Consideratii teoretice privind izvoarele si profilurile principiilor antrenamentului sportiv

Consideratii teoretice privind izvoarele si profilurile principiilor antrenamentului sportiv

Principiul se defineste ca o idee de baza a unei doctrine sau teze care structureaza si orienteaza o activitate de cunoastere sau de natura practica, din care deriva o serie de consecinte in planul actiunii sau comportamentului (A. Nicu).

Stiinta pedagogiei "colectioneaza" numeroase principii, specifice diferitelor tipuri de activitati, din care poate fi privit si analizat antrenamentul sportiv: principiile generale ale educatiei, didacticii, instruirii programate, ale organizarii invatamantului, ale orientarii scolare si profesionale etc. Aceste principii pot fi oricand invocate si pentru aspectele instructiv-educative ale antrenamentului sportiv.

Fara a face o ampla discutie terminologica privind diversitatea definitiilor date antrenamentului sportiv, recurgem, totusi, la cea inclusa in "Dictionarul terminologic", editat la Bucuresti in 1974: Proces pedagogic desfasurat sistematic si continuu gradat de adaptarea organismului omenesc la eforturile fizice tehnico-tactice si psihice intense in scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice.

Antrenamentul sportiv are mai multe componente: pedagogica, prin procesul didactic cu care opereaza, biologica, prin efectele obiective in planul dezvoltarii functionale si al nivelului adaptativ al organismului uman, psihologica prin implicatiile caracteriale, morale, emotinale ale personalitatii sportivului, sociologica, prin raporturile si modul lui de integrare si omogenizare in mediul social, economic si cultural, igienica prin conditiile specifice de alimentatie, odihna, confort si de mediu ambiant in care sportivul se antreneaza si se reface, etica, prin idealurile de fairplay, de angajare totala si onesta in pregatire si concurs, de pace si prietenie cu tineretul de pretutindeni, estetica, prin frumusetea si rafinamentul gestului motric, prin complexitatea si armonia actiunilor motrice, prin extraordinarul si fascinantul spectacol provocat de concursul sportiv.

Procesul de antrenament prezinta urmatoarele caracteristici:

- este complex, multifactorial si interdisciplinar, la elaborarea, indrumarea si controlul sau participand, alaturi de cuplul fundamental "sportiv-antrenor", si oameni de stiinta, medici, organizatori si tehnicieni;

- are caracterul unei activitati organizate, planificate si conduse dupa legi, principii si reguli specifice laturilor biologica, psihica si sociala care il compun si, in acelasi timp, dupa legi, principii si reguli proprii sistemelor complexe; se adreseaza fiintei umane in totalitatea sa, urmarind in mod deosebit dezvoltarea aptitudinilor motrice, simultan cu cele intelectuale si afective;

- urmareste maximalizarea performantelor sportive, iar in cazurile in care s-a atins limita adaptabilitatii, obiectivul major ramane pastrarea cat mai indelungata a nivelului inalt de pregatire dobandit;

- pastreaza permanent caracteristicile unei activitati de tip praxiologic, toate demersurile sportivilor, antrenorilor si oamenilor de stiinta fiind orientate spre obtinerea celei mai bune eficiente, caracterizata prin frecventa, altitudinea si stabilitatea marilor performante;

- este neindoios o activitate de tip predominant pedagogic, instructiv-educativ, cu posibilitatea de a influenta si modela constiinta individului;

- se bazeaza pe mecanismele autoreglarii, sportivul gasind in aceasta activitate calea si mijloacele de realizare a autoeducarii;

- este o cativitate care se adreseaza, in primul rand, tinerilor dotati din punct de vedere motric si psihic, operand progresiv selectia si specializarea celor inzestrati pentru marea performanta;

- orienteaza intreaga metodologie a pregatirii spre obtinerea celor mai bune performante in concurs (cresterea capacitatii de efort, dezvoltarea aptitudinilor motrice, cultivarea intelectului si a sferei emotionale etc.);

- are niveluri diferentiate de desfasurare in functie de varsta, sex, nivel de pregatire, profil de efort si importanta concursului;

- desi urmareste cresterea capacitatii progresive de maximizare a performantei, antrenamentul sportiv ramane permanent subordonat cerintei fundamentale a dezvoltarii personalitatii umane, in deplina armonie cu nevoile societatii in care traieste.

Pornind de la premisa ca antrenamentul sportiv este inainte de toate un proces didactic cu implicatii multiple, consideram ca este util sa diferentiem principiile in doua categorii: generale si specifice.