Izvoarele si proba raporturilor juridce civile concrete

IZVOARELE SI PROBA RAPORTURILOR JURIDCE CIVILE CONCRETE

1. Definitie

Prin izvor al raportului juridic civil concret se intelege o imprejurare - act sau fapt - de care legea civila leaga nasterea unui raport juridic civil concret.

2.Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice civile concrete

a) Dupa legatura lor cu vointa umana, izvoarele raporturilor juridice civile concrete se impart in actiuni omenesti si fapte natu­rale (evenimente), primele depind de vointa omului, iar celelalte sunt independente de vointa omului.

b) Dupa sfera lor, distingem intre fapt juridic lato sensu si fapt juridic stricto sensu

a) Actiunile omenesti si faptele naturale (evenimentele)

Sunt actiuni umane faptele omului - comisive si omisive -savarsite cu sau fara intentia de a produce efecte juridice, prevazute de legea civila cu aceasta semnificatie, in acest caz, avem de a face cu actiunile voluntare, dorite cat si cele nevoluntare si nedorite. Actiunile omenesti pot fi clasificate dupa anumite criterii:

. actiuni savarsite cu intentia de a produce efecte juridice, care se numesc acte juridice civile;

. actiuni savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, acestea nu sunt acte, ci fapte juridice;

. actiuni licite, adica savarsite cu respectarea dispozitiilor le­gale;

. actiuni ilicite, adica cele savarsite cu incalcarea prevederilor legale.

Evenimentele sau faptele naturale sunt imprejurari care se produc independent de vointa omului si de care legea civila leaga nasterea de raporturi juridice civile concrete (sunt asemenea fapte: cutremurul, moartea, inundatia). Importanta juridica a acestei clasificari se manifesta sub mai multe aspecte, dintre care mentionam:

. capacitatea civila cunoaste reguli diferite, dupa cum este vorba de acte sau fapte juridice;

. reprezentarea opereaza numai in materie de acte juridice, iar nu de fapte juridice;

. prescriptia extinctiva are reguli diferite in ceea ce priveste inceputul sau.

b) Fapt juridic lato sensu si fapt juridic stricto sensu

In sens larg, prin fapt juridic se desemneaza atat actiunile omenesti, cat si evenimentele, faptele naturale. In sens restrans, prin fapt juridic se desemneaza numai faptele omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, efecte ce se produc in puterea legii, si fapte naturale.

3.Proba raportului juridic civil concret

Prin proba se intelege mijlocul juridic de stabilire a unui act sau fapt juridic si, prin aceasta, a dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile .

Conditiile de admisibilitate ale probei[3]

Pentru a fi incuviintata de instanta, proba trebuie sa indeplineasca cumulativ, urmatoarele conditii:

. sa nu fie oprita de lege;

. sa fie utila;

. sa fie verosimila;

. sa fie pertinenta;

. sa fie concludenta.

4.Mijloace de proba

A.Inscrisurile

Prin inscris se intelege consemnarea de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat, pe un anumit suport material.

Clasificarea inscrisurilor se face in functie de anumite criterii:

Dupa scopul urmarit la intocmirea lor, inscrisurile se impart in:

. preconstituite, cele intocmite special pentru a servi ca probe;

. nepreconstituite, sunt celelalte inscrisuri.

Dupa efectul lor, inscrisurile se deosebesc in trei categorii:

. originare - inscrisurile intocmite pentru a dovedi incheierea, modificarea sau incetarea unui act juridic civil;

. recognitive - inscrisurile intocmite pentru o recunoastere a existentei inscrisurilor originare pierdute ori distruse, pe care le intocmesc.

. confirmative - inscrisurile prin care se inlatura anulabilitatea unui act juridic civil.

Dupa raportul dintre ele, inscrisurile se impart in originale si copii.

Dupa criteriul semnaturii, inscrisurile se deosebesc in sem­nate si nesemnate.

Inscrisul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a functiona in locul unde actul s-a facut. Principalele categorii de acte autentice sunt: inscrisurile autentice notariale, actele de stare civila, hotararile organelor jurisdictionale.

Inscrisul sub semnatura privata[4] este acel inscris care este semnat de cel ori cei de la care provine. Conditii speciale de valabilitate pentru anumite inscrisuri sub semnatura privata:

conditia pluralitatii de exemplare (multiplul exemplar) inseamna ca un act juridic trebuie incheiat in atatea exemplare, cate parti cu interese contrare sunt;

conditia scrierii in intregime ori punerii formulei "bun si aprobat' inainte de semnare de catre partea care se obliga

conditia ceruta testamentului olograf: sa fie scris, semnat si datat de mana testatorului.

B. Marturia (proba cu martori ori testimoniala[5]

Marturia este relatarea orala, facuta de o persoana, in fata instantei de judecata, cu privire la acte sau fapte litigioase, savarsite in trecut, despre care are cunostinta personal. Regula de baza in materie este ca faptele juridice "stricto sensu" pot fi dovedite in mod nelimitat cu martori. Dovada actelor juri­dice ce depasesc valoarea de 250 de lei nu se poate face cu mar­tori, ci se face doar printr-un act autentic, sau printr-un act sub semnatura privata. Nu se poate admite o dovada cu martori in contra sau peste a ceea ce cuprinde un inscris. In ceea ce priveste forta probanta a marturiei, Codul civil nu face nici un fel de precizare, lasandu-se aceasta la libera apreciere a judecatorului, bineinteles bazata pe deplina si intima sa convingere.

C. Marturisirea (Recunoasterea)[6]

Marturisirea este recunoasterea de catre o persoana a unui act sau fapt pe care o alta persoana isi intemeiaza o pretentie si care este de natura sa produca efecte contra autorului ei.

Clasificare :

Marturisirea poate fi extrajudiciara si judiciara.

Dupa modul de exprimare, marturisirea poate fi expresa si tacita.

Dupa structura, se disting urmatoarele categorii:

. marturisirea simpla care inseamna recunoasterea pretentiei reclamantului, facuta de catre parat, asa cum a fost formulata pre­tentia;

. marturisirea calificata consta in recunoasterea de catre parat a faptelor invocate de catre reclamant, dar si a altor imprejurari strans legate de faptul invocat, anterior ori concomitent faptului pretins, care schimba semnificatia sa juridica;

. marturisirea complexa consta in recunoasterea de catre parat a faptului pretins de reclamant, dar si a altei imprejurari ulterioare care anihileaza pe primul.

D.  Prezumtiile

Prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

Clasificarea prezumtiilor :

Dupa autorul lor prezumtiile sunt de doua feluri: legale (cele stabilite de catre legiuitor) si simple (cele stabilite de judecator). Prezumtiile legale sunt limitate numeric, pe cand prezumtiile simple sunt nelimitate sub aspectul numarului lor.

Dupa forta probanta, prezumtiile legale se impart in pre­zumtii absolute (adica cele ce nu pot fi rasturnate prin proba con­trarie si se numesc irefragabile) si prezumtiile relative (adica cele ce pot fi rasturnate prin proba contrarie, fie mai usor, fie mai greu).