Urmarirea penala - trasaturi caracteristice ale urmaririi penale

Urmarirea penala  

In fiecare faza procesuala sunt rezolvate probleme de a caror solutie depinde trecerea dosarului penal in faza urmatoare.

Urmarirea penala, datorita finalitatii si functiunii sale proprii, ocupa un loc deosebit.

Urmarirea penala se infatiseaza ca o faza obligatorie a cauzelor penale. Ca exceptie, procesul penal are forma atipica, in sensul ca lipseste urmarirea penala, in cazul extinderii actiunii penale atunci cand in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata.

: Obiectul urmaririi penale

Potrivit art. 200 Cod de procedura penala, urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este cazul sa se dispuna sau nu trimiterea lor in judecata.

Strangerea probelor presupune atat operatia de adunare a probelor, cat si operatia de examinare si evaluare a lor, pentru a se constata daca sunt sau nu temeiuri suficiente pentru a se putea trimite cauza in faza de judecata;

Existenta infractiunilor legea are in vedere orice infractiune, indiferent de faza in care a ajuns aceasta - infractiune - consumata sau tentativa;

Identificarea faptuitoru1ui: aflarea datelor necesare cunoasterii faptuitorilor (autori, insti­gatori, complici), atat in privinta persoanei lor fizice, cat si cu privire la identitate;

Stabilirea raspunderii faptuitorilor: materialul probator trebuie sa elucideze aspectele legate de materialitatea faptelor, de vinovatia faptuitorului si de existenta unor temeiuri in baza carora acesta sa poata fi tras la raspundere penala pentru fapta savarsita;

Identificarea persoanei vatamate;

Solutionarea actiunii civile;

Desi nu rezulta expres din continutul art. 200, in obiectul urmaririi penale se inscrie si identificarea victimei infractiunii, activitate necesara pentru rezolvarea laturii penale si a laturii civile a cauzei penale, luarea unor masuri procesuale; astfel, luarea masurilor asiguratorii in ipoteza prevazuta de art. 163 alin. 6 lit. b C. proc. pen. este obligatorie; de asemenea, in procedura de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante, este obligatorie retinerea invinuitului ( art. 468 C. proc. pen.), etc.

Obligatia de identificare a victimei infractiunii rezulta din economia dispozitiilor art. 202, unde se arata ca organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia, precum si din economia dispozitiilor art. 262 alin.(1) si ale art. 265, care subliniaza necesitatea ca urmarirea penala sa fie completa.

Dispozitiile art. 202 C. proc. pen. constituie o dezvoltare a regulii de baza din art. 4 privitoare la rolul activ al organelor judiciare si prescriu directiile in care trebuie sa se manifeste organul de urmarire penala in realizarea activitatilor specifice urmaririi penale.

Avand obligatia lamuririi cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia, organul de urmarire penala trebuie sa manifeste preocupare si pentru rezolvarea imprejurarilor legate de latura civila, in situatiile in care actiunea civila se porneste din oficiu - art. 16 alin. 1,art. 17, art. 18 alin. 2, art. 163 alin 6 C. proc. pen.

Totodata, organul de urmarire penala este obligat sa explice partilor, in primul rand invinuitului sau inculpatului, drepturile lor procesuale: exemplificam in acest sens obligatiile prevazute de art. 6 alin. 5, sau art. 70 alin. 2.

Exercitarea rolului activ are un caracter mai limitat in cazul actelor cu caracter strict personal, cand organul de urmarire penala nu se poate substitui partilor.

In practica judiciara s-a decis ca nesocotirea dispozitiilor art. 202 alin. 1-3, alaturi de alte incalcari ale dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea urmaririi penale si sesizarea instantei, determina refacerea urmaririi penale si a actului de sesizare, fiind incidente prevederile art. 300 alin. 2.

Asadar, alaturi de administrarea probelor, organele judiciare pot lua masuri de constrangere cu caracter personal sau real, acestea avand uneori caracter obligatoriu.

Masurile de constrangere cu caracter personal sunt obligatorii in cazul in care legea prevede acest lucru.

