SECHESTRUL.

Depozitul sechestru are ca obiect un bun mobil sau imobil asupra caruia exista un litigiu, bun care este lasat in pastrarea unui tert, numit sechestru (depozitar), pana la solutionarea definitiva a litigiului, cand va trebui predat partii care a avut castig de cauza.

Partile in contractul de depozit sechestru sunt:

1. sechestrantul ‑ persoana care depune bunul spre pastrare;

2. sechestrul ‑ persoana care primeste bunul spre pastrare.

Sechestrul poate fi constituit atat cu titlu gratuit, cat si cu titlu oneros (art. 1628 C. civ.).

Potrivit art. 1629 C. civ., in cazul in care sechestrul este gratuit se aplica regulile de la depozitul obisnuit, raspunderea depozitarului fiind apreciata in concreto. Dimpotriva, in cazul depozitului oneros, raspunderea depozitarului va fi apreciata in abstracto, dupa criterii mai exigente.

Potrivit art. 1626 C. civ., sechestrul poate fi conventional sau judiciar.

Sechestrul este conventional cand pastrarea lucrului in litigiu este incredintata de catre partile litigante unei terte persoane (sechestru), care va pastra bunul pana la solutionarea procesului, cand il va restitui aceleia dintre ele care va avea castig de cauza (art. 1627 C. civ.).

Sechestrul este judiciar, cand instanta judecatoreasca ordona punerea unui bun litigios sub sechestru, incredintandu‑l unei persoane numite sechestru judiciar, care este desemnat la propunerea partilor interesate, iar in caz de neintelegere, de catre instanta.

Dispozitiile art. 1632‑1634 C. civ. care reglementeaza sechestrul judiciar se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila in materie.

Depozitul judiciar este intotdeauna oneros, raspunderea depozitarului fiind apreciata in abstracto. Remuneratia cuvenita depozitarului sechestru este stabilita de instanta de judecata.

Depozitarul sechestru este supus tuturor indatoririlor care se nasc din sechestrul conventional (art. 1634 alin. 2 C. civ.).