Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Dezvoltarea spiritului intreprinzator in contextul economiei romanesti
INTRODUCERE
In intrega lume,
o importanta din ce in ce mai mare o reprezinta noile programe
legate de afaceri ceea ce presupune a organiza si a conduce oamenii, a
dezvolta activitatea comerciala printr-un plan de actiune
structurala si a mobiliza intreaga echipa pentru a reusi in
actiunile intreprinse.
Se poate considera ca aparitia si
afirmarea intreprinderilor mici si mijlocii se datoreaza
tendintei de echilibrare a structurilor economice, in directia
scaderii gradului de concentrare economica. In economiile de
tranzitie rolul de echilibru apare din necesitatea de a oferi
competitie si de a restructura economia.
Expresia modului cum vede managementul politic
crearea sectorului privat este atitudinea fata de initiativa
privata, cea care creeaza fondul real de experienta de tip
capitalist, cu asumarea riscului de a pune in opera o idee. De la
deraderea cu care au fost tratati pionierii initiativei private,
"buticarii", si pana la hingherirea fiscala si
hartuirea prin control a societatilor cu raspundere
limitata, privite de administratie ca hotii legiferate si
tocmai de aceea ocolite cu dispret, este un traseu al atitudinilor inadecvate
fata de capitalul privat. Micile afaceri, baza crearii canalului
de acumulare a capitalului autohton si consolidare a clasei de mijloc
ramane sectorul cel mai expus dezinteresului liderilor politici, evident
cu ezceptia care confirma regula a catorva societati care
alimenteaza conturile partidelor.
In Romania, ca si in celelalte tari
din centrul si estul Europei, aflate in tranztie spre economia de
piata, guvernul nu a luat inca suficiente masuri pentru a
incuraja manifestarea spiritului de intreprindere. Sprijinirea sectorului
intreprinderilor mici si mijlocii este mai importanta in aceasta
zona a lumii decat in tarile dezvoltate.
Trebuie avut in vedere ca intreprinderile
mici si mijlocii au o durata de viata mai scurta,
prezentand o rata de esec mai mare in comparatie cu cele mari.
Aceasta este adevarat, dar trebuie sa se tina seama de
faptul ca ratele de natalitate de noi intreprinderi sunt mai mari decat
cele de esec, ceea ce contribuie la existenta unui sistem economic
viu, dinamic.
In Romania, sectorul micilor intreprinderi a luat
nastere intr-o piata neformata, fapt care a creat
dificultati mari in ceea ce priveste procurarea resurselor, dar
si numeroase oportunitati, ca urmare a cererii nesatisfacute
a clientilor. Acei intreprinzatori care si-au asumat riscul de a
concura intr-un astfel de mediu si au avut capacitatea manageriala
necesara au fost motivati de anumite facilitati de pe urma
activitatii antreprenoriale; in primul rand, posibilitatea
obtinerii de castiguri finaciare considerabile, obtinerea
statului si respectului social. Majoritatea celor care au demarat astfel
de afaceri au avut ca pricipal motiv dorinta de a fi independent.
Luand in considerare parerile celor din afara
tarii despre economia romanesca, este interesant de consemnat
marturia presedintelui Camerei de Comert si Industrie
Franceza din Romania, Alain Kremeur, care, intrebat de un reporter ce
anume ar schimba in mediul economic romanesc a raspuns: "Daca as
avea o bagheta magica as incerca sa schimb un singur lucru
in mintea prietenilor mei romani: neincrederea. Nu cunosc un popor care sa
se chinuie, care sa se autoflageleze mai tare si care sa fie
atat de lipsit de incredere in fortele proprii. Este un fel de sport
national pe care il practicati si chiar ati ajuns campionii
mondiali la aceasta disciplina. Totusi, cu un pic de incredere
si chiar cu un pic de tupeu, Romania ar fi fost acum mult mai in
fata in ceea ce priveste integrarea europeana."
In dilema, ori specificul fiecarei
tari, caracterul fiecarui popor, ori "valtoarea vremurilor in
care traim" ne influenteaza spiritul antreprenorial sau
afacerile, intotdeauna trebuie sa tinem cont de ambele variabile
pentru ca, asa cum afirma Stephen Covey omul are libertatea de
optiune, puterea de a alege si de a fi proactiv.
Motivul pentru care am ales tema lucrarii,
"Dezvoltarea Spiritului Intreprinzator in Contextul Economiei Romanesti", a
fost acela de a crea o imagine car de cat reala a intreprinderilor mici
si mijlocii cat si a activitatii de intreprinzator.
Caracteristici ale intreprinzatorului roman:
In ceea ce priveste tipologia intreprinzatorilor romani,
principalele criterii de clasificare luate in considerare au in vedere varsta,
sexul, pregatirea si starea civila.