De asemenea, caracter obligatoriu au si masurile de ocrotire in caz de retinere sau de arestare preventiva (art. 161).

In vederea realizarii obiectului urmaririi penale, organele de cercetare penala si procurorul isi concretizeaza activitatea in acte de urmarire penala :

- acte procesuale sau de dispozitie;

- acte procedurale.

Sarcinile ce rezulta din obiectul urmaririi penale se realizeaza de organul de urmarire penala prin intermediul actelor sau masurilor procesuale.

De regula, actele de dispozitie apartin procurorului: punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor de preventie, trimiterea in judecata, etc.

Insa, si organele de cercetare penala pot sa-si manifeste vointa printr-un act procesual: inceperea urmaririi penale, luarea masurii retinerii, luarea masurilor asiguratorii.

Sarcinile ce rezulta din obiectul urmaririi penale se realizeaza de organul de urmarire penala prin intermediul actelor sau masurilor procesuale.

De regula, actele de dispozitie apartin procurorului: punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor de preventie, trimiterea in judecata, etc.

Insa, si organele de cercetare penala pot sa-si manifeste vointa printr-un act procesual: inceperea urmaririi penale, luarea masurii retinerii, luarea masurilor asiguratorii.

Anumite acte procesuale, chiar si in cursul urmaririi penale, sunt dispuse de judecator :

luarea masurii arestarii preventive;

dispozitia de a se efectua perchezitia;

dispozitia de a se efectua interceptarea si inregistrarea pe banda magnetica(cu exceptia cazului in care intarzierea obtinerii autorizatiei ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire penala,cand procurorul poate dispune cu titlu provizoriu prin ordonanta motivata, interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, pe o durata de cel mult 48 de ore).

In cursul efectuarii urmaririi penale, actele de dispozitie se imbina cu actele procedurale, existand adeseori o identitate de denumire intre acestea; ele se deosebesc insa prin functia pe care o indeplinesc.

In afara acestor acte procedurale comune, in art. 203 au fost cuprinse si unele reglementari specifice activitatii de cercetare penala: propunerile motivate facute de organul de cercetare penala privind luarea unor masuri procesuale. Propunerile se materializeaza intr-un referat, care trebuie sa contina datele cerute de lege pentru fiecare caz in parte , de exemplu, referatul de terminare a urmaririi penale (art. 259 - 260), referatele cu propuneri pentru luarea unor masuri preventive ( art. 138 ), pentru punerea in miscare a actiunii penale (art. 234), pentru suspendarea urmaririi penale ( art. 239).

Aceasta reglementare se explica prin existenta competentei exclusive a procurorului de a dispune luarea anumitor masuri procesuale.

Alteori, activitatea de urmarire penala se finalizeaza prin intocmirea unor procese verbale care potrivit art. 90 C. proc. pen., sunt mijloace de proba; de exemplu, procesul verbal intocmit cu ocazia confruntarii, sau efectuarii perchezitiei, etc.

Nerespectarea dispozitiilor art. 203 C. proc. pen. se sanctioneaza in conditiile art. 197 alin. 1, daca se dovedeste producerea unei vatamari care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului intocmit cu nerespectarea legii.

LIMITELE URMARIRII PENALE

Sub aspectul desfasurarii in timp, urmarirea penala se situeaza intre doua limite, o limita initiala si o limita finala;

Limita initiala incepe odata cu inceperea urmaririi penale si marcheaza inceputul raporturilor juridice pro­cesuale intre subiectii ce participa la rezolvarea cauzei penale, ea corespunzand cu declansarea procesului penal;

- actele de incepere a urmaririi penale sunt:

- proces-verbal (prin exceptie de la regula numai atunci cand organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu si constata savarsirea unei infractiuni flagrante potrivit disp. art. 467 din C. proc. pen.);

- rezolutie (este regula atunci cand organul de urmarire penala este sesizat printr-o plangere, printr-un denunt ori din oficiu cand afla pe orice alta cale ca s-a savarsit o infractiune);

- ordonanta (in ipoteza in care procurorul, investit cu solutionarea unui conflict de com­petenta aparut intre organele de cercetare penala, considera ca sunt date si informatii suficiente pentru a dispune declansarea procedurii judiciare); ­

Limita finala consta in trimiterea sau netrimiterea in judecata:

- trimiterea in judecata prin rechizitoriul redactat de procuror;

- netrimiterea in judecata prin scoaterea de sub urmarire penala (ordonanta, rezolutie sau rechizitoriu);

- incetarea urmaririi penale (ordonanta, rezolutie sau rechizitoriu);

- clasarea (ordonanta).

