Criza economica din Argentina

Criza economica din Argentina

In anii 2001-2002 Argentina a experimentat una dintre cele mai grave crize din istorie. Ca si celelalte crize din tarile emrgente, criza argentiniana pare o combinatie intre fragilitatea situatiilor financiare ale institutiilor si incapacitatea oferirii unui raspuns adecvat al politicilor economice (FMI, 2003).

Argentina a cunoscut o perioada dificila din punct de vedere economic in anii'80, cu o crestere economica redusa si inflatie ridicata. In 1991 a fost implementat un "Plan de convertibilitate", orientat spre disciplina politicii macroeconomice si o reforma structurala catre dezvoltarea pietelor financiare, a caror rezultate au fost pozitive. Daca in anii '80 cresterea PIB era negativa (-0,5% in medie), aceasta a depasit 10% in anii 1991-1992 si a ramas ridicata pana in 1998 (Figura 9).

Figura 9: Evolutia indicatorilor macroeconomici in Argentina

(Sursa: Baza de date a FMI - "International Financial Statistics")

Din figura de mai sus se observa reducerea brusca a inflatiei (scara din dreapta) cat si o amilorare a cresterii economice (PIB 2000 = 100). Rezervele internationale au devenit importante pe fondul intrarii fluxurilor de capital.

O alta caracteristica a economiei argentiene a fost introducerea in anul 1992 a unui regim valutar fix, un consiliu monetar (currency board) si a unei noi monede (noul peso), indexata pe dolar. Economia a fost progresiv "dolarizata". Consiliul monetar a dat roade in ceea ce priveste reducerea inflatiei, dar a facut totodata imposibila finantarea deficitelor fiscale. Totodata autoritatile au fost impiedicate sa foloseasca politica monetara si cursul de schimb ca instrumente de ajustare a economiei.

Sectorul financiar al Argentinei, desi avea o talie redusa, a contribuit la finantarea excesiva in valuta. Cresterea finantarii in valuta parea oarecum normala din moment ce marile companii straine (Suez, Ford, Carrefour) au beneficit de politica de privatizare a economiei. Desi nu s-a aflat la originea crizei, sistemul financiar a contribuit la amplificarea vulnerabilitatilor.

In paralel, odata cu aprecierea monedei, deficitul contului curent creste. Activitatea economica este la randul sau afectata de nesiguranta mediului politic, asociata cu dorinta presedintelui Menem de a candida pentru un al treilea mandat (FMI, 2003). Criza din Rusia a avut la randul sau un impact negatic, afectand increderea investitorilor in economiile emergente.

Intre 1998-2002 situatia economica din Argentina s-a inrautatit progresiv. Cele doua evenimente critice care au stat la originea crizei au fost recesiunea din 1998-1999 si deteriorarea situatiei sistemului financiar in 2001. PIB-ul  Argentinei a scazut in aceasta perioada cu 21% iar rata somajului a ajuns la 23%. La acestea s-au adaugat supraevaluarea peso, rata excesiva de indatorare a Argentinei si pierderea increderii in economia argentiniana.

Declansarea crizei a avut loc dupa anuntul din noiembrie 2001 al ministrului economiei - Domingo Cavallo - ca obiectivul bugetar stabilit de FMI nu a fost atins. In consecinta Fondul a refuzat transferul a 1,25 miliarde dolari ce avea menirea sa sprijine economia. Acest anunt a produs o fuga rapida a capitalurilor din tara, atragand sectorul bancar intr-o criza grava. Pentru diminuarea socului produs, Cavallo a introdus in luna decembrie un mecanism de limitare a iesirilor de capital (Corralito) prin care era oprita extragerea a mai mult de 250 peso pe saptamana din conturile curente. Alaturi de aceasta ultima masura, ministrul economiei a inceput actiunea de "peseificare" a conturilor bancare (planul Bonex II). Toate conturile denominate in dolari au fost transformate in peso la rata oficiala anuntata.

O alta masura luata de guvern pentru scoaterea economiei din criza in lunile ce au urmat a constat intr-un ajutor social de 100 apoi 150 peso familiilor afectate de somaj. In ianuarie 2002 s-a decis abandaonarea paritatii de 1 peso la 1 dolar stabilita cu 10 ani in urma. In cateva zile peso s-a devalorizat si o noua rata "oficiala" a fost stabilita la 1,4 peso pentru un dolar. Cateva luni mai tarziu s-a decis flotarea libera a monedei.

Guvernul argentinian a intampinat dificultati importante in plata datoriei aferenta obligatiunilor emise. Banca centrala si-a epuizat rezervele si in felul acesta s-a procedat la un compromis - 76% din obligatiuni au fost schimbate contra unor noi obligatiuni a caror valoare nominala a fost cu 25% mai mica. FMI nu a renuntat la sumele aferente datoriei argentiniene vis-à-vis de aceasta institutie, o parte a platilor fiind totusi amanata.