Mijloacele procesuale si procedurale

MIJLOACELE PROCESUALE SI PROCEDURALE. IMPORTANTA ACESTORA

Notiunea, caracterizarea si clasificarea masurilor procesuale

Masurile procesuale sunt mijloace prevazute de legea procesual-penala de care pot uza organele judiciare penale pentru a asigura desfasurarea normala a procesului penal, executarea pedepsei, repararea pagubei produse prin savarsirea infractiunii si pentru prevenirea savarsirii de fapte antisociale.

Aceste masuri au caracter provizoriu, avand atata timp cat subszista situatiile de fapt care au condus la luarea lor, precum si caracter facultativ, luarea lor fiind lasata la aprecierea organelor judiciare, in vederea unei normale desfasurari a procesului penal.

In codul de procedura penala sunt reglementate pe larg:

- masurile de preventie;

- masurile de ocrotire si siguranta, masurile asigurarii, restituirea bunurilor, respectiv restabilirea situatiei anterioare;

- masurile preventive.

Masurile preventive prevazute de codul de procedura penala sunt:

- retinerea ;

- obligarea de a nu parasi localitatea;

- obligarea de a nu parasi tara;

- arestarea preventiva.

Retinerea este singura masura preventiva privativa de libertate care poate fi luata atat de procuror, cat si de organul de cercetare penala pe o durata de cel mult 24 de ore.

Conditii:

- sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

- invinuitul sau inculpatul trebuie ascultat in prezenta aparatorului;

- pentru fapta savarsita legea sa prevada detentiunea pe viata sau pedeapsa inchisorii;

- sa existe unul din cazurile prevazute de art. 148 Cod procedura penala, ori o infractiune flagranta, oricare ar fi limitele pentru fapta savarsita

Obligarea de a nu parasi localitatea

Reprezinta o masura preventiva restrictiva de libertate care consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de a nu parasi localitatea in care locuieste fara incuviintarea organului judiciar care a dispus aceasta masura.

Conditiile ce se cer a fi indeplinite pentru a se putea dispune:

- sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

- invinuitul sau inculpatul trebuie ascultat in prezenta aparatorului;

Masura poate fi dispusa de procuror, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale, judecator, prin incheiere in cursul urmaririi penale; instanta de judecata, prin incheiere, in cursul judecatii.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, organul judiciar va dispune ca invinuitul sau inculpatul sa respecte 4 obligatii (exemplu: sa nu retina, sa nu foloseasca, sau sa nu poarte nici o categorie de arme) prevazute de art.145 alin. 1 Cod p. p., si poate dispune ca acesta sa respecte alte 6 obligatii( exemplu : sa poarte permanent un sistem electronic de monitorizare) prevazute de art.145 al. (1² ) cod procesual penal.

In faza urmaririi penale, durata masurii nu poate depasi 30 de zile, existand posibilitatea prelungirii, durata maxima putand ajunge pana la 2 ani.

In caz de incalcare cu rea credinta a masurii aplicate sau a obligatiilor, masura obligarii de a nu parasi localitatea va fi inlocuita cu masura arestarii preventive.

Obligarea de a nu parasi tara

Este o masura preventiva restrictiva de libertate care consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de a nu parasi tara fara incuviintarea organului judiciar care a dispus aceasta masura.

Ea poate fi dispusa de catre procuror, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale, de judecator, prin incheiere, in cursul urmaririi penale, de catre instanta de judecata, prin incheiere in cursul judecatii.

Procedura dispunerii masurii este similara cu cea a obligarii de a nu parasi localitatea.

Arestarea preventiva

Este acea masura preventiva privativa de libertate, prin care organul judiciar competent dispune detinerea invinuitului sau inculpatului pe durata si in conditiile prevazute de lege, in locuri special destinate acestui scop, in interesul urmaririi penale sau al judecatii.

a) Arestarea preventiva a invinuitului

Pentru a se putea dispune arestarea preventiva a invinuitului este necesara fie indeplinirea urmatoarelor conditii:

- sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

- invinuitul trebuie ascultat in prezenta aparatorului;

- pentru fapta savarsita, legea sa prevada pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoarea (daca legea prevede alternativ pedeapsa inchisorii sau amenda, masura nu se va mai putea dispune);

- sa existe unul din cazurile prevazute de art.148 cod procesual penal;

- sa fie necesara privarea de libertate a invinuitului in interesul procesului penal.