TRASATURI CARACTERISTICE ALE URMARIRII PENALE

Trasaturile caracteristice urmaririi penale sunt:

a) lipsa de publicitate a urmaririi penale;

b)caracterul necontradictoriu al urmaririi penale;

c) caracterul preponderent al formei scrise;

d)subordonarea ierarhica in efectuarea actelor de urmarire penala;

Lipsa de publicitate a urmaririi penale.

Trasatura diametral opusa fata de publicitatea specifica judecatii;

Urmarirea penala isi poate realiza obiectul numai in masura in care este lipsita de pu­blicitatea specifica judecatii, intrucat daca s-ar desfasura in mod public ar putea exista riscul ca invinuitul sau inculpatul ori celelalte parti, sa denatureze probele si, in final, sa ingreuneze aflarea adevarului.

Urmarirea penala nu este secreta (spre exemplu, in situatia efectuarii unei perchezitii pot participa partile, martorii asistenti, aparatorii partilor etc.; prin procedura prezentarii materialului de urmarire penala invinuitului sau inculpatului i se ofera posibilitatea de a lua la cunostinta despre intreg materialul probator existent);

Aceasta trasatura a urmaririi penale se impune in conditiile in care raportul de drept penal apare in contururi neclare, probele urmand abia a se strange.

Or, in cazul in care urmarirea penala s-ar desfasura cu publicitate, ar exista posibilitatea ca invinuitul sau inculpatul precum si celelalte parti sa incerce denaturarea probelor si in final zadarnicirea aflarii adevarului.

Urmarirea penala insa nu este secreta, existand momente in care partile sau alte persoane pot lua cunostinta de unele probe administrate in cauza (in cazul confruntarii, in cazul efectuarii expertizei, etc.), nefiind insa cunoscut in totalitate materialul de urmarire penala.

Legea (art. 172 C. proc. pen.) permite aparatorului invinuitului sau inculpatului sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea, poate formula cereri si depune memorii, inculpatul avand posibilitatea sa cunoasca toate actele dosarului la sfarsitul urmaririi penale, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala.

Caracterul necontradictoriu al urmaririi penale.

Sistemul procesual penal roman este un sistem contradictorial, deoarece in desfasurarea lui apar si se dezvolta doua actiuni paralele, dar contradictorii: actiunea de tragere la raspundere penala si actiunea opusa de aparare impotriva acesteia.

Caracterul necontradictoriu al urmaririi penale este rezultatul lipsei de publicitate a urmaririi penale (spre exemplu, organul de urmarire penala administreaza probele fara a le pune in discutia partilor existente in cauza; partile, in principiu, nu au cunostinta despre sustinerile adversarilor).

Totusi exista momente in care contradictorialitatea apare si in faza urmaririi (spre exemplu, in situatia confruntarii, in ipoteza prezentarii materialului de urmarire penala, in situatia arestarii invinuitului sau inculpatului de catre instanta care presupune in mod obligatoriu ascultarea celui arestat, ocazie cu care acesta poate combate motivele privarii de libertate);

Caracterul preponderent al formei scrise .

Aceasta trasatura este conferita urmaririi penale pe de o parte de faptul ca au relevanta juridica in fata instantei numai actele cuprinse in dosar sub forma scrisa, iar pe de alta parte, partile nu pot actiona decat in scris, prin cereri si memorii.