Varsta a permis delimitarea mai multor categorii:
tineri (pana in 30 de ani), persoane mature (31-50 ani) si persoane
de peste 50 de ani.
Dominanta este cea de+a doua categorie,
urmata de intreprinzatorii tineri, aceasta din ultima
gupare reprezentand un atu semnificativ, date fiind optimismul, increderea in
sine, curajul, initiativa, creativitatea si dinamismul,
receptivitatea la modificarile contextuale profunde produse in mediul
ambiant, national si international.
Cel de-al doilea criteriu, sexul,
evidentiaza preponderenta intreprinzatorilor barbati,
situatie justificata de dificultatea acestui demers,
solicitarile temporale deosebite si eforturile fizice si
politice implicate.
Infiintarea de firme reprezinta
actualmente unul din procesele economice cele mai importante ce
conditioneaza functionalitatea si dezvoltarea fiecarei
economii nationale. Expertii, indiferent de apartenenta
politica, sunt astazi convinsi ca "sanatatea unei
tari depinde in mare masura de numarul
intreprinderilor nou create in fiecare an".
Intr-un recent studiu de management comparat
referitor la Japonia si SUA, Michael Porter facea constatarea ca
economia si intreprinderile japoneze sunt conduse de intreprinzatori,
spre deosebire de corespondentele lor nord-americane dirijate de manageri.
Aceasta ar fi, potrivit specialistului citat, unul din secretele miracolului
economic japonez.
Am subliniat acest aspect din experienta
nipona pentru ca ne poate ajuta sa sesizam mai usor
importansa pe care o au, pentru fiecare economie nationala,
intreprinzatorii. Fireste, aceasta importanta este cu
atat mai mare in Romania, cu cat zeci de ani s-a exercitat o obstructie
permanenta prin toate mijloacele (economice, politice, juridice, sociale,
culturale etc.) asupra lor. In preyent, pe plan national exista o acuta
lipsa de intreprinzatori si o reactie quasigenerala de
rezerva si chiar de ostilitate vizavi de ei.
Intreprinzatorul este actorul principal,
factorul activ si determinant in
crearea si dezvoltarea unei intreprinderi
mici sau mijlocii (IMM), constituind astfel
o veritabila resursa de dezvoltare atat
in plan economic cat si social.
In mod justificat considerati drept creatori
de intreprinderi, realizatori de
activitati noi, intreprinzatorii
formeaza o categorie de veritabili agenti dinamizatori
ai unei economii. Numit cand lider sau manager,
cand inovator sau decident,
intreprinzatorul este in fapt "omul
orchestra" care indeplineste succesiv fiecare din aceste roluri.
Actiunea de a intreprinde, specifica intreprinzatorului, este
sinonima de
fapt cu a crea, a aduce o schimbare
esentiala, semnificativa sau doar modesta, intr-un
domeniu de activitate, pentru a satisface o nevoie
cunoscuta sau presupusa,
pentru a raspunde cererii de pe o
piata. Astfel, intreprinzatorul reprezinta prin
conceptiile sale, prin comportament si
initiativa, una dintre resursele rare si valoroase pentru
activitatea economica.
Rapiditatea si profitabilitatea trecerii
Romaniei la economia de piata depind intr-o masura
apreciabila de numarul si calitatea intreprinzatorilor
sai. Obtinerea abundentei de produse si servicii de
calitate ridicata nu este posibila fara acsiunea a
mii, a zeci de mii de intreprinzatori. Gratie actiunii lor se
pot pune in valoare numeroase resurse material si financiare nefolosite
sau insufficient utilizate (constructii, materii prime, utilaje etc.)
si se pot crea sute de mii de locuri de munca. Transformarea miilor
de unitati economice de stat falimentare sau cu o competitivitate
redusa in veritabile intreprinderi, furnizoare de produse multe, bune
si la preturi accesibile nu este posibila fara intreprinzatori.
2.1. Definirea intreprinzatorului
Un intreprinzator reprezinta in primul
rand un realizator de lucruri noi, un creator de activitati in
opozitie cu managerul clasic, care se ocupa de dirijarea si
functionarea intreprinderilor existente. Mai concret,
intreprinzatorul este inzestrat cu abilitatea de a percepe perspectivele
economice si sociale noi si a realizarii pe aceasta
baza de lucruri noi sau a efectuarii activitatilor
anterioare intr-un mod diferit, inovand deci.
Daca Richard Cantillon are meritul de a fi
utilizat pentru prima data intr-un context economic termenul de
intreprinzator (cu sensul de "agent care cumpara factori de
productie pentru a-i combina in produse destinate vanzarii pe
piata), Jean Baptiste Say (1800) (citat in M.Binks si
P.Vale-1990) insista asupra calitatilor intreprinzatorului care-i
conditioneaza succesul in afaceri, iar austriacul Carl Menger
evidentiaza nevoia de informatii a intreprinzatorului
pentru alocarea si realocarea corespunzatoare a resurselor.
