Asociatiile de state

Asociatiile de state

Exista un numar de modalitati prin care statele pot formal sa se asociez unele cu altele. Asemenea asociatii nu sunt state dar au anumite efecte in dreptul international. Confederatiile, de exemplu, sunt probabil cea mai apropiata forma de cooperare si ele implica in general cateva state care actioneaza in virtutea unui acord international si au institutii centrale cu functii limitate. Aceasta este diferenta fata de federatii. O federatie este un stat cu organe puternic centralizate si cu o birocratie cu puteri extinse in privinta cetatenilor statului, desi puterile in stat sunt impartite intre unitatile federatiei. Cu toate astea, un stat poate fi compus din mai multe unitati cu puteri extensive.

Ca adaugare, anumite "asociatii de state" care datorita teritoriului lor mic si a lipsei lor de dezvoltare au o relatie stransa cu alte state. De exemplu, este o stransa legatura intre Insulele Cook si Noua Zeelanda unde autoguvernarea interna este strans legata de dependenta externa. Un alt exemplu, ar fi un grup de insule care au constituit Statele Asociate ale Indiilor de Vest. Acestea au fost legate de Marea Britanie potrivit termenilor Actului Indiilor de Vest din 1967 care a aratat ca UK exercita un control cu privinta la straini si probleme de aparare. Totusi, asemenea state au fost capabile si au reusit sa-si cucereasca independenta.

Statutul asemenor entitati intr-o relatie de asociere cu alte state va depinde de natura constitutionala a acordului si poate implica in anumite circumstante personalitati distincte de statul metropolitan depinzand si de acceptarea internationala. Trebuie totusi, notat, ca un asemenea statut este unul al modalitatilor acceptate de Natiunile Unite, de exercitare a dreptului de autodeterminare. Asta inseamna ca unele atributii pana la un nivel acceptabil, inclusiv cele privitoare la afacerile interne raman la statul asociat iar acesta poate fara nici o problema sa revoce acordul, un grad de personalitate fiind de dorit si chiar acceptabil.

Uniunea Natiunilor (fosta Uniune Britanica) este probabil cea mai cunoscuta libera asociatie care a grupat state straine pe baza intereselor comune si a legaturilor istorice. Membrii sai sunt total independenti si coopereaza sub asistenta Secretariatului Uniunii si periodicele conferinte ale sefilor de guvern.Uniunea nu reprezinta o relatie legal obligatorie ci functioneaza ca un forum deschis pentru discutii. Relatiile dintre membrii Uniunii au caracteristici speciale, de exemplu, ambasadorii sunt numiti Inalti Comisari. Ar parea putin probabil ca in aceste circumstante sa se pastreze personalitatile internationale distincte. Totusi, cu cat mai mare este dezvoltarea institutiilor distinctive ale Uniunii, si stabileste politici comune cu capacitatea de a adopta decizii obligatorii, cu atat mai mult poate fi adus argumentul unei personalitati legale internationale. Urmand dizolvarea Uniunii Sovietice si proclamarea independentei republicilor constituente, cu Federatia Rusa fiind considerata continuarea Uniunii Sovietice, s-a decis sa se infiinteze Uniunea Statelor Independente. Initial formata din Rusia, Belarus si Ucraina in 8 decembrie 1991, s-a marit pe 21 decembrie 1991 incluzand 11 foste republici ale URSS. Georgia s-a alaturat CIS in 8 octombrie 1993. Toate fostele state sovietice, excluzand cele 3 state baltice sunt acum membre ale acestei organizatii. Acordul de infiintare a CIS (Uniunea Statelor Independente) a promovat respectul pentru drepturile omului si alte principii si a cerut cooperarea intre statele membre. Carta CIS a fost adoptata pe 22 iunie 1993 ca fiind un tratat international obligatoriu statuand o serie de principii de la respectul pentru suveranitate si integritate teritoriala a statelor, autodeterminarea popoarelor, la interzicerea folosirii sau amenintarilor prin forta si rezolvarea disputelor prin mijloace pasnice. S-a notat ca, CIS n-a fost un stat, si n-a fost "supranationala" (art. 1) ci infiintarea unor institutii comune, coordonate. In special, Consiliul Sefilor de State este "organul superior al Uniunii" si "poate lua decizii in principalele probleme legate de activitatea de membru al fiecarui stat in domeniul intereselor lor comune" (art. 21), in timp ce Consiliul Sefilor de Guvernare are functia de coordonare si cooperare intre organele executive ale statelor membre (art. 22). Amandoua Consiliile pot lua decizii pe baza consensului (art. 23). Un Consiliu de Ministri Straini a fost infiintat odata cu Comitetul Consultativ si de cooperare, ca organ executiv permanent si coordonator al Uniunii. CIS a adoptat un Tratat de uniune economica si o Conventie a Drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale. Dezvoltarea crescanda a CIS ca o institutie internationala sugereaza posesia unei personalitati internationale.

Uniunea Europeana este o asociatie a 27 de state care au infiintat o varietate de institutii comune si care au competenta de a adopta nu numai acte legale obligatorii pentru statele membre ci actiunile sale au un efect direct in sistemele legislative interne ale statelor. Uniunea este formata esential din Comunitatea Europeana (un amestec al Comunitatii Europene al Carbunelui si Otelului, EURATOM si Comunitatea Europeana Economica) si doi piloni aditionali, Politica Externa de Securitate, Justitie si Afaceri Interne(Cooperare politieneasca si judiciara). Numai Tratatul CECO a adus in discutie explicit personalitatea internationala legala a Uniunii (art. 6) dar legile - cazuri ale Curtii Europene de Justitie demonstreaza increderea ca si celelalte doua comunitati (EURATOM si CEE) au o asemenea personalitate. S-a stabilit, de asemenea ca dreptul comunitar este superior dreptului intern. Curtea Europeana de Justitie a aratat devreme in istoria Comunitatii ca, Comunitatea constituia "o noua ordine legala internationala". In asemenea circumstante este greu de negat ca, Comunitatea are personalitate legala internationala dar este putin probabil ca procesul de cooperare implicat in alaturarea (adaugarea) celor 2 piloni este inzestrat de asemenea cu aceleasi prerogative.