Partile nu pot actiona oral in fata organelor de urmarire penala, ci numai in scris, prin for­mularea de cereri sau memorii scrise;

Aparatorul nu poate pune intrebari martorilor sau celorlalte parti, ori sa formuleze con­cluzii orale ca in faza de judecata, ci doar sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala sau sa faca plangeri daca cererile sale nu au fost acceptate;

Forma preponderent scrisa a urmaririi nu exclude insa, folosirea limbajului oral ca mijloc de comunicare intre participantii la cauza penala

Subordonarea ierarhica in efectuarea actelor de urmarire penala imbraca mai multe forme:

Dispozitiile organelor superioare devin obligatorii pentru cei ce li se subordoneaza;

Procurorul are printre atributiile sale, mentionate de Legea nr. 304/2004 privind organi­zarea judiciara, si pe aceea de supraveghere a activitatii de cercetare penala efectuata de politie si de alte organe de cercetare penala;

Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala, dar in situatia cand are de facut obiectii, acesta poate sesiza procurorul ierarhic superior, fara a intrerupe executarea dispozitiilor primite (art. 219 alin. (2) C. proc. pen.).

Organele de urmarire penala

Potrivit art. 201, urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si organele de cercetare penala.

In sistemul organelor de urmarire penala, procurorul conduce intreaga activitate, fiind atat organ de urmarire, cat si organ de supraveghere a activitatii organelor de cercetare penala. Uneori acesta are si competenta speciala de efectuare a urmaririi penale (art.209 alin.3).

Procurorul poate efectua orice act de urmarire penala in cauzele pe care le supravegheaza.

In cazul in care competenta efectuarii urmaririi penale apartine exclusiv procurorului, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim - procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand rechizitoriul este facut de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior.

Ministerul Public

Atributiile procurorului sunt stabilite prin dispozitiile art.131 din Constitutia Romaniei si art. 63 si art. 67 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, consacrate Ministerului Public.

Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete. In cadrul parchetului din care face parte, fiecare procuror exercita atributiile Ministerului Public in limitele competentei conferite de lege.

Actionand in sfera activitatii judiciare, Ministerul Public nu este parte in proces, ci o componenta a autoritatii judecatoresti, deoarece nu exercita drepturi subiective, ci atributii. Ministerul Public este titularul exercitiului actiunii penale, avand ca suport al prerogativelor sale reprezentarea intereselor generale ale societatii si apararea drepturilor tuturor persoanelor implicate in proces, inclusiv ale invinuitului sau inculpatului.

Din examinarea reglementarilor mai sus amintite rezulta ca procurorul are ca principale atributii: efectuarea urmaririi penale in cazurile si conditiile prevazute de lege, conducerea si supravegherea activitatii de cercetare penala a politiei judiciare in conditiile legii, conducerea si controlul activitatii altor organe de cercetare penala, sesizarea instantelor de judecata pentru judecarea cauzelor penale s.a.

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este structura centrala a Ministerului Public. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie functioneaza Directia Nationala Anticoruptie, care isi exercita atributiile prin procurori specializati in combaterea coruptiei, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie functioneaza D.I.I.C.O.T., ca structura specializata in combaterea infractiunilor de criminalitate organizata si terorism.

Conform art.201 Cod de procedura penala organele de cercetare penala sunt de doua feluri:

organe de cercetare ale politiei judiciare - lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor, desemnati nominal de ministrul administratiei si internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie; acestia isi desfasoara acti­vitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor, desemnati potrivit unor legi speciale (conform art. 27 din Legea nr. 508/2004 privind infiintarea, orga­nizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, ministrul administratiei si internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, desemneaza ofiterii si agentii de politie judiciara care isi vor desfasura activitatea in cadrul D.I.C.O.T.; de asemenea, conform art. 10 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, ofiterii si agentii de politie judiciara care isi desfasoara activitatea in cadrul D.N.A. sunt numiti prin ordin al procurorului-sef al D.N.A., ca urmare a detasarii acestora din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor); si

- organe de cercetare penala speciale, adica ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare, corp aparte si simi­lare, precum si comandantii acestor unitati, ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana, precum si sefii comenduirilor de garnizoana, ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare, precum si coman­dantii centrelor militare, ofiterii politiei de frontiera, anume desemnati pentru infractiunile de frontiera si capitanii porturilor.