- arestarea invinuitului poate fi dispusa numai de judecator in cursul urmaririi penale, ori de catre instanta de judecata, in cursul judecatii.

Instanta competenta: instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond ; instanta corespunzatoare in grad in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazuta de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul.

b) Arestarea preventiva a inculpatului

Pentru a se dispune arestarea preventiva a inculpatului se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii:

- sa existe probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

- sa fie pusa in miscare actiunea penala;

- sa existe unul din cazurile prevazute in art.148 cod pr. penala (intalnite si la retinere sau arestarea preventiva a invinuitului)

- pentru infractiunea savarsita legea sa prevada pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani;

- inculpatul sa fie ascultat de procuror si judecator, in prezenta aparatorului inainte de a se dispune luarea masurii

- sa fie necesara privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfasurare a procesului penal.

In timpul urmaririi penale arestarea preventiva a inculpatului se dispune pentru cel mult 30 de zile.

Se poate dispune prelungirea arestarii preventive daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau daca exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.

Durata arestarii preventive nu poate depasi un termen nefavorabil, si nu mai mult de 180 de zile.

Atat incheierea prin care se dispune arestarea sau respingerea propunerii de arestare cat si incheierea prin care s-a admis s-a respins prelungirea arestarii preventive pot fi atacate cu recurs in 24 de ore cu mentiunea ca recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare.

Dispozitiile speciale pentru minori

Retinerea minorului

Minorul intre 14 si 16 ani poate fi retinut la dispozitia procurorului sau organului de cercetare penala, in mod cu totul exceptional cu indeplinirea urmatoarelor conditii:

a) minorul sa raspunda penal

b) sa existe date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu pedeapsa inchisorii pe viata sau inchisoare de 10 ani ori mai mare.

c) instiintarea procurorului care exercita supravegherea urmaririi penale.

Durata retinerii este de cel mult 10 ore; masura poate fi prelungita de catre procuror, prin ordonanta, numai daca se impune, pentru o durata de cel mult 10 ore.

Arestarea preventiva a inculpatului minor

Minorul intre 14 si 16 ani va putea fi arestat preventiv cu indeplinirea urmatoarelor conditii:

a) minorul sa raspunda penal

b) pedeapsa prevazuta de lege sa fie detentie pe viata sau inchisoare de 10 ani ori mai mare

c) o alta masura preventiva nu este suficienta.

Durata arestarii minorului intre 14 si 16 ani in cursul urmaririi penale este de cel mult 15 zile. In mod exceptional, masura poate fi prelungita, fiecare prelungire neputand depasi, de asemenea 15 zile. In total, arestarea preventiva nu poate depasi un termen rezonabil si nu mai mult de 60 de zile.

Daca pedeapsa prevazuta de lege este detentia pe viata sau inchisoare de 20 de ani, ori mai mare, durata maxima a arestarii prevazuta in cursul urmaririi penale va fi de 180 de zile.

Masura arestarii inculpatului minor intre 14 si 16 ani in cursul judecatii nu este conditionata de respectarea unui termen limita. Instanta are obligatia de a verifica legalitatea si temeinicia arestarii in mod periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile.

Durata arestarii minorului intre 16-18 ani, in cursul urmaririi penale:

- cel mult 20 de zile;

- poate fi penalizata de fiecare data cu 20 de zile, astfel incat durata sa nu fie mai mare de 90 de zile;

- in mod exceptional, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiune pe viata sau inchisoare de 10 ani ori mai mare, durata maxima a arestarii preventive in cursul urmaririi penale va fi de 180 de zile;

In cursul judecatii instanta are obligatia de a verifica legalitatea si temeinicia arestarii in mod periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile.

Judecatorul instiinteaza despre arestarea minorului parintii, tutorele, persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul, ori alte persoane desemnate de acesta, precum si serviciul de reintegrare sociala a infractorilor si de supravegherea executarii sanctiunilor neprivative de libertate de pe langa instanta careia i-ar reveni sa judece in prima instanta cauza despre indeplinirea acestei obligatii procesuale, judecatorul va intocmi un proces-verbal.

