Alte clasificari ale contractelor comerciale

Alte clasificari ale contractelor comerciale

Contracte negociabile, de adeziune si impuse.Aceasta clasificare evidentiaza rolul diferentiat al vointei partilor la incheierea contractelor.

Sunt contracte negociabile (la care se refera in realitate conceptul de libertate contractuala), cele clasice, traditionale, la care persoanele fizice si juridice sunt pe deplin libere sa le incheie ori nu; iar daca se decid sa incheie un asemenea contract, partile se afla pe pozitii de egalitate, ele fiind cele care stabilesc de comun acord, adesea dupa discutii prealabile, clauzele contractuale (de unde denumirea de contracte negociabile); de exemplu, vanzarea-cumpararea de locuinte intre persoanele fizice. In decursul timpului, sfera si ponderea acestor contracte s-a restrans substantial si continua sa se restranga.

Sunt contracte de adeziune (denumire formulata la inceputul secolului al XX-lea de catre Raymond Saleilles) cele la care toate clauzele contractuale sunt stabilite de catre una din parti, mcealalta parte avand doar optiunea de a accepta sau de a refuza incheierea lor; iar uneori, ca in cazul cotractelor de furnizare a apei, a energiei electrice sau a gazelor naturale, facultatea de a refuza contractarea este iluzorie.

In dreptul contemporan, marea majoritate a contractelor sunt de adeziune; prin asemenea contracte oamenii isi satisfac, in general, trebuintele materiale si spirituale, se realizeaza prestatiile de servicii, transporturile de persoane si bunuri, ca si alte activitati economice si sociale.

Sunt contracte impuse sau fortate cele pe care legea le reglementeaza ca atare in cazuri limitate, ca acela al asigurarii obligatorii a unor bunuri.

Aceasta clasificare este discutabila, mai ales cu privire la natura contractelor de adeziune si impuse, la incadrarea unor contracte si la utilitatea clasificarii.

- In ce priveste natura contractelor de adeziune, in doctrina juridica s-au formulat doua teze opuse: teza anticontractualista, ramasa izolata, conform careia contractele de adeziune ar fi acte unilaterale, intrucat ele epreznta doar vointa uneia din parti  si nu a ambelor parti contractante; si teza contractualista, indeobste acceptata, conform careia ceea ce caracterizeaza contractele este acordul de vointe al partilor, care exista si la contractele de adeziune, si nicidecum discutiile precontractuale si stabilirea clauzelor contractuale de catre ambele parti contractante.

- In ce priveste natura contractelor impuse, s-a spus ca insisi termenii de contract si impus sunt contradictorii; la care s-a observat ca in sfera contractuala contemporana, libertatea contractuala clasica este mai mult teoretica decat reala.

- Codul civil roman din 1865, ca si celelalte coduri civile edictate in secolul precedent, a reglementat toate contractele ca negociabile. Contractele de adeziune au aparut mai intai in uzanta contractuala ca instrumente de exploatare a celor slabi de catre cei puternici economiceste, in conditiile dezvoltarii impetuoase a industriei si a monopolurilor; in acest fel, unele contracte negociabile au devenit de adeziune. Cu timpul,spre a preantampina acest fenomen al exploatarii, legiuitorii au recurs la reglementarea contractelor de adeziune, mai frecvent uzitate in practica, prin acte normative imperative, spre a realiza astfel echivalenta prestatiilor partilor contractante si satisfacerea  concordanta a intereselor lor. Asa s-a ajuns ca, din instrumente juridice de exploatare, contractele de adeziune sa devina, in cele mai numeroase legislatii contemporane, instrumente juridice de ocrotire a celor aflati in situatia de a adera la incheierea lor.

- In practica juridica interna actuala din numeroase tari, lipsa de echivalenta a prestatiilor este intalnita mai ales in contractele negociabile, care nu se afla sub control statal ca si cele de adeziune si cele impuse.

- De aceea, distinctia dintre contractele negociabile si cele de adeziune trebuie privita prin prisma legislatiilor contemporane (si nu prin prisma vechilor consideratii doctrinare, conform carora contractele negociabile sunt in principiu echitabile, fiindca comporta discutii prealabile incheierii lor, iar contractele de adeziune sunt, tot in principiu, inechitabile, fiindca nu comporta asemenea discutii precontractuale).

- Delimitarea contractelor impuse fata de cele de adeziune si negociabile este facila. Dimpotriva, delimitarea contractelor de adeziune fata de contractele negociabile intampina uneori dificultati, intrucat exista si contracte intermediare, la care unele clauze sunt imperativ indicate de lege iar altele sunt lasate la aprecierea partilor; asa sunt, de exemplu, contractele de editare sau de difuzare de apere prin radio si televiziune; de altfel, unii autori considera ca, in realitate, categoria contractelor de adeziune este imprecisa, nedefinibila si ca atare inutila.

- Dispozitiile legale privitoare la contractele negociabile (cuprinse in Codul civil si in o parte a legislatiei civile completatoare) sunt preponderent supletive, cele privitoare la contractele de adeziune (cuprinse in acte normative distincte) sunt preponderent imperative, iar cele privitoare la contractele impuse (cuprinse de asemenea in acte normative distincte) sunt numai imperative.

- In cadrul clasificarii, reglementarile legale privitoare la contractele negociabile constituie dreptul comun al contractelor, pe cand cele privitoare la contractele de adeziune si impuse constituie derogari de la acest drept (aceasta cu toate ca in practica cele mai numeroase contracte sunt de adeziune); de aceea, la nevoie si in masura compatibilitatii, dispozitiile privitoare la contractele de adeziune si la cele impuse se completeaza cu dispozitiile din dreptul comun al contractelor.

- In fine, cum aceasta clasificare nu se refera la obligativitatea contractelor, inseamna ca forta obligatorie a contractelor negociabile, de adeziune si impuse este identica; adica, dupa cum se exprima art. 969 C. civ., ele au putere de lege intre partile contractante (ca deci, acest text legal cuprinde o dispozitie de drept comun care, in lipsa unor dispozitii speciale in materie, se aplica tuturor contractelor).

Contracte tipizate si netipizate.Aceasta diferentiere a contractelor rezulta din practica legislativa si din cea contractuala, care au tipizat numeroase contracte, in formulare imprimate; formularele tip de contracte prezinta un dublu avantaj: realizeaza conformitatea contractelor cu dispozitiile legale care le reglementeaza; si simplifica la minimum posibil procedura incheierii contractelor.

Unii autori pun semnul egalitatii intre contractele tipizate, pe de o parte, si contractele de adeziune si impuse, pe de alta parte; iar ca urmare, folosesc denumirea de contracte tipizate in intelesul generic de includere a denumirilor specifice de contracte de adeziune si contracte impuse.

In realitate, desi marea majoritate a contractelor de adeziune si impuse sunt tipizate, exista si unele netipizate: de exemplu, contractele de transport feroviar sunt fara exceptie de adeziune; insa numai cele de transport de marfuri sunt tipizate, pe cand cele de transport de persoane sunt verbale, netipizate (biletele de calatorie constituie doar mijloace de proba).