Organele de urmarire penala trebuie sa aiba rol activ, fiind obligate sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a cauzei, avand obligatia de a aduna probe atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului.

Actele organelor de urmarire penala

Actele organelor de urmarire penala sunt:

a) rechizitoriul;

b) ordonanta;

c) rezolutia;

d) procesul-verbal;

e) referate cu propunere motivata

Rechizitoriul

Este folosit in vederea dispunerii trimiterii in judecata a inculpatului; mai poate reprezen­ta, in ipoteza in care urmarirea penala s-a desfasurat fara actiune penala pusa in miscare, act de inculpare, daca procurorul dispune trimiterea in judecata; de asemenea, in ipoteza in care, la terminarea urmaririi penale, se constata ca pentru unul sau mai multi inculpati nu se impune trimiterea in judecata, prin rechizitoriu se va dispune, pe de o parte, trimi­terea in judecata a celorlalti inculpati si, pe de alta parte, netrimiterea in judecata a celor­lalti.

Ordonanta

Este folosita acolo unde legea prevede aceasta, atat de catre procuror, cat si de catre organul de cercetare penala.

Organele de urmarire penala dispun prin ordonanta, spre exemplu, in cazul luarii masurilor de preventie sau a masurilor asiguratorii, in cazul punerii in miscare a actiunii penale, in cazul scoaterii de sub urmarire penala, al suspendarii urmaririi penale etc.;

Ordonanta trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului sau masurii procesuale, temeiul legal, semnatura celui care a intocmit-o si mentiuni spe­ciale prevazute de lege pentru anumite acte sau masuri (de exemplu ordonanta de sus­pendare a urmaririi penale trebuie sa cuprinda suplimentar fata de dispozitiile art. 203 C. proc. pen., cauzele care au determinat dispunerea suspendarii si masurile luate in vederea insanatosirii invinuitului sau inculpatului).

Rezolutia

Se foloseste in ipotezele in care legea nu prevede in mod expres necesitatea redactarii unei ordonante (spre exemplu, confirmarea de catre procuror a propunerii organului de cercetare penala de a nu se dispune inceperea urmaririi penale se face prin rezolutie);

Proces-verbal

- proces-verbal de incepere a urmaririi penale ( in cazuri de exceptie numai atunci cand organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu si constata savarsirea unei infractiuni flagrante potrivit disp. art. 467 din C. proc. pen.);

- proces-verbal de cercetare la fata locului etc.

Referat cu propunere motivata

Cand organul de cercetare penala considera ca este cazul sa fie luate anumite masuri, de competenta exclusiva a procurorului, face propuneri motivate in cuprinsul unui referat (spre exemplu, referat cu propunere motivata pentru punerea in miscare a actiunii penale );

Competenta organelor de urmarire penala si a organelor de constatare

Competenta reprezinta criteriul in raport cu care se delimiteaza sfera atributiilor pe care le are de indeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare in cadrul procesului penal.

Verificarea competentei (art. 210

Obligatia de verificare a competentei, este prima sarcina a organului de urmarire penala, dupa ce a fost sesizat potrivit art. 221 C. proc. pen.

Obligatia de verificare a competentei, cade atat in sarcina organului de cercetare penala, cat si in sarcina procurorului.

Competenta organelor de cercetare ale politiei judiciare

Intre organele de cercetare penala, organele de cercetare ale politiei judiciare ocupa un loc deosebit deoarece au o competenta foarte larga, putand sa efectueze cercetarea pentru orice infractiune care nu este data in mod obligatoriu in competenta altor organe de cercetare.

Subliniem faptul ca in privinta cercetarii penale nu functioneaza criteriile de repartizare a cauzelor penale unor organe de un anumit grad ierarhic, asa cum prevede legea in cazul instantelor de judecata. De aceea, in literatura de specialitate se arata pe buna dreptate ca organele de cercetare ale politiei judiciare au competenta materiala generala.

In ceea ce priveste competenta teritoriala organele de cercetare ale politiei judiciare instrumenteaza cauzele penale care le revin potrivit regulilor stabilite de lege - respectiv dispozitiile art. 30 C. pen.

