Creditul si bancile

Creditul si bancile

Creditul este o relatie baneasca intre o persoana fizica sau juridica numita creditor si o alta persoana numita debitor caruia ii acorda un imprumut in bani sau ii vinde marfuri sau servicii pe datorie, in general cu o dobanda stabila in functie de riscul pe care si-l asuma creditorul sau de reputatia debitorului.

Creditul joaca un rol important pe piata capitalurilor ceea ce presupune urmatoarele aspecte:

I.    indeplineste functia de emisiune de bani prin cresterea monedei scripturale;

II.  reprezinta functia principala a bancilor, o functie activa, cea pasiva fiind de pastrarea disponibilitatilor banesti in conturile bancare;

III. influenteaza resursele financiare aflate la dispozitia agentilor economici si astfel si procesul investitional;

IV.    participa la inlaturarea unor dezechilibre majore ale economiei prin reglarea raportului cerere-oferta de moneda;

V.  se manifesta fie sub forma mijloacelor de plata fie a bunurilor si serviciilor vandute debitorului in schimbul dobanzii.

Trasaturile creditului se concretizeaza in urmatoarele:

A.  existenta unei disponibilitati peste necesarul (a creditorului) dorite de o persoana cu nevoie nesatisfacuta (a debitorului);

B.  transferarea unor drepturi de la creditor la debitor;

C.  scadenta, adica termenul limita de rambursabilitate a creditului;

D.  dobanda, adica pretul creditului;

E.   garantia creditului care poate fi reala, adica materiala sub forma unui activ dat in gaj de catre debitor creditorului sau personala, adica sub forma angajamentului unei terte persoane de a achita datoria debitorului daca acesta nu o face.

Creditul poate fi:

I.    dupa obiectul sau:

II.  credit de productie;

III. credit de consum;

IV.    dupa termenul acordat:

V.  credit pe termen scurt (pana la un an);

VI.    credit pe termen mijlociu (intre 1 si 5 ani);

VII.   credit pe termen lung (peste 5 ani);

VIII. dupa calitatea debitorului:

IX.    credit privat (pe baza de efecte de comert);

X.  credit public (pe baza de bonuri de tezaur);

XI.    dupa garantia creditorului:

XII.   credit personal;

XIII. credit real.

Efectele de comert care definesc creditul privat sunt hartii de valoare folosite in operatiile de vanzare, cumparare, credit si pot fi sub forma cambiei, cecului, biletului la ordin sau ordinului de plata.

Cambia este un instrument de plata prin care o persoana fizica sau juridica numita tragator da dispozitie unei alte persoane fizice sau juridice numite tras sa plateasca la scadenta o suma de bani beneficiarului. In acest fel doua operatiuni de plata, de la tragator la beneficiar si de la tras la tragator se simplifica la una, de la tras la beneficiar, prin dispozitia tragatorului.

Cecul este un ordin scris prin care emitentul (tragatorul) da dispozitie trasului care este reprezentat de o persoana juridica, respectiv banca la care este deschis contul tragatorului sa plateasca la scadenta o suma de bani beneficiarului. Cecul trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: denumirea de cec, ordinul neconditionat de plata, suma de plata, banca platitoare, locul de plata prin adresa la care beneficiarul primeste plata, data si locul emiterii, semnatura tragatorului.

Biletul la ordin reprezinta un titlu de credit prin care emitentul sau in calitate de debitor se obliga sa plateasca la scadenta o suma de bani beneficiarului sau posesorului biletului la ordin.

Ordinul de plata este dispozitia neconditionata a emitentului asupra bancii de a pune la dispozitia beneficiarului o suma de bani.  Ordinul de plata nu se executa la cererea beneficiarului.

Efectele de comert pot fi vandute unor banci comerciale de catre beneficiarul acestora inainte de scadenta prin operatiunea numita scontare. Bancile comerciale cumparatoare percep o taxa de scont numita rata scontului care se retine din valoarea nominala a titlurilor. Ele pot revinde efectele de comert numai Bancii Nationale, avand loc o refinantare numita rescontare, in schimbul ratei de rescont.

