca un document, alcatuit din mai multe pagini, grupate in sectiuni.

Obligativitatea de a redacta raportul de expertiza pe sectiuni si de a le dispune intr-o anumita ordine este impusa de practica si de necesitatea asigurarii fluentei si claritatii ideilor in raport, pentru ca acestea sa fie accesibile oricui, specialist sau nespecialist.

In mod obisnuit, raportul de expertiza cuprinde urmatoarele sectiuni:

Preambulul;

Scurt istoric al litigiului;

Obiectul expertizei;

Procedura investigatiilor;

Constatarile expertizei;

Concluziile raportului de expertiza;

Anexele (in original sau in copie);

Preambulul raportului de expertiza cuprinde: numele si prenumele expertului, profesia si calificarea sa, adresa completa, instanta sau organul care a numit expertul, numarul dosarului pentru litigiul in cauza si numarul actului de imputernicire a expertului.

Scurt istoric al litigiului: de regula, in aceasta sectiune se mentioneaza numele sau denumirile partilor aflate in litigiu (reclamat si parat), cat si adresele lor exacte. In unele cazuri pot aparea doua sau mai multe coreclamante sau coparate, ordinea lor ierarhica stabilindu+se in functie de pozitia pe care o au in litigiu. Deseori, alaturi de parata sau coparata, mai pot aparea si parti chemate in garantie. De asemenea, tot in aceasta sectiune se prezinta intr-o succesiune cronologica principalele elemente si date ce reprezinta puncte de reper esentiale ale litigiului.

Cu aceasta ocazie se consemneaza pozitia sau interpretarea partilor in raport cu problemele litigiului, in special a acelora care vizeaza obiectivele expertizei, precum si precizarea daunelor si a perioadei cand acestea s-au produs, daca s-au mai efectuat expertize anterioare pe problema respectiva.

Obiectul expertizei. In aceasta sectiune sunt redate ad litteram obiectivele stabilite de catre instanta pentru efectuarea expertizei, precum si intrebarile care au fost transmise in scris expertului.

Procedand astfel, se evita posibilitatea ridicarii unor obiectii de catre parti, pe considerentul ca nu s-a dat raspuns intrebarilor din ordonanta sau incheiere.

Procedura investigatiilor cuprinde, de regula, urmatoarele elemente:

legalitatea invitarii partilor pentru a conlucra sau asista expertul in efetuarea unor investigatii;

numele si calitatea imputernicitilor;

felul documentelor de imputernicire;

felul investigatiilor efectuate de catre expert in preyenta partilor;

felul documentului de consemnare a rezultatelor investigatiilor (proces-verbal, minuta etc.), semnat de catre expert si reprezentantii partilor.

Constatarile expertizei reprezinta cea mai importanta sectiune din raport si cuprinde atat faptele si datele din dosarul litigiului, cat si pe cele rezultate din investigatiile efectuate de catre expert, care trebuie descrise exact si, dupa caz, comparate sau interpretate.

Cand apar nepotriviri intre datele provenind din diferite surse, inclusiv din actele scrise prezentate de parti, in raport se consemneaza toate aceste date, se face analiza lor comparativa in vederea stabilirii gradului lor de veridicitate.

In functie de obiectivele expertizei, in raport se prezinta rezultatele investigatiilor in ordinea dezvaluirii lor. Expertul trebuie sa acorde o atentie deosebita stabilirii cu exactitate a cauzelor si imprejurarilor care au generat vicierea respectiva. De aceea, pe langa simpla prezentare a alementelor de reconstituire a cauzelor si imprejurarilor, precum ti a marimii si efectului vicierii, expertul va prezenta interpretarile corespunzatoare, inclusiv solutiile posibile pentru preantampinarea repetarii unei anomalii de felul celei care formeaza speta expertizei.

Concluziile raportului de expertiza trebuie sa contina intr-o forma cencentrata raspunsurile expertizei la obiectivele incredintate spre solutionare.

In masura in care, in urma investigatiilor, se stabileste cu claritate demarcatia intre raspunsurile tehnice legate de vicierea incriminata, aceasta va fi consemnata ca atare, fara a se stinge vreo latura juridica a problemei. Obiectivitatea si corectitudinea concluziilor sunt determinate de urmatorii factori:

calificarea inalta a specialistului in domeniul in care actioneaza ca expert;

cunoasterea profunda a problemelor circulatiei tehnice a marfurilor;

cunoasterea complexa a metodelor si tehnicilor de analiza a marfurilor;

probitatea profesionala si morala a expertului, spre a nu omite estecte esentiale ale investigatiilor si pe aceasta baza sa emita concluzii eronate sau false;

independenta fata de partile implicate de litigiu;

respectarea dreptului partilor implicate in litigiu in legatura cu desfasurarea expertizei.

