Motivele de divort

Motivele de divort

Noua redactare a Tratatului de Dreptul Fmiliei mentine sistemul de a nu se enumera motivele de divort si a se putea desface casatoria atunci cand, datorita unor motive temeinice, rapoturile dintre soti s-au vatamat grav si nu mai este posibila continuarea casatoriei.

T emeinicia motivelor de divort se apreciaza de la caz la caz, de catre instanta de judecata.Acordul partilor pentru desfacerea casatoriei si cererea de divort a unuia dintre soti pe temeiuri de sanatate sunt considerate de lege motive temeinice.

Redactarea anterioara a Codului de Procedura Civila prevedea trei situatii cu consecinte si din punct de vedere procedural, in ceea ce priveste motivele de divort :

1.Nu se acorda nici termen de cociliere, nici termen de gandire. Primind cererea de divort, presedintele instantei fixa direct termenul de judecata, in cazurile in care divotul era cerut pentru ca sotul parat :

-sufera de alienatie mintala cronica sau de debilitate mintala cronica,

-este declarat disparut prin hotarare judecatoreasca

-si-a parasit sotul, stabilindu-se in strainatate,

2 .Se acorda termen de conciliere in camera de consiliu ,dar nu se acorda termen de gandire. Primind cererea de divort, presedintele instantei da reclamatului sfaturi de impacare, fixa termen de conciliere a sotilor iar daca nu realiza acesta, fixa direct termenul de judecata, fara acordarea termenului de gandire in cazurile in care divbortul era cerut pentru ca :

-sotul parat a fost condamnat pentru tentativa sau complicitate la tentativa de omor impotriva sotului reclamant, instigarea la omor impotriva acestuia vatamarea corpoarala grava asotului reclamant, nedenuntarea acestor fapte ori favorizarea acelora care le-au savarsit sau a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiunii privitoare la viata sexuala,

- sotul parat a fost condamnat pentru una sau mai multe infractiunii savarsite cu intentie, altele decat cele aratate mai inainte, sa execute pedeapsa inchisorii de cel puitn trei ani, daca cererea de divort s-a introdus in timpul executarii pedepsei,

- daca din casatorie nu a rezultat copii.

Pana la decretul numarul 475 din 24 decembrie 1977 nu se acorda termen de gandire si in cazul in care sotii traiau despartiti in fapt de cel putin cinci ani si dovada acestuia se facea prin inscrisuri cu caracter oficial,

3. Se acorda atat termen de conciliere in camera de consiliu ( termenul de infatisare ) cat si termenul de gandire de la trei la sase luni. Primind cererea de divort, presedintele instantei da reclamantului sfaturi de impacare, fixa un termen de cociliere in camera de consiliu, iar daca acesta nu se realiza, fixa un termen de gandire de la trei la sase luni.Dupa expirarea acestui termen urma procedura stabilita de lege.Se proceda in acest fel cand din casatorie au rezultat copii care erau munori.

Potrivit redactarii noi, aceste trei situatii au fost inlaturate, reglementandu-se o procedura unica si anume, primind cererea de divort, presedintele instantei va da reclamantului sfaturi de impacare si, in cazul in car eacesta staruie in cererea sa, va fixa termenul pentru judecarea cauzei.

O situatie deosebita este aceea cand se cere desfacerea casatoriei potivit articolului 38 aliniat 2 din Codul Fmiliei, adica pe baza acordului sotilor.In acest caz presedintele instantei verifica la primirea cererii de divort existenta consimtamantului sotilor, dupa care va fixa un termen de doua luni in sedinta publica.La acest termen se va verifica daca soti staruie in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, in caz afirmativ, se va trece la judecarea cauzei fara ase mai administra probe cu privire la motive de divort.

Rezulta ca in prezent cererea de divort pentru alienatie mnintala cronica ori debilitate mintala cronica este supusa procedurii de drept comun in materia divortului, pe care a mentionat-o inainte. Cererea de divort o poate face, pe acest motiv, chiar sotul bolnav. De asemenea, se poate cere divortul pentru orice alta boala care face imposibila continuarea casatoriei, cererea putandu-se face chiar de catre cel bolnav ( art.38 C.Fam ).