Competenta organelor de cercetare penala ale politiei judiciare este limitata de prevederile art. 208 alin. 1 lit. a - c C. proc. pen., care stabilesc competenta exclusiva a organelor de cercetare speciale, si de prevederile art. 209 alin. 3 C. proc. pen., care stabilesc competenta procurorului de a efectua in mod obligatoriu urmarirea penala in anumite cauze.

Art.213 stabileste o extindere a competentei materiale acestor organe in cazurile urgente si pentru actele urgente, prevazand ca organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lui.

Lucrarile efectuate in astfel de cazuri de trimit de indata, prin procurorul ce exercita supravegherea activitatii organului care le-a efectuat, procurorului competent.

Competenta organelor de cercetare penala speciale.

In anumite cazuri, data fiind natura infractiunilor savarsite, precum si uneori, avand in vedere calitatea faptuitorului, legiuitorul a prevazut expres ca urmarirea penala se efectueaza de organe de cercetare speciale (art. 208 C. proc. pen.).

Exemplu: Potrivit art. 208 alin. 1 lit. a), ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similare pot efectua cercetarea penala in cauzele privind infractiuni savarsite in unitate de catre militarii din subordine.

Competenta unor organe din afara structurilor judiciare

Alaturi de organele judiciare, uneori, la descoperirea si constatarea infractiunilor pot participa anumite organe din afara aparatului judiciar.

Actele incheiate de organele de constatare.

Sunt organe de constatare, potrivit art. 214:

organele inspectiilor de stat precum si alte organe de stat;

organele unitatilor prevazute in art.145 din C.p.;

organele de control si cele de conducere ale administratiei publice

ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romane.

Actele incheiate de comandantii de nave si aeronave si de agentul de politie de frontiera :

Avand in vedere faptul ca pe navele si pe aeronavele aflate in afara porturilor sau aeroporturilor pot fi comise infractiuni a caror constatare nu o pot face organele de urmarire penala, datorita locului unde se gasesc navele sau aeronavele, legea confera comandantilor de nave sau aeronave competenta de a constata infractiunile savarsite in conditiile respective.

De asemenea, agentii de politie de frontiera pot incheia acte de constatare pentru infractiunile de frontiera.

Ca si in cazul organelor de constatare prevazute de art. 214, legea le recunoaste proceselor verbale intocmite de organele prevazute in art. 215 statutul de mijloace de proba.

Un aspect ce trebuie subliniat, este faptul ca, procurorul atat in ceea ce priveste efectuarea urmaririi penale cat si in cadrul supravegherii pe care o exercita in activitatea de cercetare penala aplica dispozitiile privind competenta in materie penala (titlul II Cap. I - partea generala C.p.; art.25 - 45 C. proc. pen.).

Avand in vedere faptul ca, in activitatea desfasurata de grefierii din cadrul parchetului cunoasterea reglementarilor privind competenta este deosebit de importanta, vom face referire in cele ce urmeaza la dispozitiile generale ale acestei institutii.

Asa cum am aratat la inceputul acestui capitol, competenta reprezinta sfera atributiilor pe care le are de indeplinit potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare in cadrul procesului penal.

Competenta procurorului in efectuarea urmaririi penale

Printre atributiile Ministerului Public se afla si efectuarea urmaririi penale, in cazurile si in conditiile prevazute de lege (art. 63 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara);

Urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu, de catre procuror, in cauzele care privesc:

- o serie de infractiuni considerate cu grad ridicat de pericol social; spre exemplu, infracti­unile contra sigurantei statului (art. 155-173 C. pen.), infractiunea de omor (art. 174 C. pen.), luarea de mita (art. 254 C. pen.);, arestarea nelegala si cercetarea abuziva (art. 266 C. pen.), infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, infractiunea de spalare a banilor, infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri etc;