Arestarea preventiva a invinuitului minor

Durata arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile, art.160h, alin.4 cod procesual penal.

Masurile de ocrotire si de siguranta. Conditiile in care pot fi luate si procedura folosita

Masurile de ocrotire in caz de retinere sau de arestare preventiva

Se poate intampla ca in momentul in care fata de un invinuit sau inculpat s-a luat masura retinerii sau arestarii sa se afle in ocrotirea acestora:

un minor

o persoana pusa sub interdictie

o persoana careia i s-a instituit curatela

o persoana care datorita varstei, bolii sau altei cauze are urme de ajutor

Organul care a luat masura retinerii ori arestarii preventive are obligatia sa instiinteze autoritatea competenta in vederea luarii masurilor de ocrotire.

Deci masurile de ocrotire se iau cu privire la alte persoane decat invinuitului sau inculpatului.

Desi in lege nu se indica expres, este evident ca masura de ocrotire se ia pe perioada cat urmeaza masura de preventie care a determinat-o.

Masuri de siguranta

Potrivit art.112 c.p. Masurile de siguranta sunt:

a) obligarea la tratament medical

b) internarea medicala

c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie

d) interzicerea de a se afla in anumite localitati

e) expulzarea strainilor

f) confiscarea speciala

g) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata

Potrivit art.162 C.p.p, daca procesul in cursul urmaririi penale constata ca invinuitul sau inculpatul se afla in vreuna din situatia prevazuta in art.113 sau 114 (obligarea la tratament medical sau internare medicala), sesizeaza instanta care, daca este cazul, dispune luarea in mod provizoriu a masurii de siguranta corespunzatoare si in cazul judecatii, tot instanta ia aceasta masura provizorie .

Aceasta masura o ia instanta dupa ce asculta pe invinuit ori inculpat si in prezenta aparatorului si procurorului.

Instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire a internarii medicale provizorii si, totodata sesizeaza comisia medicala competenta sa avizeze internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi, masura internarii provizorii dureaza pana la confirmarea acesteia de catre instanta de judecata.

Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale.

Hotararea instantei de judecata prin care s-a confirmat masura internarii poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.

Masuri asiguratorii- Notiune importanta, functionalitate

Masurile asiguratorii se iau in cursul urmaririi penale de procuror sau instanta de judecata si consta in indisponibilizare prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile si imobile, in vederea confiscarii speciale pagubei produsa prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei, amenzii.

Masurile asiguratorii, in vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pana la concurenta valorii prealabile a pagubei.

Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii amenzii se iau asupra bunurilor invinuitului si inculpatului (deci nu si acelor apartinand persoanei responsabila civilmente neexistand temei legal).

Ele se pot lua la cererea partii civile sau din oficiu.

Este obligatorie, in cazul cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa..

Nu pot fi sechestrate, bunuri care apartin unei unitati dintre cele la care se refera art.145 din C. pen. si cele exceptate de lege.

Ordonanta de luare a masurilor asiguratorii se duce la indeplinirea de catre organul de urmarire penala care a luat masura.

Daca s-a luat de instanta, reducerea se duce la indeplinire de catre executorul judecatoresc.

Cele dispuse de procuror si instante pot fi aduse la indeplinire si de catre organele proprii de ex. ale unitatilor pagubite, in cazurile in care aceasta este una dintre cele la care se referaart.145 c.p.

In cazul in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate asigura ca masura asiguratorie luata sa fie adusa la indeplinire de catre secretarul parchetului.

Masurile asiguratorii ce pot fi luate pe parcursul procesului penal sunt: sechestrul, poprirea si inscriptia ipotecara, cu precizarea ca ultimele doua sunt considerate forme specifice ale sechestrului.

Sechestrul, poprirea si inscriptia ipotecara notiune, procedura de instituire a sechestrului

Potrivit art.165 c.p.p organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este delegat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putand recurge in caz de necesitate la experti.

Sunt indicate in mod obligatoriu:

obiectele din metale sau pietre pretioase

mijloacele de plata straine

titlurile de valoare interna

obiectele de arta si muzeu

colectiile de valoare

sumele de bani care fac obiectul sechestrului

In art.165 sunt aratate unitatile, comerciale, unitatile bancare la care se predau obiectele sechestrate, se pastreaza pana la ridicarea sechestrului.

