Abordari macroeconomice

ABORDARI MACROECONOMICE

Realitatea economica poate fi abordata prin doua modalitati distincte: microeconomia si macroeconomia. Nivelul de investigare al analizei microeconomice este cel al intreprinderii si pietei unui bun sau serviciu. In cadrul analizei microeconomice sunt evidentiate comportamentele individuale ale unitatilor economice, motivatiile si activitatile menajelor individuale si ale intreprinderilor individuale, atunci cand acestea se angajeaza in procesele de cumparare si vanzare, precum si consecintele actiunii lor asupra tipurilor de bunuri si servicii pe care le produce economia.

Analiza macroeconomica are drept obiect de cercetare economia nationala in intregul ei. Macroeconomia studiaza structura, functionalitatea si comportamentul de ansamblu al sistemului economiei nationale, in stransa legatura cu sistemul economiei mondiale si cu mediul inconjurator, in scopul determinarii volumului total de bunuri si servicii si a tuturor factorilor care-l influenteaza. Totodata, macroeconomia studiaza ansamblul de mijloace si instrumente prin care autoritatile publice pot influenta performantele sistemului economic. In acest scop, sunt analizate implicatiile politicii bugetare si fiscale, monetare, comerciale etc. asupra productiei si ocuparii, precum si asupra echilibrului macroeconomic.

Macroeconomia este parte a economiei care consta in procesele si fenomenele care rezulta din corelarea activitatilor economice la nivelul economiei nationale.

Macroeconomia se ocupa de studiul unor marimi agregate cum ar fi consumul final al populatiei, formarea nationala de capital, economisirea nationala, cererea agregata, oferta agregata etc.

Termenul de macroeconomie a fost propus de Ragnar Frisch in 1933, dar intemeietorul incontestabil al noului domeniu de studiu al stiintei economice este economistul John Maynard Keynes. Acesta face abstractie de bazele microeconomice ale macroeconomiei, considerand ca sistemul macroeconomic are proprietati independente de cele ale elementelor componente. Noii economisti clasici au reusit sa deduca anumite fenomene macroeconomice pornind de la bazele microeconomice ale acestora.

Macroeconomia o putem interpreta ca o realitate a economiei nationale a fiecarei tari, si in acelasi timp, ca o parte a stiintei economice care studiaza aceasta realitate.

Ca realitate, macroeconomia surprinde ansamblul fortelor principale care actioneaza si interactioneaza in interiorul unei economii nationale, in virtutea carora economia cunoaste perioade de expansiune si inflorire a afacerilor, dar si ani de recesiune.

Ca parte a stiintei economice care studiaza intreaga economie, dintr-un unghi de vedere national, macroeconomia este chemata sa explice cum poate fi marit venitul national si cum poate fi el impartit mai bine, astfel incat, prin cresterea productiei, sa putem spori si bunastarea individuala, generala, sa asiguram echilibrul necesar inaintarii prin controlul ciclului de afaceri. Stiinta economica despre macroeconomie arata ca intreaga economie nationala a unei tari se poate consolida si dezvolta sau se poate narui prin ceea ce a realizat sau nu a realizat pentru individ.

Micro si macroeconomia sunt inseparabile. Orice teorie macroeconomica se fundamenteaza pe ipoteze referitoare la comportamente individuale.

Se considera ca o problema economica devine macroeconomica atunci cand si acolo unde aceasta:

deriva din formarea si consolidarea unei anumite economii nationale;

stimuleaza sau afecteaza realizarea intereselor generale ale agentilor economici dintr-o tara;

incadrarea ei in limite normale de desfasurare presupune masuri concertate si actiuni convergente din partea participantilor la viata economica;

Obiectivele principale ale cercetarii macroeconomice sunt:

a) asigurarea echilibrului dintre cererea globala (agregata) si oferta globala (agregata);

b) ocuparea deplina a resurselor de munca;

c) asigurarea economiei nationale cu moneda in cantitatile si structurile cerute de desfasurarea normala a fluxurilor economice reale;

d) realizarea componentelor bugetara si fiscala ale politicii economice;

e) asigurarea pe termen mediu a unei balante comerciale si a unei balante de plati externe echilibrate;

f)  integrarea problemelor macroeconomice in strategii globale de crestere si dezvoltare, pentru asigurarea coerentei deciziilor macroeconomice.

Obiectivele fundamentale relevate de teoria macroeconomica decurg din problemele esentiale cu care se confrunta economiile contemporane: evolutia ciclica a activitatii economice, nivelul ridicat al somajului, rata ridicata a inflatiei, dezechilibre economice externe sau alte forme de dezechilibre. Aceste probleme cauzeaza pierderi de venit si de locuri de munca ce afecteaza in mod direct, uneori brutal, nivelul de viata al oamenilor. De aceea, responsabilitatea unui guvern este conceputa in stransa legatura cu preintampinarea sau controlul somajului si a inflatiei. Solutionarea problemelor macroeconomice presupune deci transpunerea lor in obiective de urmarit.

Intr-o apreciere sintetica1, obiectul macroeconomiei se refera la: determinarea unor marimi agregate si medii in economie; factorii care determina productia si ocuparea deplina, consumul, investitiile, exportul si importul; cauzele evolutiilor pe termen scurt si factorii care influenteaza cresterea economica pe termen lung; nivelul general al preturilor si rata inflatiei.