Bonurile de tezaur care definesc creditul public se mai numesc bonuri de trezorerie sau certificate de trezorerie si reprezinta hartii de valoare emise de Ministerul Finantelor sau de tezaur, purtatoare de dobanzi si puse in vanzare in vederea obtinerii de fonduri pe termen scurt de la banci sau persoane fizice in vederea acoperirii unor deficite bugetare.

In economia de piata s-au conturat si alte forme de credit:

I.    credit back-to-back prin care vanzatorul in calitate de beneficiar al unui credit anterior ofera garantie unei terte banci chiar acest credit in vederea obtinerii unui al doilea credit;

II.  credit counter prin care vanzatorul solicita bancii care a acordat primul credit sa emita al doilea credit pe baza primului;

III. credit de licitatii prin care Banca Nationala refinanteaza societatile bancare, fiind un credit garantat cu titluri de stat si alte hartii de valoare; se acorda intr-o limita maxima pentru intregul sistem bancar si pe o durata fixa stabilita de conducerea Bancii Nationale pentru fiecare sedinta de licitatie, in cadrul politicii de credit;

IV.    credit ipotecar, care se acorda pe termen mediu sau lung de catre bancile ipotecare unor beneficiari de tipul proprietarilor de terenuri sau imobile sau antreprenorilor de constructii, garantia fiind ipoteca asupra bunurilor respective.

Acordarea de credite, ca de altfel si emisiunea si gestiunea monedei se realizeaza de catre banci.

Banca este o institutie financiara si de credit, de stat sau particulara care indeplineste urmatoarele functii[2]:

I.    atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in conturile deschise acestora;

II.  acordarea de credite pe diferite termene;

III. efectuarea de viramente intre conturile clientilor si de transferuri in conturile deschise la alte banci;

IV.    emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente;

V.  vanzarea-cumpararea de valuta si alte operatii valutare.

Sistemul bancar dintr-o tara cuprinde un ansamblu de institutii financiar-bancare (Banca Centrala, bancile comerciale si alte institutii financiare cum ar fi case de pensii, case de credit, etc.) care functioneaza intr-un cadru juridic reprezentat de ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancara.

Bancile realizeaza diferite operatiuni:

I.    pasive (depuneri);

II.  active (credite);

III. accesorii (depozite in custodie);

IV.    exceptionale si speculative (rescont);

V.  alte operatii (garantii).

Bancile pot fi: de emisiune, comerciale, de afaceri, de depozite, electronice, industriale, populare.

Banca de emisiune este banca centrala dintr-o economie care are rolul de a emite moneda financiara, si de a efectua operatiuni de recontare.

Denumirea de banca de emisiune s-a mentinut din perioada in care circulatia numerarului era cea mai importanta in viata economica, in prezent activitatea de emisiune pierzandu-si  insemnatatea prin dezvoltarea operatiunilor cu bani scripturali emisi de bancile comerciale.

Banca comerciala este o banca specializata in primirea de depuneri la vedere si in acordarea de credite comerciale pe termen scurt.

Banca de afaceri se ocupa in principal cu investirea depunerilor pe termen lung primite de la clienti in intreprinderi noi sau existente din diverse domenii.

Banca de depozite vizeaza primirea de depuneri la vedere sau pe termen scurt, oricat de mici ar fi precum si cu acordarea de credite cu scadente apropiate.

Banca electronica reprezinta o institutie bancara ce utilizeaza calculatorul in operatiunile obisnuite. Se folosesc in special ordinul de plata in sistem electronic si ordinul de plata pentru trezorerie in sistem electronic, ceea ce permite rapiditatea transferului unor sume in valuta in orice punct din lume (cateva zeci de secunda). Alte servicii bancare electronice sunt banca la domiciliu sub forma telebanking si electronic banking prin care se ofera informatii bancare prin telefon, respectiv calculator.

Banca industriala obtine fonduri pe baza economisirii pe termen lung si acorda credite pe termen lung intreprinderilor industriale.

Banca populara este o asociatie de persoane fizice care liber constituita capata personalitate juridica si desfasoara activitati in beneficiul membrilor (este o forma a cooperativelor de credit).