- infractiuni savarsite de catre persoane avand anumite calitati (infractiunile savarsite de judecatori, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene precum si de controlorii financiari de la Curtea de Conturi, infractiunile savarsite de judecatorii tri­bunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe langa aceste instante, infractiunile savarsite de senatori si deputati, de membrii guvernului, de judecatorii Curtii Constitutionale, membrii, judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de maresali, amirali, generali si chestori de politie, de sefii cultelor religioase, de judecatorii si magistratii-asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante etc.);

- alte cauze penale, prevazute in legi speciale (potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror in cazul infractiunilor savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare);

- procurorul este obligat sa efectueze el insusi toate actele de urmarire penala, nefiind sufi­cienta limitarea acestuia la indeplinirea anumitor activitati sau la completarea actelor desfasurate de organul de cercetare penala;

- in toate cazurile enumerate, competenta sa efectueze urmarirea penala si sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala revine procurorului de la parchetul corespunzator instantei, care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza;

- procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, in vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, prin dispozitia con­ducatorului parchetului ierarhic superior, in urmatoarele patru ipoteze potrivit art.209 alin.(4^1) din C. proc. pen.:

- impartialitatea procurorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor;

- una dintre parti are o ruda sau un afin pana la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecatorii, asistentii judiciari ori grefierii instantei;

- exista pericolul de tulburare a ordinii publice;

- urmarirea penala este impiedicata sau ingreunata datorita complexitatii cauzei ori altor imprejurari obiective, cu acordul procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala;

- in aceste ipoteze, actele si masurile dispuse de procurorii din parchetele ierarhic inferioare pot fi infirmate daca sunt contrare legii.

*) Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1058/2007, a constatat ca dispozitiile lit. a), b), c) si d) ale art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.

Competenta teritoriala

In ceea ce priveste competenta teritoriala a organelor de urmarire penala, se aplica, asa cum am aratat, dupa caz, regulile privitoare la infractiunile savarsite in tara (art. 45 cu referire la art. 30 C. proc. pen), sau cele privitoare la infractiunile savarsite in strainatate (art. 45 cu referire la art. 31 C. proc. pen).

Art. 211 Cod de procedura penala reglementeaza o extindere a acesteia, prevazand ca atunci cand anumite acte de cercetare penala trebuie efectuate in afara razei teritoriale in care se face cercetarea, organele de cercetare penala ale politiei pot sa le efectueze dupa ce, in prealabil, au instiintat organul corespunzator din raza teritoriala in care se vor efectua aceste acte.

In cazul in care organul de cercetare penala intelege sa procedeze el insusi la efectuarea actelor, instiinteaza in prealabil despre aceasta organul corespunzator din raza teritoriala in care va efectua aceste acte.

In cuprinsul aceleiasi localitati, pentru a spori operativitatea urmaririi penale, organul de cercetare efectueaza toate actele de cercetare chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei teritoriale, cu conditia ca, in prealabil, sa instiinteze despre aceasta organul corespunzator din raza teritoriala in care va efectua aceste acte.

Totodata, se poate dispune efectuarea actelor de cercetare penala prin comisie rogatorie sau delegare.

Supravegherea exercitata de procuror in activitatea de urmarire penala

Supravegherea urmaririi penale reprezinta un complex de activitati specifice desfasurate de catre procuror, pentru ca in cursul urmaririi penale sa se respecte legea si sa se afle adevarul, respectiv, sa fie lamurita cauza sub toate aspectele pentru strangerea probelor necesare atat in favoarea cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului,in vederea realizarii scopului urmaririi penale.

Supravegherea de catre procuror a activitatii de urmarire penala este principala sa sarcina.

In acest sens, procurorul poate lua masuri, poate da dispozitii, in scris si motivat, dispozitii ce sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala, efectueaza verificari sau aproba intocmirea unor acte de urmarire penala, urmarind realizarea scopului general al procesului penal.

Supravegherea exercitata de procuror in activitatea de urmarire penala are ca obiect:

- vegherea ca orice infractiune sa fie descoperita, orice infractor sa fie tras la raspundere penala si ca nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

- vegherea ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau arestata decat in cazurile si conditiile prevazute de lege;

- indeplinirea scopului procesului penal in conditiile respectarii legalitatii procesuale.