Anexele raportului de expertiza. La raportul de expertiza se pot atasa in anexa documentele sustinatoare ale concluziilor pe care le formuleaza expertul, ca de exemplu buletine de analiza, grafice, copii si fotocopii, planuri si schite ale unor depozite, scheme de amplasarea marfuriilor in spatiile de transport, eventual procedee de calcul etc. De asemenea, se ataseaza borderoul de anexe, care reprezinta opisul detaliat al tuturor documentelor si actelor suplimentare depuse de parti pe parcursul efectuarii expertizei si care au servit la intocmirea raportului de expertiza. Borderoul de anexe figureaza in mod obligatoriu atat pe original, cat si pe copiile raportului de expertiza.

Pentru a se asigura raportului de expertiza o tinuta corespunzatoare, trebuie respectate unele conditii privitoare la stil si continut.

Astfel, raportul de expertiza trebuie sa fie clar si concis, fara formulari sau termeni echivoci (ci dimpotriva se impune o terminologie de specialitate, adecvata); nu se vor face trimiteri la lucrari in afara raportului. Se vor utiliza pe cat posibil fraze scurte, dense si clare. Termenii tehnici, greu accesibili, se vor explica la piciorul paginii sau in paranteze, pentru a inlesni intelegerea concluziilor.

Raportul de expertiza nu trebuie sa contina pareri personale in legatura cu diferitele acte normative sau cu dispozitiile legale ale unor organe administrative.

Aceasta nu inseamna ca expertul nu este liber in formarea opiniei sale, fara insa ca aceasta sa reflecte bunul plac sau actiunea arbitrara a expertului. La redactarea raportului de expertiza, se recomanda ca toate aspectele problemei in cauza, desprinse de expert in urma efectuarii investigatiilor sale, sa fie incadrate in litera si spiritul actelor normative care reglementeaza problemele abordate.

Constatarile si afirmatiile expertului, continute in textul raportului de expertiza, trebuie sa fie sustinute prin exemplificari si argumentari temeinice. Im acest sens, expertul trebuie sa fie preocupat de a  conferi raportului o anumita inatacabilitate, precum si de a avita o eventuala neconcordanta intre datele trecute in raport in cazul unei eventuale noi expertize. De asemenea, este indicat ca in anexele la raportul de expertiza sa se gaseasca dovezi care sa evidentieze procedeele de investigare folosite de expert, constatarile facute de catre acesta in anumite momente, situatii, fotografii sau fotocopii ale unor obiecte, probe sau documente al caror continut nu poate fi integrat in raportul de expertiza.

Datele continute in raportul de expertiza trebuie sa fie reale si demonstrabile. Expertul raspunde pentru toate datele trecute in raport oricat de neansemnate ar fi ele. Justetea datelor si responsabilitatea expertului fata de acestea este caracteristica asentiala a unui raport de expertiza. Pentru aceste considerente, expertul trebuie sa aiba in vedere, printre altele, urmatoarele:

analizele si incercarile de laborator sa fie efectuate personal sau de laboratoare de analiza autoriyate in acest scop;

aparatele si metodele folosite sa aiba o precizie cat mai ridicata, in acest scop este indicat sa se efectueye un numar cat mai mare de determinari (in special in cazul analizelor organoleptice).

Concizia si claritatea concluziilor formulate de catre expert trebuie sa fie evidente.

Concluziile trebuie sa reprezinte sinteza logica a constatarilor partiale la care a ajuns expertul pe parcursul efectuarii investigatiilor.

Analiza raportului de expertiza

Economistul de comert este specialistul in problemele circulatiei marfurilor, avand o calificare care ii permite abordarea problemelor de conceptie, de conducere si de organizare, vizand fluxul marfurilor de la producator la consumator.

In consecinta, atunci cand nu are calitatea de expert atribuita de instanta, el este chemat, ca bun cunoscator al domeniului, sa participe la analiza unui raport de expertiza referitor la problemele merceologice, ca reprezentant al uneia dintre partile implicate in litigiu.

Analiza raportului de expertiza este abordata sub multiple unghiuri )juridic, merceologic, economic, contabil etc.).

Ea parcurge, in principal, doua etape importante, constand din verificarea respectarii prevederilor legale referitoare la expertiza (verificare formala) si verificarea continutului stiintific al raportului de expertiza (verificare de fond sau substantiala).

