10)
I. REGULI GENERALE
1) Definitii:
Fuziunea - este operatiunea prin care doua societati se unesc pentru a forma una singura. Aceasta permite consolidarea si cresterea capacitatii concurentiale a intreprinderilor, fiind si un mijloc de reorganizare a unui grup.
Divizarea - este operatiunea prin care intreg patrimoniul unei societati este impartit in mai multe fractiuni transmise simultan la mai multe societati deja existente sau noi. Divizarea se realizeaza in general in profitul societatii "mama" si are ca efect o concentrare de intreprinderi.
2) Modalitati de realizare:
Fuziunea poate imbraca doua forme:
a) Contopirea - crearea unei societati noi prin reunirea mai multor societati deja existente. Nici una dintre societatile fuzionate nu-si mentine fiinta, deoarece se creaza o noua societate, distincta de toate cele care o formeaza.1
b) Absortia - se realizeaza prin inglobarea unei societati de o alta societate existenta, aceasta din urma incetand a mai fiinta. Termenul utilizat este de "fuziune-absortie" si este procedeul cel mai des utilizat, deoarece societatile care fuzioneaza sunt adesea de importanta diferita, iar cea mai puternica le absoarbe pe celelalte.
Divizarea poate fi si ea de doua feluri :
a) Divizare totala - se imparte intreg patrimoniul societatii scindate.
b) Divizare partiala - desprinderea numai a unei parti din patrimoniu, urmata de o transmitere catre una sau mai multe societati existente sau care se infiinteaza in acest fel. Este tratata ca un aport partial de activ si nu ca o divizare propriu-zisa.
3) Elemente caracteristice fuziunii si divizarii
A. Transmiterea universala a patrimoniului
Transmiterea tuturor elementelor de activ si de pasiv este o caracteristica ce apartine atat operatiunilor de fuziune, cat si celor de divizare. Foarte important este faptul ca in special pasivul societatii absorbite sau divizate este luat in sarcina societatilor absorbante sau noi.
Constantin Stanescu - "Drept civil", Editura Didactica si pedagocica, Bucuresti, 1970 (pag.441) .
In cazul divizarii, "partajul" se face in general in functie de elementele de activ aportate fiecarei societati beneficiare de aporturi., desi societatile mostenitoare sunt solidar responsabile fata de creditorii societatii divizate.2
B. Dizolvarea societatii absorbite sau divizate
Prin aceasta caracteristica, fuziunea si divizarea se disting de "aportul partial de active", prin care o societate face aport la o alta societate deja creata. Nu are loc o procedura de lichidare a societatii absorbite sau divizate, asa cum se intampla in alte cazuri de dizolvare.
C. Schimbul (compensarea) drepturilor sociale
Pentru a restructura o societate prin fuziune sau divizare,trebuie ca actionarii sau asociatii societatii absorbite sau divizate sa devina asociatii societatii mostenitoare prin atribuirea de actiuni sau parti sociale la aceasta societate. Atunci cand societatea beneficiara a transmiterii patrimoniului detine titluri ale societatii absorbite sau divizate, ea nu poate primi propriile sale titluri in schimb - actiuni sau parti sociale.
4) Conditii generale de validare a fuziunilor si divizarilor
Societatile participante pot fi societati comerciale de forme juridice diferite (pot apare astfel de legaturi intre societatile de capitaluri si cele de persoane). O societate dizolvata sau in curs de lichidare poate sa participe la o fuziune sau sa se divizeze cu conditia ca, dupa deschiderea lichidarii, sa nu fi procedat la nici o repartizare de activ intre actionari.
Lipsa fraudei
Daca fuziunea sau divizarea a fost facuta pentru frauda, creditorii lezati prin absorbirea sau divizarea societatii, pot cere ca forma de reorganizare sa fie inopozabila lor.3
Protectia liberei concurente
Aceste doua forme de reorganizare reprezinta mecanismul juridic cu ajutorul caruia se realizeaza amplificarea activitatii, in special "concentrarea economica" 4.
Gheorghe Anghelache - "Societatile de capitaluri", Bucuresti: Tribuna Economica, 1997 (pag. 259).
Codul civil roman - art. 975.
Legea concurentei nr. 21/1996, publicata in M.O. nr. 88/ 30 aprilie 1996.
Prin concentrare economica se intelege orice act juridic prin care:
- opereaza transferul proprietatii asupra totalitatii sau a unei parti a bunurilor, drepturilor si obligatiilor unui agent economic.
- are ca obiect sau ca efect permiterea unui agent economic sau a unui grup de agenti, de a exercita o influenta determinanta asupra unui alt agent sau grup de agenti.5
Consecintele economice se rasfrang nu doar asupra societatilor direct implicate, ci si asupra ansamblului intreprinderilor din grupul de care acestea apartin. In cazul fuziunii a doua societati, daca ele fabrica produse analoage, se ajunge de fapt la eliminarea unui concurent. Atunci cand agentii economici implicati in operatiune totalizeaza o cifra de afaceri de pana la 10 miliarde lei, nu intra in vigoare controlul pentru concentrari.6
Cele care depasesc acest prag, sunt supuse controlului si trebuiesc notificare Consiliului Concurentei.7 In acest caz, pana la luarea unei decizii, agentii economici pot lua doar masuri care nu sunt ireversibile, si nu pot modifica definitiv structura pietei.
II. REALIZAREA FUZIUNILOR SI DIVIZARILOR
1) Pregatirea fuziunilor si divizarilor
A. Conditiile financiare ale operatiunii
Pentru a determina aceste conditii se pot folosi metodele traditionale practicate in cazul aporturilor in natura (evaluarea bunurilor aportate la valoarea lor intrinseca; evaluarea titlurilor atribuite ca plata pentru aporturi; impartirea valorii nete a bunurilor aportate la valoarea reala a actiunilor societatii beneficiatre a aporturilor).