Economistul american F. Knight aprecia in 1921,
ca intreprinzatorul este, in esenta, o persoana care
isi asuma riscuri. In 1940, el redefineste conceptul de
intreprinzator prin luarea in considerare, pe langa functia de asumare a
riscurilor si pe cea de conducere sau pioneriat economic si respectiv
cea de adaptare la schimbari.
Pentru A. Sharipo, calitatea de
intreprinzator o are orice persoana care are suficienta
clarviziune si indrazneala pentru a se angaja intr-o afacere,
fie ea si o brutarie sateasca.
Din contra, J. Schumpeter considera
ca functia antreprenoriala este intotdeauna o functie
inovatoare, care duce la crearea de noi bunuri si servicii, prin
combinarea, intr-un mod original, a diversilor factori de productie.
Astfel, atat timp cat proprietarul brutariei satesti nu va
produce un nou sortiment de paine, pentru Schumpeter el nu va fi un
intreprinzator, ci un om de afaceri. Schumpeter subliniaza faptul
ca intreprinzatorul este, in esenta, un inovator si nu
trebuie sa fie definit ca o persoana care isi asuma riscuri,
deoarece profitul sau este remunerarea unei inovatii si nu o
prima de risc.
Intreprinzatorii sunt persoane cu
reactii rapide in dublu sens. De regula, ei se lanseaza in
realizarea de actiuni economice inovative la o varsta frageda,
adesea neavand rabdare sa-si termine studiile sau plecand din
cadrul familiei. Totodata, ei percep rapid si precoce
posibilitatile unui produs sau unei piete pe care le
valorifica prin initierea, creaerea si / sau dezvoltarea de
intreprinderi economice. Pentru a putea sa le realizeze, intreprinzatorul
dispune de puterea de a surmonta rezistenta pe care mediul social o opune
intotdeauna schimbarii si agentilor sai, intr-o
masura mai mare sau mai mica.
Intre manageri si intreprinzatori
exista o serie de diferente din punctul de vedere al naturii
activitatii pe care o desfasoara si, mai ales, al
modului de actiune in cadrul firmei. Managerul tipic are tendinta ca
prin munca sa sa dea raspuns la intrebarile: "Ce resurse trebuie
sa controlez? Ce structura determina relatiile
organizatiei noastre cu piata? Cum pot sa minimizez impactul celorlalti
prin abilitatea mea spre performanta? Care este oportunitatea
imediata?". Intreprinzatorul are un alt spectru al intrebarilor,
si anume: "Unde exista oportunitate? Cum pot sa stapanesc
aceasta oportunitate? De ce resurse am nevoie? Cum pot sa castig
controlul asupra lor? Care structura este cea mai buna?".
Contextul economiei romanesti
Subiectul inapoierii economice relative a Romaniei a coagulat intotdeauna spirite din cele mai diverse
preocupate sa ajunga la raspunsurile potrivite. Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu,
Nicolae Iorga, Constantin Radulescu Motru, Mihail Manoilescu, Virgil Madgearu fac parte din grupul de ganditori luminaŃi care au deschis aceasta dezbatere la trecerea dintre secolele 19 si 20. Unul dintre
argumente revenea mereu in explicatiile date: poporul roman nu este suficient de adaptat muncii
productive. Aceste lucruri erau impartasite intr-o vreme in care maturitatea tehnica a specialistilor
romani rivaliza cu cea a colegilor lor din tarile mai dezvoltate in ramuri diverse precum mecanica,
aviatia, constructiile industriale, geologia (Radulet,2000)
Nota pesimista a traditiei intelectuale avea sa fie intr-un fel confirmata de existenta unor semnificative
decalaje de dezvoltare intre regiunile istorice ale tarii, care particularizau de fapt discutia la nivel
local. In 1938, Oltenia participa doar cu 2% la productia industriala a Ńarii faŃa de o contribuŃie
maxima de 31,4% a regiunii Sud-Est (Turnock, 1974: 147). Una dintre prioritatile industrializarii socialiste a fost o distributie mai buna in plan teritorial a activitatilor economice, dar in special a
industriei, politica care cel putin statistic si-a atins obiectivul: in 2001, cele opt regiuni de dezvoltare contribuiau la formarea produsului intern brut in ponderi apropriate cuprinse in 9% si 12%,
Bucurestiul cu o participare de 21% fiind exceptia asteptata (INS, 2005).
