Scoaterea de sub urmarire penala

Scoaterea de sub urmarire penala

In cursul urmaririi penale se poate constata existenta unuia din cazurile prevazute in art.10 lit.a-e C.p.p., care impiedica exercitarea actiunii penale. Intervenirea acestor situatii determina scoaterea de sub urmarire penala, solutie care este corespunzatoare celei de achitare pronuntata de instanta in cursul judecatii. Institutia scoaterii de sub urmarire penala poate fi dispusa in orice urmarire penala, indiferent daca actiunea penala a fost pusa sau nu in miscare.

Cazurile de scoatere de sub urmarire penala prevazute de art.10 sunt urmatoarele:

a) fapta nu exista (art.10 lit.a). Inexistenta faptei penale inlatura baza tragerii la raspundere penala, intrucat infractiunea este singurul temei al raspunderii. Constatarea inexistentei unei fapte materiale exclude imputarea ei oricarui faptuitor. O asemenea constatare produce efecte si asupra posibilitatii exercitarii actiunii civile, intrucat este evident ca fapta care nu exista, nu poate fi izvor de prejudiciere a cuiva.

b) fapta nu este prevazuta de legea penala (art.10 lit.b). Art.2 C.p. consacra principiul legalitatii incriminarii prevazand ca numai legea poate dispune care fapte constituie infractiuni. Cand o fapta nu este prevazuta de legea penala, nu exista nici infractiune, (nullum crimen sine lege). Fapta nefiind infractiune lipseste temeiul tragerii la raspundere penala si actiunea penala nu se poate exercita. Repararea pagubei se face potrivit legii civile.

c) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni (art.10 lit.b¹). In art.18¹ C.p. se arata ca nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Fapta penala fiind singurul temei al raspunderii penale absenta acesteia lipseste de temei si actiunea penala, neexistand baza juridica a unei trageri la raspundere penala. In acest caz organul judiciar poate aplica o sanctiune cu caracter administrativ in conformitate cu art.91 C.p. Latura civila a cauzei se solutioneaza in instanta.

d) fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat (art.10 lit.c). Raspunderea penala fiind personala, actiunea penala nu se poate exercita decat impotriva celui care a savarsit infractiunea. Actiunea penala stinsa in raport cu o persoana poate fi exercitata sau poate continua impotriva altor persoane. Stingerea actiunii penale pe acest considerent este de natura sa duca si la imposibilitatea exercitarii actiunii civile impotriva persoanei respective.

e) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii (art.10 lit.d). Absenta oricarui element al infractiunii atrage impiedicarea exercitarii actiunii penale. De exemplu, lipsa elementului intentional in cadrul laturii subiective a unui abuz de incredere - refuzul restituirii unui bun motivat de faptul ca intre parti exista unele neintelegeri cu caracter civil; in acest caz instanta poate obliga inculpatul la repararea pagubei.

f) exista una din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei (art.10 lit.e). Aceste cauze sunt prevazute de art.44-51 C.p.: legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea morala, cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia, minoritatea si eroarea de fapt. Aceste cauze sunt intemeiate pe lipsa trasaturii esentiale a vinovatiei fara de care nu poate exista infractiune, ceea ce impiedica exercitarea actiunii penale. Aceste impedimente legale exonereaza pe inculpat si de raspundere civila.

Ca si in cazul incetarii urmaririi penale, pentru scoaterea de sub urmarire nu este suficient sa intervina numai cauza respectiva de impiedicare a exercitarii actiunii penale, fiind necesara si existenta invinuitului sau inculpatului in cauza. Neindeplinerea conditiei atrage clasarea cauzei.

Procedura scoaterii de sub urmarire este aceiasi cu cea a incetarii urmaririi dispozitiile art.242-246 si art.248 C.p.p. fiind aplicabile in mod corespunzator. Scoaterea de sub urmarire poate avea un caracter total sau partial, in raport cu faptele si persoanele cauzei.

Cand scoaterea de sub urmarire penala se face pentru cazul prevazut de art.10 lit.b¹ (fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni) sunt de avut in vedere, in afara normelor comune mentionate si dispozitiile cuprinse in art.249 alin.3 si art.249¹ C.p.p.

In aceasta situatie cat si in aceea prevazuta de art.262 pct.1 lit.a C.p.p., procurorul se pronunta asupra scoaterii de sub urmarire penala exclusiv prin ordonanta. Prin aceiasi ordonanta procurorul poate dispune si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ in conformitate cu art.91 C.p.: mustrare, mustrare cu avertisment, amenda.

Executarea mustrarii sau a mustrarii cu avertisment se efectueaza de catre procuror potrivit art.441¹ si art.487 C.p.p.

Punerea in executare a ordonantei  prin care s-a aplicat sanctiunea amenzii se face dupa expirarea termenului de 20 zile (prevazut de art.249 alin.3 pentru introducerea unei eventuale plangeri impotriva sanctiunii), iar daca s-a facut plangerea si a fost respinsa, dupa respingerea acesteia. Amenda se pune in executare, in conformitate cu art.442 si art.443, de catre procuror prin trimiterea unui extras de pe ordonanta de scoatere de sub urmarire catre organul care, potrivit legii, executa amenda.