Dinamica dobanzii

Dinamica dobanzii

Dobanda este o marime dinamica asupra careia actioneaza multi factori si care, la randul sau, exercita o ampla influenta ce se propaga in intreaga economie.

Marimea ratei dobanzii oscileaza intre o limita maxima si alta minima. Limita maxima, teoretic, poate prelua toate formele de venit care se constituie prin utilizarea unui capital, asigurand o rata a dobanzii ce poate atinge 100%. Limita minima, tot in abordare teoretica, poate fi egala cu zero. Este foarte greu de spus  daca cele doua limite se realizeaza practic vreodata, deoarece la stabilirea ratei dobanzii intervin, intotdeauna calcule si aprecieri subiective care-l fac pe proprietarul de capital sa aprecieze, ca intr-o situatie data, dobanda perceputa de el este suficienta, maxima sau minima.

Rata dobanzii se modifica in timp, este instabila si difera pe tari si uneori chiar pe zone economice din diferite tari.

Aceste modificari avantajeaza sau dezavantajeaza debitorii sau creditorii, amplifica sau restrang fluxurile de capital internationale, prilejuiesc operatiuni speculative.

Pentru nivelul ratei dobanzii foarte important este raportul dintre rata dobanzii si rata profitului. La un moment dat , cresterea uneia se face pe seama celeilalte, dar in dinamica, modificarea acestora poate avea loc in paralel.

Alt factor cu actiune ampla si directa asupra ratei dobanzii este raportul dintre oferta si cererea de capital de imprumut, sau altfel spus situatia pe piata capitalului.

Oferta de capital reprezinta capitalul banesc disponibil la un moment dat sau intr-o perioada, compus din : economiile ce se formeaza intr-o perioada data, capitalul eliberat dintr-un imprumut sau dintr-o folosire anterioara, transformarea imobilizarilor in lichiditati active, imprumuturi bancare nete consimtite in perioada respectiva. Oferta este, de asemenea, formata din capitaluri banesti care devin disponibile pentru o perioada mai lunga.

Cererea de capital manifestata pe piata se refera la : capitalul solicitat pentru investitii, sumele necesare pentru acoperirea functionarii capitalului imprumutat si plata ratelor, sumele necesare pentru formarea de rezerve, cererea de credite de consum.

Aici se distinge cererea pe termen scurt si cererea pe termen lung, care sunt in corespondenta cu oferta pe termen scurt si lung.

Cresterea cererii de capital atrage o ridicare a ratei dobanzii si invers. Cresterea ofertei de capital are ca efect scaderea ratei dobanzii si invers. Miscarile cererii si ofertei de capital pot fi in acelasi sens sau in sensuri diferite, ceea ce se traduce printr-o dinamica a ratei profitului corespunzatoare celei mai puternice influente.

Dinamica ratei dobanzii se afla si sub incidenta inflatiei. Proprietarii capitalului solicita o dobanda nominala care sa acopere inflatia anticipata.

Astfel :   ( 1 + i ) = ( 1 + p a ) ( 1 + r in care : a - rata anticipata a inflatiei.

Mai rezulta ca : i = r p a  

Daca anticiparea ratei inflatiei nu se confirma ca a fost corecta, rata nominala efectiva a dobanzii poate fi diferita de nivelul sau de echilibru.

Asupra ratei dobanzii are, de asemenea, influenta modul cum se incheie bugetul de stat, mai precis daca acesta este deficitar si modul cum se acopera deficitul. In cazul in care deficitul bugetar este finantat prin imprumut public, nu se realizeaza o crestere a cantitatii de bani ( a ofertei de capital ) pe piata, dar poate avea loc o crestere a cererii de capital cu efecte asupra sporirii ratei dobanzii. Pe cand, in cazul ca statul se imprumuta de la banca de emisiune si deficitul bugetar este finantat prin crearea de moneda, sporeste oferta de capital si se va declansa o anumita scadere a ratei dobanzii care poate fi contracarata prin efectul cresterii investitiilor, determinate de efectul scaderii dobanzii.

O crestere a salariilor, datorita cresterii activitatii ( sub incidenta investitiilor determinate de scaderea ratei dobanzii ), atrage cresterea cererii de capital fapt care se va resimti intr-o tendinta de ridicare, ulterioara a ratei dobanzii, contracarand astfel tendinta existenta initial.

Daca intr-o tara, intr-o anumita perioada, se doreste stabilizarea ratei dobanzii la o anumita marime, trebuie actionat de o asemenea maniera incat sa se compenseze variatiile in cererea de moneda, de capitaluri, prin modificarea cantitatii de bani in circulatie.

In conditiile actuale, cand economiile tarilor sunt larg interdependente, o mare capacitate de a influenta cererea si oferta de capital o are dezvoltarea schimburilor internationale. Ca factor extern de influentare a nivelului ratei dobanzii, vom analiza pe scurt raportul de schimb si paritatea ratelor dobanzii, intrucat toate relatiile economice internationale se realizeaza pe baza lor, cele doua elemente actionand direct unul asupra celuilalt.