Cu toate acestea, atat abordarile teoretice curente, cat si evidenta economica sugereaza ca existenta
unor conditii diferite de dezvoltare locala este o realitate cu un impact considerabil asupra prosperitatii nationale. Parasirea economiei de comanda a adus cu sine dezintegrarea sistemelor
industriale formate. Acest proces se regaseste in forme variate de manifestare, cum ar fi divizarea marilor intreprinderi in unitati pentru productia componentelor, renuntarea la etape intermediare in
productie in favoarea firmelor straine sau schimbari institutionale, dar care toate rezulta intr-un proces
de fragmentare industriala (Iancu, 2002: 57-71) in care localizarea regionala a activitatilor are loc din
ce in ce mai mult de o maniera arbitrara.
Evaluarile teoretice sunt sustinute de evolutiile din economie. In 2004, volumul investitiilor straine
angajate se concentra in proportie de 1,8% in regiunile Nord-Est si Sud-Est in contrast evident cu 8%
pentru Centru, 6,7% pentru regiunea Sud sau 6,1% pentru cele trei regiuni din Vest (ARIS, 2004: p.
10). Tendinta nu este singulara in cazul Romaniei. Alte tari care au parcurs un proces de deschidere
similar (Ciupagea et al., 2002: 62-65) au trebuit sa confrunte aceleasi situatii privind evolutiile inegale
ale regiunilor. Pe de alta parte, tari cu traditie industriala, precum SUA, Franta, Marea Britanie sau
Japonia, au inceput sa aplice politici dedicate dezvoltarii initiativei locale (OECD, 2003: 9).
STUDIU DE CAZ
Dan Dima, un intreprinzator bucurestean, a pus in 1998 bazele unei agentii de presa destinata posturilor de radio. Agentia sa, Standard Media, a adus ca element de noutate faptul ca fiecarei stiri ii corespundea un document audio (astfel incat daca, de exemplu, in stire era vorba despre reducerea taxelor sau impozitelor, acest document audio reda ceea ce spune ministrul finantelor despre subiect).
Deoarece numele agentiei era necunoscut, iar
serviciul oferit era absolut nou, beneficiarii au fost foarte reticenti la
inceput. Dan Dima a inceput prin a obtine o lista cu licentele de radio active
si cu adresele de contact ale posturilor de radio. Apoi a trimis oferte, pana
cand 12 posturi de radio locale au semnat contracte cu agentia sa.
Aceste posturi de radio faceau parte din retele media, astfel incat in curand
au venit noi clienti: in 1999 au fost incheiate contracte cu 29 de posturi de
radio, iar in 2001 numarul acestora a trecut de 80.
Statiile de radio nu aveau bani sa plateasca
serviciile oferite de agentie si atunci le-a fost propusa o colaborare in regim
barter: Standard Media oferea flux de stiri si primea in schimb spatiu
publicitar. Dupa cateva luni de lucru aparut o noua situatie neprevazuta:
agentia avea foarte mult timp publicitar, insa nici un ban.
Solutia a fost dezvoltarea unui departament special pentru comercializarea
spatiului publicitar, agentia fiind in acel moment proprietara celei mai mare
cantitati de timp publicitar disponibil pentru cumparare in Bucuresti.
La sfarsitul anului 1998 firma a inregistrat pierderi. in 1999 a inceput sa-si
plateasca datoriile, iar in 2000 si-a achitat impozitele si penalizari de
aproximativ 300 milioane de lei, reusind simultan sa inregistreze profit.
(Sursa: adaptare dupa revista Capital nr. 30 din 26 iulie 2001)
CONCLUZII FINALE
Este cumva in traditia intelectuala ca posibilitati diferite de dezvoltare regionala sa fie intelese pe
seama deprinderilor diferite de afaceri, a 'mentalitatilor' favorizante, in general pe seama unor
conditii inerent mai bune in anumite regiuni fata de altele. Materialul a incercat sa faca referire la
argumente teoretice potrivit carora exista intr-adevar practici diferite privind initiativele de afaceri,
dar abilitatile pentru stabilirea unor activitati economice performante gasesc cadru favorabil de
manifestare indiferent de regiune prin intelegerea adecvata a conditiilor de dezvoltare locale.
Varietatea conditiilor locale si a aptitudinilor formeaza un cadru particular de dezvoltare care ar trebui
valorificat prin politici publice si strategii de afaceri.
BIBLIOGRAFIE
1.Cojanu, V., Comertul international si dezvoltarea economica in Romania, Bucuresti: IRLI; 1997
2. Institutul National de Statistica, Statistica teritoriala 2004, CD-ROM, Bucuresti, 2005
3. Guvernul Romaniei, 'Primul document consultativ pentru Planul National de Dezvoltare
2007-2013', Ministerul Finantelor Publice, octombrie, 2004
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |