Conceptul de buget

Activitatea financiara a statului se deruleaza intr-o maniera reglementata, pe baza legii finantelor publice. Aceasta se defineste "ca un ansamblu de conturi care descriu, pentru un an financiar, totalitatea resurselor si cheltuielilor statului".¹ Aceste conturi sunt detaliate in documentul de planificare financiara, bugetul.

Termen generic, bugetul defineste o situatie previzionata a veniturilor si cheltuielilor unei entitati sau unei colectivitati in cursul unei perioade de timp, de obicei un an. Intocmirea bugetului reprezinta o necesitate obiectiva, data fiind insuficienta resurselor publice comparativ cu caracterul nelimitat al nevoilor publice. Cu aplicatie la finantele statului, "bugetul reprezinta balanta veniturilor si cheltuielilor probabile ale unui stat pe o perioada de un an".

Bugetul este rezultatul unei decizii politice si, ca atare, este expresia doctrinei partidului aflat la putere. Prin aprobarea sa de catre Parlament bugetul devine lege iar respectarea prevederilor sale este obligatorie. Bugetul, prezentat Parlamentului pentru dezbatere si aprobare, rezulta in urma confruntarilor diferitelor puncte de vedere ale membrilor Guvernului, ale grupurilor de interese, ale electoratului si ale functionarilor publici.

Toti acesti participanti la procesul bugetar urmaresc, in permanenta, eficienta deciziilor, astfel incat sa se atinga obiectivele urmarite. Eficienta se refera, in primul rand, la modul de alocare resurselor in functie de constrangerile bugetare si preferinta consumatorilor de utilitati finale, iar in al doilea rand, la veniturile procurate de utilitati in raport cu costul producerii acestora.

Notiunea de buget corespunde, asadar, exigentelor de ordin politic si financiar al statului. De aici rezulta atributiile care revin Parlamentului in materie de autoritate bugetara si de control al executiei bugetare. Documentul previzional intocmit este expresia optiunilor guvernului in ansamblul domeniilor de competenta (economie, protectie sociala, educatie, cultura, aparare, ordine publica, etc.). Din punct de vedere financiar, bugetul reda, in expresie valorica, veniturile si cheltuielile statului, urmarind realizarea echilibrului financiar. De asemenea, trebuie mentionat faptul ca bugetul se supune unor cerinte de ordin tehnic, parcurgand fazele pregatire si elaborare, pe baza metodelor de evaluare consacrate, respectiv de executie si incheiere.

Principiile bugetare clasice sunt: universalitatea si unitatea bugetara, anualitatea bugetului, echilibrul bugetar, specializarea si publicitatea bugetului.

1. Universalitatea si unitatea bugetara. Universalitatea pretinde ca toate veniturile si cheltuielile publice sa fie inscrise in buget cu sumele lor globale, nefiind permisa inregistrarea numai a soldului dintre ele. Interzicerea compensarii veniturilor cu cheltuielile se justifica prin aceea ca se da, astfel, organului legislativ posibilitatea de a cunoaste volumul resurselor pe care statul urmeaza sa le incaseze, precum si destinatiile pe care acestea le vor lua sub forma cheltuielilor publice.

Strans legata de universalitatea bugetara este si regula unitatii bugetare, care prevede cuprinderea veniturilor si cheltuielilor intr-un singur document. Respectarea acestei cerinte ofera posibilitatea stabilirii cu exactitate a raportului dintre venituri si cheltuieli si, mai departe, aprecierea situatiei bugetului ca fiind, echilibrata, excedentara sau deficitara.

2. Anualitatea bugetului. Principiul anualitatii a fost introdus in secolul al XVII-lea in Marea Britanie, odata cu aplicarea simultana a practicii bugetelor private. El face referire la perioada de timp pentru care se intocmeste si se aproba bugetul, precum si la perioada de timp pentru care guvernul este autorizat sa incaseze venituri si sa efectueze cheltuieli. De asemenea, respectarea acestui principiu este importanta deoarece, in afara sa, celelalte principii nu pot fi aplicate. In virtutea anualitatii, documentul de previziune se elaboreaza in fiecare an, iar examinarea proiectului de buget permite efectuarea unui control riguros asupra modului de realizare a veniturilor si cheltuielilor din perioada precedenta.

3.Echilibrul bugetar. Cerinta de a respecta echilibrul bugetar a constituit "cheia de bolta" a finantelor publice clasice, instituind obligativitatea acoperirii integrale a cheltuielilor din veniturile ordinare ale statului. Potrivit acestui principiu, bugetele se intocmesc balansat, echilibrul fiind obligatoriu pe toata durata executiei bugetare.

4. Specializarea si publicitatea bugetului. Regula acestui principiu este aceea a inscrierii veniturilor bugetare pe surse de provenienta si a creditelor² bugetare pe categorii de cheltuieli potrivit clasificatiei bugetare aprobate. Gruparea veniturilor si cheltuielilor in mod unitar, pe baza clasificatiei bugetare, introduce un element de claritate in ceea ce priveste provenienta veniturilor si a destinatiei cheltuielilor. Publicitatea bugetului reprezinta regula potrivit careia prevederile bugetare se aduc la cunostinta publicului, respectiv a electoratului astfel incat acesta sa constate daca gestionarea banilor publici se face in conformitate cu politica financiara anuntata de guvernul aflat la putere.