Raportul de schimb dintre monedele a doua tari se determina astfel :

e = x unitati monetare din tara A / 1 unitate monetara din tara B

Indiferent de modificarile care survin in cei doi factori, se apreciaza ca raportul de schimb creste pentru moneda din tara A cand valoarea raportului creste, iar pentru moneda din tara B , cand valoarea raportului scade.

Paritatea dobanzilor reprezinta fie raportul, fie diferenta dintre ratele dobanzilor ( nominale sau reale ) din doua tari.

p = iA / iB sau p = iA - iB, in care :

iA - rata dobanzii nominale in tara A ;

iB - rata dobanzii nominale in tara B.

Pornind de la marimile celor doi indicatori, agentii economici isi vor plasa capitalurile disponibile astfel:

Cand p este constant , in tara unde se anticipeaza ca ea va creste;

Cand e raman constant, in tara unde i este mai mare ;

Cand iA > iB si eA > eB , in tara A ;

Cand iA  < iB si eA < eB , in tara B ;

Cand iA > iB si eA < eB , in tara care asiguram castigul cel mai mare.

Cresterea raportului de schimb intr-o tara atrage mai multe capitaluri disponibile din alte tari, marind oferta de capital si imprimand ratei dobanzii o tendinta de scadere pe masura ce oferta depaseste cererea de capital in tara respectiva.

Principiul egalizarii randamentelor globale se manifesta si in relatia dintre paritatea dobanzii si raportul de schimb sub forma egalitatii diferentei dintre ratele dobanzii si aprecierea sau deprecierea monedei tarii respective.

iA - iB = ( ea - e ) / e, in care :

ea - raportul de schimb anticipat intre monedele tarilor A si B.

Corelatia dintre paritatea ratei dobanzii si raportul de schimb se poate realiza luand in calcul rata reala a dobanzii ( dupa scaderea impozitelor percepute pentru veniturile din dobanzi ), stabilindu-se astfel raportul de schimb :

E = [ ( 1 - tb ) ( r_a^* + p a ) - ( 1 - ta ) ( r_b^* p b ) ] [ ( 1 - ta ) ( 1 - tb ) ],   in care :

ta - rata marginala de impozitare a veniturilor din dobanda in tara A ;

tb - rata marginala de impozitare a veniturilor din dobanda in tara B ;

r_a - rata reala a dobanzii dupa scaderea impozitului in tara A ;

r_b - rata reala a dobanzii dupa scaderea impozitului in tara B.

Reducerea dobanzii are efect cumulativ. Aceasta nu va stimula numai cererea de capital, ci va contribui si la cresterea venitului celor ocupati in domeniile in care se cheltuieste capitalul respectiv. La randul lor, producatorii vor economisi o parte din venit, iar pe cealalta o vor cheltui pe bunuri de consum. Producatorii bunurilor de consum vor obtine venituri mai mari, putand sa economiseasca o parte din ele. Deci pana la urma, cererea se va manifesta nu numai in cererea bunurilor de capital, ci si a celor de consum, ceea ce este de natura sa atraga urcarea preturilor la care asemenea bunuri se vand si sa sporeasca castigul producatorilor. Treptat , odata cu cresterea activitatii, pozitia lucratorilor se intareste, incepe urcarea salariilor, iar odata cu aceasta, creste cererea de bani care, pentru a fi contracarata, se majoreaza rata dobanzii, astfel ca stimulentul initial, determinat de scaderea ratei dobanzii, se epuizeaza.

Acelasi efect, dar in sens invers, se inregistreza la cresterea ratei dobanzii.

Utilizarea ratei dobanzii ca parghie economica, determinata de efectul cumulativ al variatiei sale in cadrul politicii guvernamentale, are limite evidente:

- Nici o tara nu poate sa reduca sau sa sporeasca prea mult rata dobanzii , daca restul tarilor nu procedeaza la fel, pentru ca s-ar produce perturbari grave in fluxurile de capital intern si international;

- Interese puternice se opun unei reduceri sau cresteri prea mari a ratei dobanzii in orice tara;

- Libertatea de actiune, ca trasatura fundamentala a economiei de piata , impune anumite restrictii sau limite autoritatilor monetare de a controla si utiliza rata dobanzii.

Insemnatatea care se acorda marimii si dinamicii ratei dobanzii , este strans legata de functiile pe care acestea le joaca in economia de piata :

1. Influenteaza repartizarea factorilor de productie care exista in cantitati limitate, orientandu-i catre destinatii care asigura folosirea lor cea mai eficienta;

2. Pe termen lung, stimuleaza agentii economici sa renunte la anumite consumuri curente pentru a spori capitalul disponibil (stocul de capital).

Activitatea B:

1. Sa se stabileasca marimea imprumutului efectiv acordat in cadrul unei operatii de scont pentru suma de 5 mil. lei cu 40% dobanda anuala. Sa se determine apoi randamentul operatiunii respective.

2. Ce efect va asteptati sa aiba ritmul investitiilor din economia unei tari asupra nivelului dobanzilor?