- este competent sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza (art. 209 alin. (4) C. proc. pen.)

Modalitati de exercitare a supravegherii

Supravegherea urmaririi penale se realizeaza prin urmatoarele modalitati: trecerea cauzei de la un organ la altul, participarea directa a procurorului la efectuarea urmaririi penale, veri­ficarea lucrarilor de cercetare penala, dispozitii obligatorii date de procuror autorizarea, confirmarea, incuviintarea si infirmarea actelor si masurilor procesuale de catre procuror;

a)trecerea cauzei de la un organ la altul

Procurorul poate sa dispuna, ca intr-o cauza in care cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, sa fie efectuata de un alt asemenea organ, cu conditia ca atat organul de cercetare de la care se ia cauza, cat si cel la care cauza se trece, sa se afle sub supravegherea aceluiasi procuror;

Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza si dupa incunostintarea procurorului care exercita supravegherea acesteia;

b) participarea directa a procurorului la efectuarea urmaririi penale

Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala, ocazie cu care procurorul poate sa il indrume pe organul de cercetare penala cu privire la efectuarea unor acte de cercetare penala ori sa efectueze personal orice act de cercetare penala;

c) verificarea lucrarilor de cercetare penala

Procurorul poate cere spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa il trimita, cu toate actele materiale si datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cauzei (art. 218 alin. (3) C. proc. pen.) astfel;

- se poate deplasa la sediul organului de cercetare penala cu care ocazie verifica toate dosarele aflate in curs de cercetare;

- verifica actele de cercetare cu ocazia solicitarii de catre organul de cercetare penala a unei autorizatii prealabile, a unei incuviintari, a unei confirmari atunci cand legea preve­de aceasta (spre exemplu, in cazul in care organul de cercetare penala propune procuro­rului punerea in miscare a actiunii penale; inainte de a se pronunta, procurorul trebuie sa verifice actele care stau la baza propunerii);

d)dispozitii obligatorii date de procuror

dispozitiile trebuie sa fie date in scris si motivat;

sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala, precum si pentru alte organe ce au atributii prevazute de lege in constatarea infractiunilor;

organele ierarhic superioare organelor de cercetare penala ale politiei judiciare nu pot sa le dea indrumari sau dispozitii privind cercetarea penala;

in ipoteza in care organul de cercetare penala nu aduce la indeplinire sau aduce la indeplinire in mod necorespunzator dispozitiile procurorului;

Procurorul poate sesiza conducatorul organ ului de cercetare penala, caruia ii revine obligatia ca in termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dis­puse;

Procurorul poate dispune aplicarea amenzii judiciare de la 500 lei (RON) la 5.000 lei (RON);

Procurorul poate propune ministrului administratiei si internelor eliberarea din functia de lucrator de politie judiciara (art. III pct. 7 din Legea nr. 281/2003);

Rezulta ca organul de cercetare penala are o relativa independenta de actiune in raport cu dispozitiile procurorului.

e) autorizarea, confirmarea, incuviintarea si infirmarea actelor si masurilor procesuale de catre procuror

Autorizarea este prealabila efectuarii actului de urmarire penala (spre exemplu, organul de cercetare penala poate dispune inceperea urmaririi penale pentru o infractiune savarsita in afara teritoriului tarii, de catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie, care nu domiciliaza pe teritoriul tarii, prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman, numai cu autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie);

Confirmarea actului de urmarire penala este o ratificare a acestuia, posterioara actului, fara aceasta confirmare ceruta expres de lege, neputandu-se produce efecte juridice (spre exemplu, confirmarea rezolutiei sau a procesului-verbal prin care organul de cercetare penala a dispus inceperea urmaririi penale);

Incuviintarea se refera la acte a caror efectuare este atributia organ ului de cercetare penala, dar valabilitatea actului este supusa aprobarii procurorului ea poate fi atat prealabila, cat si posterioara efectuarii actului (spre exemplu, incuviintarea exhumarii in ve­derea constatarii cauzelor mortii);

Infirmarea: cand procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de urmarire penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale, o infirma prin ordonanta potrivit art. 220 Cod de procedura penala.