Textul are o formulare ,ai larga si anume " starea sanatatii"care nu ar permite sa se continuie casatoria. Motivul de divort este lasat la aprecierea instantei de judecata in ce priveste influenta asupra sotuluk care a cerut desfacerea casatoriei si daca este ori nu imposibil de continuat casatoria-este, deci, un motiv temeinic din punct de vedere obiectiv, dar este un motiv de divort peremptoriu, in acceptiunea proprie acestuia adica faptul a carei existenta face ca divortul sa fie pronuntat in mod obligatoriu. Prin urmare, consecintele starii de sanatate, in care se incadreaza si alienatia mintala cronica ori debilitatea mintala cronic, asupra casatoriei, sunt lasate la aprecierea instantei de judecata, cu precizarea ca cerea de divorto poate face, pe acest motiv chiar sotul bolnav. Declararea starii de disparut prin hotatrare judecatoreasca este, de asemenea, un motiv de divort lasat la apreciere instantei de judecata si daca determina ori nu imposibilitatea continuarii casatoriei. Celelte motive care justificau o procedura de divort reglementata special sunt, in prezent, ,otive de divort lasate la aprecierea instantei de judecata.

Din cele arate rezulta ca exceptand acordul sotilor prntru divort, pentru aputea pronunta divortul trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii :

-existenta unor motive temeinice

-acesta sa fie vatamat grav raporturile dintre soti

-continuarea casatoriei sa nu mai fie posibila

Acordul sotilor pentru divort poate fi considerat un motiv temeinic.Fiind vorba de motive temeinice inseamna ca divortul se va pronunta numai in cazuri justificate nu cand este vorba de o neintelegere trecatoare dintre soti ori cand traiul mai departe in comun a sotilor mai este posibil. Prin urmare, temeinicia motivelor de divort implica o anumita gravitate si duarata a neintelegerilor dintre soti. Motivele sunt temeinice daca au vatamat grav raporturile dintre soti. Consideram ca instanta este indreptatita si datoare sa depuna straduintele necesare pentru a cunoaste realitatea motivelor de divort fara a se limita la ceea ce se invoca in actiune, care uneori sunt doar aparente si nereale. In acest scop instanta poate sa dispuna efectuarea probelor pe care le-ar socoti necesare pentru lamurirea situatiei. Desigur, in cazul acordului sotilor nu se vor mai administra probe cu privire la temeinicia motivelor de divort.

Aceasta reglementare este de natura sa apere casatoria, dar in limite rezonabile, cu inlaturarea exagerarilor de orice fel deoarece stabilitatea casatoriei nu depinde numai de lege ci si de alti factori extrajuridici.In practica judiciara au fost considerate, de exempu, motive temeinice de divort :

-refuzul nejustificat al unuia dintre soti de a locui impreuna cu celalalt, sau parasirea nejustificata a domiciliului conjugal, ceea ce inseamna separatia in fapt imputabila a sotului parat,

-infidelitatea unuia dintre soti sub forma adulterului,

-atitudinea necorespunzatoare a unuia dintre soti care se exprima in acte de violenta si alte asemenea manifestari, ori are oricare are drept cosecinta neintelegerii grave intre soti, care fac imposibila continuarea casatoriei,

-existenta unei nepotriviri de ordin fiziologic care afecteaza raporturile conjugale,

-existenta unei boli grave incurabile de care sufera unul dintre soti si necunoscuta de celalalt sot decat ulterior incheieri casatoriei daca se stabileste ca manifestarile ulterioare a bolii sunt din cein ce mai dese si de natura sa justifice refuzul sotului reclamant de a mai coabita cu sotul parat continuarea casatoriei devenind imposibila.Dimpotriva boala curabila si care nu a fost ascunsa celuilalt sot nu poate constitui motiv de divort. Deasemenea faptul ca unul dintre soti sufera de o boala grava ( epilepsie ) nu este de natura sa conduca prin el insusi, la desfacerea casatoriei daca nu se face dovada ca, din cauza manifestarilor determinate de boala convietuirea este imposibila, deoarece imbolnavirea impune respectarea obligatiei de sprijin moral si reciproc,

-rele purtari de ordin moaral, concretizate in fapte evidente de destramare a vieti de familie,

-separatia in fapt a sotilor nu poate legitima admiterea actiunii de divort decat daca ea se datoreaza culpei sotului parat.   

S-a decis ca in cazul in care intre soti nu au existat neintelegeri instanta are obligatia de a stabili motivul real pentru care unul dintre soti a plecat cu serviciu intr-o alta localiate decat cea in care se afla domiciliul lor conjugal si in ce masura, din acest motiv, casatoria a devenit imposibila pentru sotul reclamant.

Imprejurarea ca sotul parat nu a contribuit la intretinerea gospodariei nu poate constitui, prin ea insasi, motiv temeinic de divort, deoarece aceasta poate fi rezolvat pe alte cai legale decat aceea a desfacerii casatoriei.