Conceptul de credite si imprumuturi bancare

Conceptul de credite si imprumuturi bancare

Noul sistem contabil al bancilor, spre deosebire de cel al agentilor economici, face o delimitare clara intre conceptul de credite si cel de imprumuturi. Astfel, in timp ce in practica contabila a societatilor comerciale cele doua concepte sunt amestecate, intalnind expresii si conturi cum ar fi credite acordate si credite primite sau imprumuturi acordate si imprumuturi primite, ceea ce in lipsa unei precizari poate sa provoace ambiguitati nedorite, in contabilitatea bancara imprumutul reprezinta atragerea temporara de valori care trebuie restituite, generand deci obligatii, iar creditul reprezinta plasament al valorilor temporar disponibile ceea ce atrage dupa sine creante ale bancilor. Deci imprumuturile se primesc conducand la datorii, iar creditul se acorda reprezentand drepturi ale bancilor adica creante.

Imprumuturile bancare reprezinta atrageri de lichiditati in vederea acoperirii unor goluri temporare sau pentru realizarea unor plasamente profitabile. Ele se disting in contabilitate si in expresiile uzuale sub forma de imprumuturi, depozite ale clientelei sau ale bancilor, valori date in pensiune si imprumuturi de la clientela financiara.

Creditele bancare reprezinta plasamente ale valorilor banesti disponibile sub forma ajutoarelor acordate clientilor, cu titlu rambursabil. Disponibilitatile banesti ce se pot aloca in acest scop pot sa aiba diferite surse de provenienta, printre care: sursele proprii bancilor (aportul la capitalul social, alte componente ale capitalului propriu, etc) soldurile creditoare ale conturilor curente, sume atrase sub diferite forme de imprumuturi si alte surse atrase.

Creantele din ajutoarele acordate clientilor le regasim sub forma expresiilor consacrate de credite, valori primite in pensiune, depozite la banci si altele, iar sumele atrase de banci se identifica sub forma imprumuturilor, a depozitelor altor banci, a valorilor date in pensiune, etc.

Pentru reflectarea contabila a creantelor si a datoriilor din operatiuni bancare, planul de conturi cuprinde conturi distincte pentru detalierea informatiilor pe categorii de persoane fizice sau juridice partenere ale tranzactiilor, in functie si de felul garantiilor, de grupele de operatiuni din care au luat nastere, de scopul in care se primesc sau se acorda ajutoarele bancare, de termenele de rambursare si de alte detalii.

In planul de conturi regasim grupe de conturi purtand denumiri neechivoce de imprumuturi sau credite, alte grupe cuprind atat conturi de creante cat si de datorii sistematizate pe feluri de operatiuni bancare cum ar fi depozitele bancare sau valorile in pensiune.

In cele ce urmeaza vom aborda la subcapitole distincte operatiuni care poarta denumirea neechivoca de credite sau imprumuturi, iar operatiunile de constituire de depozite, de valori in pensiune sau de credite si imprumuturi privind clientela financiara care cuprind atat operatiuni de atrageri de lichiditati cat si de plasamente, pentru a da o imagine mai clara asupra lor, vor fi tratate la subcapitole separate, aceasta fiind determinata si de faptul ca sunt grupe de operatiuni si de conturi distincte.