Organul care aplica sechestrul incheie un proces verbal in care descrie amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorilor. Se arata bunurile exceptate de urmarire, obiectii ale partilor au altor persoane interesate.

Un exemplar se lasa persoanei perchezitionate . Un exemplar se inainteaza in 24 de ore celui care a dispus.

Inscriptia ipotecara

Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexand copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului verbal de sechestru.

Deci este o forma speciala a sechestrului aplicabila in cazul bunurilor mobile.

Inscriptia ipotecara reprezinta realizarea anumitor formalitati de autentificare si de publicitate ce se impune a fi indeplinite in cazul sechestrului penal asupra imobilelor. Tertii nu mai pot revendica imobilul.

Poprirea

Prevazuta de art.167 C.p.p. se infiinteaza asupra sumelor datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului, sau persoanei vatamate ori de catre un tert sau chiar de cel pagubit. Sumele sunt poprite in mainile debitorilor, in limitele necesare, ele fiind consemnate de catre debitori la dispozitia organului care a dispus poprirea sau a organului de executie, in 5 zile de la scadenta, recipisele se predau in 24 de ore de la comunicare.

Restituirea bunurilor si restabilirea situatiei anterioare

Daca procurorul sau instanta de judecata constata ca bunurile ridicate de la invinuit sau inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra sunt proprietatea persoanei vatamate, sau au fost luate pe nedrept din posesia sau detentia sa, dispune restituirea acestor bunuri persoanei vatamate.

Potrivit art.169 orice persoana poate cere restituirea care dovedeste ca are un drept asupra bunurilor ridicate.

Conditii:

a) Restituirea are loc numai daca prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului si justa solutie a cauzei

b) si cu obligatia pentru cel caruia ii sunt restituite sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a hotararii.

Este o modalitate de reparare in natura inaintea celorlalte modalitati de reparare a pagubei.

Restabilirea situatiei anterioare. Este tot o modalitate de reparare in natura a pagubei

Potrivit art.170 c.p.p., procurorul sau instanta de judecata poate lua masuri de restabilirea situatiei anterioare sau infractiunii cand schimbarea acelei situatii a rezultat in mod vadit din comitera infractiunii, iar restabilirea este posibila.

Actele procesuale, actele procedurale si termenele procedurale

Actele procesuale si actele procedurale

Actele procesuale: manifestari de vointei ale organelor judiciare si ale partilor de care depinde desfasurarea procesului penal, pana la punerea in executare a hotararii penale definitive.

Sunt acte procesuale urmatoarele manifestari de vointa:

inceperea urmaririi penale

punerea in miscare a actiunii penale

trimiterea in judecata

luarea masurilor preventive sau asiguratorii

dispozitia de citare a unor anumite persoane

introducerea plangerii prealabile de catre persoana vatamata

impacarea partilor, etc

Actele procedurale: mijloace juridice prin care se aduc la indeplinire sarcinile ce decurg din actele procesuale. Sunt acte procedurale, spre exemplu:

- inmanarea citatiei

- executarea unui mandat de aducere sau de arestare

- efectuarea unei perchezitii

- ascultarea unor martori

- cercetarea la fata locului

*actele procedurale comune: citarea si mandatul de aducere

Citarea reprezinta institutia prin intermediul careia organele judiciare asigura prezenta partilor sau a altor persoane la activitatea procesuala. Actul procesual il reprezinta dispozitia de citare.

Actul procedural este citatia insotita de procedura de instiintare a persoanei citate. Citatia este individuala .

Citarea unei persoane se poate face in mai multe locuri dupa cum urmeaza:

- adresa unde locuieste persoana citata

- adresa locului de munca

- sediul consiliului local in a carei raza teritoriala s-a savarsit infractiunea

- sediul consiliului local in a carei raza teritoriala se afla organul care efectueaza urmarirea penala in cauza

- administratia unitatii sanitare

- administratia locului de retinere

- unitatea militara

Persoana juridica se citeaza la sediul acesteia, la sediul consiliului local in raza caruia s-a savarsit infractiunea, la locuinta mandatarului ori la sediul practicianului in insolventa desemnat in calitate de mandatar.