Verificarea formala presupune urmatoarele aspecte:

daca au fost respectate conditiile legale de desemnare a expertilor si daca nu exista eventuale motive de recuzare a acestora;

daca au fost formulate raspunsuri clare si complete la toate intrebarile adresate expertilor;

daca raportul de expertiza a fost semnat si datat.

Verificarea de fond are scop stabilirea masurii in care expertul a folosit rational si complet mijloacele de documentare, a intreprins investigatiile folosind cele mai adecvate metode si tehnici si a relevat datele si faptele care sa elucideze obiectivele expertizei. Se verifica, de asemenea, daca concluziile expertului sunt certe sau aproximative, justetea rationamentului si concordanta dintre vconcluzii si continutul raportului de expertiza.

Daca la examinarea raportului de expertiza de catre organul juridic sau de catre partile aflate in litigiu se constata ca acesta este necorespunzator, din cauza unor neclaritati sau lacune minore in efectuarea investigatiilor de specialitate, se pot lua masuri de indreptare.

Masurile de indreptare, care se pot lua la constatarea unor situatii necorespunzatoare in momentul analizei raportului de expertiza , sunt in functie de lacunele constatate si anume:

chemarea expertului pentru a da lamuriri suplimentare atunci cand raportul prezinta anumite neclaritati;

intregirea expertizei printr-un supliment de expertiza, atunci cand investigatiile au fost incomplete;

efectuarea unei noi expertize atunci cand se impune anularea expertizei datorita incalcarii unor norme legale de catre expert.

In cazul in care, la studirea raportului de experiza, apar neclaritati se pot solicita lamuriri suplimentare sau clarificari. Acestea se pot da verbal sau scris, sub forma unui act aditional la raportul de expertiza denumit "completare la raportul de experiza".

Uneori, partile aflate in litigiu pot formula obiectiuni asupra raportului de expertiza sau a unei parti din acesta. In acest caz, instanta obliga pe expert sa analizeze obiectiunile formulate de catre parti, sa-si fixeze pozitia in raport cu obiectiunile partilor sau sa raspunda la unele intrebari rezultate din aceste obiectiuni. Raspunsul expertului se da in scris, sub forma unui document denumit "note scrise".

v      Suplimentul de expertiza. Uneori, dupa efectuarea expertizei (si respectiv dupa depunerea raportului de expertiza), se constata de catre parti sau de catre instanta noi probleme ale spetei litigiului, nerelevate initial, care reclama investigatii, respectiv interventia expertului. In aceste situatii instanta poate ordona obiective suplimentare pentru expertiza.

Acest supliment, care uneori este provocat de contestarea unei chestiuni din raport de catre partea interesata, presupune adancirea sau largirea cercetarii problemei respective.

v      O noua expertiza. Atunci cand concluziile raportului sunt controversate, mai mult sau mai putin intemeiate, inexacte, sau cand se anuleaya expertiza ca urmare a incalcarii unor dispozitii legale de catre expert, se poate dispune efectuarea unei noi expertize.

In general, cazurile de incalcare a unor reglementari legale de catre expert, fapt ce duce la anularea expertizei, sunt rare si cu incidenta directa in materie de drept.

Noua expertiza este efectuata, de regula, de catre alt expert sau de mai multi experti (in numar impar).

Forma, structura si continutul raportului noii expertize sunt identice cu acelea ale vraportului de expertiza. Exista insa unele deosebiri si anume:

necesitatea luarii de pozitie fata de raportul initial de expertiza (daca este cazul);

existenta posibila a divergentei de opinii intre expertii care efectueaza noua expertiza, caz in care fiecare expert, in acdrul aceluiasi raport, isi prezinta propriul sau punct de vedere.

In raportul noii expertize, aceste aspecte trebuie reflectate in mod corespunzator, din punct de vedere al continutului si al procedurii. O noua expertiza se dispune in mod firesc pentru cercetarea acelorasi obiective ca si in cazul expertizei initiale.

Lamurirea neclaritatilor, completarea printr-un supliment de expertiza, sau dispunerea unei noi expertize pot fi ocazionate de situatii precum:

din lectura raportului rezulta ca expertul nu a folosit cele mai moderne si adecvate metode in cercetarea respectiva;

lectura raportului vadeste o competena scazuta;

constiinciozitatea si obiectivitatea expertului sunt puse sub semnul intrebarii;

apare o anumita contradictie intre concluziile initiale ale raportului si rezultatele investigatiilor ulterioare, ca urmare a administrarii unor lamuriri suplimentare.