Indeplinirea procesului de citare presupune redactarea dovezii de primire si a procesului verbal de predare sau afisare a citatiei.

Mandatul de aducere

Mandatul de aducere este actul procesual prin care se ordona aducerea unei persoane in fata organului judiciar, in situatia in care persoana citata nu s-a prezentat si prezenta ei este necesara.

Actul de executare al mandatului, constituie un act procedural cu caracter de constrangere. Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta constata motivat ca in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura.

Mandatul de aducere este adus la indeplinire de catre organele de politie, jandarmerie, politia comunitara, respectiv comandamentul unitatii militare sau comandamentul garnizoanei(in ipoteza in care prin mandatul de aducere se vizeaza o persoana avand calitatea de militar).

Persoanele aduse cu mandat de aducere nu pot ramane la dispozitia organelor judecatoresti decat timpul strict necesar audierea lor.

Daca persoana prevazuta in mandat nu este gasita la adresa indicata, cel insarcinat cu executarea face cercetari si daca acestea au ramas fara rezultat, incheie un proces-verbal care va cuprinde mentiuni despre cercetarile facute si se inainteaza de instanta organelor de urmarire penala ori instantei de judecata.

Termenele procedurale, felul si rolul acestora

Termenele sunt intervale de timp inauntrul carora sau dupa epuizarea carora pot fi indeplinite acte si masuri procesuale sau procedurale .

Importanta termenelor: limiteaza in timp durata unor masuri procesuale, impiedica tergiversarea desfasurarii procesului penal, asigurandu-se operativitatea ceruta de justa solutionare a cauzelor penale.

Ele sunt de mai multe feluri: Exemplu:

- legale (10 zile termene de apel prevazute de art.363 alin.1 c.p.p.) si

- judiciare (termenul fixat de catre organele judiciare la care sunt chemate partile ti expertul in cazul care dispune efectuarea unei expertize S termene pe zile , pe luni, pe ani etc.

Sanctiunile procedurale penale

Sanctiunile procedurale penale sunt memorii procedurale prin intermediul carora actele procesuale si procedurale indeplinite in mod ilegal devin lipsite de valabilitate.

In sens restrans, prin sanctiuni procedurale penale se intelege nulitatile. Acestea sunt sanctiuni procedurale care intervin ori de cate ori un act procesual sau procedural, ori o activitate procesuala s-a realizat fara respectarea legii, avand drept urmare aparitia unei vatamari procesuale.

In functie de criteriul modului de aplicare si al efectelor produse, nulitatile se clasifica in: nulitati absolute si nulitati relative.

Trasaturile specifice ale nulitatilor absolute: nu pot fi inlaturate in nici un mod, pot fi invocate in orice stare a procesului penal, de orice parte, si se iau in considerare chiar din oficiu; sunt prevazute limitativ de dispozitiile art.197 al. 2 C.p.p.

Cazurile de aplicare a sanctiunii nulitatii absolute (respectarea dispozitiilor relative la :

- competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei;

- sesizarea instantei ;

- compunerea instantei de judecata;

- publicitatea sedintei de judecata;

- participarea procurorului la sedinta de judecata, cand este obligatorie potrivit legii;

- prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de catre aparator, cand sunt obligatorii potrivit legii;

- efectuarea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori.

Unele masuri procedurale

- cheltuieli judiciare, sunt acele cheltuieli facute, potrivit legii, pentru buna desfasurare a procesului penal (efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor si alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea activitatii judiciare).

Cheltuielile avansate de stat se numesc cheltuieli de procedura iar cele avansate de parti se numesc cheltuieli de judecata.

Amenda judiciara:

Reprezinta acea sanctiune procesuala aplicata in cazul savarsirii unei abateri judiciare prevazute de codul de procedura penala.

Cazurile de abateri savarsite in cursul procesului penal sanctionate cu amenda judiciara sunt reglementate de dispozitiile art.198 c.p.p.

Amenda se aplica de organele de urmarire penala, prin ordonanta, iar de instanta de judecata prin incheiere. Persoana amendata poate cere scutire de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face in termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare.

Daca persoana amendata justifica de ce nu a putut indeplini obligatia sa, organul de urmarire penala sau instanta de judecata, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii.