Formarea termenilor economici

Argument

Vocabularul unei limbi este constituit dintr-un ansamblu de unitati lexicale care pot fi divizate in doua mari categorii:

a. cele ale limbajului comun

b. cele ce apartin limbajelor specializate, numite si profesionale.

Limbajul economic, fiind o varietate a limbajelor specializate cu o pondere impunatoare in cadrul acestora, este conceput ca un ansamblu de mijloace de limba (cuvinte, termeni, imbinari si expresii, mai mult sau mai putin fixe etc.), folosite in exprimarea tuturor grupurilor de persoane care activeaza in diferite domenii ale economiei nationale: management, marketing, contabilitate, in domeniul financiar-bancar, inclusiv in comert.

Terminologia ca atare "contribuie activ la producerea, acumularea, sinteza si generalizarea cunostintelor despre esenta lucrurilor, a fenomenelor si a proceselor din natura, societate si gandire" [1, p. 21].

Actualmente, numarul termenilor economici (ca si, de altfel, al celor din alte limbaje specializate) creste impresionant. Limba romana dispune astazi (iar, daca nu dispune, le creeaza) de diferite modalitati de a exprima cu claritate si precizie orice notiune din cele mai diverse domenii ale stiintei.

Problemele lingvistice pe care le ridica terminologia stiintifica, inclusiv cea economica, sunt pe cat de multiple, pe atat de vaste. Una dintre cele mai complexe este cea referitoare la formarea, evolutia si statornicirea termenilor (unitatilor terminologice) in asa-zisele sisteme terminologice, caracteristice diferitor stiinte.

Referindu-se la aparitia si dezvoltarea terminologiei tehnico-stiintifice, reputatul lingvist Silviu Berejan afirma, pe buna dreptate, ca la ora actuala in terminologie exista doua categorii de unitati: termeni de provenienta populara, nationali din punctul de vedere al formarii si utilizarii lor si termeni de provenienta culta, stiintifica, dintre care multi au caracter international [1, p. 21].

Fiind pe deplin constienti ca terminologia economica, la fel ca terminologiile altor limbaje specializate, este unul dintre compartimentele cele mai flexibile ale lexicului, aflandu-se intr-o continua miscare si evolutie, constatam ca modificarile care au loc in cadrul acesteia sunt in legatura, directa sau indirecta, cu transformarile social-economice, dar si cu tendinta de globalizare a economiei.

In constituirea, evolutia si statornicirea sistemului terminologic economic se constata prezenta a doua tendinte fundamentale. E vorba, pe de o parte, despre arhaizarea, dar, uneori, si despre disparitia unor unitati terminologice sau, mai rar, a unor sensuri aparte ale acestora, iar, pe de alta, de aparitia unor termeni (formatii terminologice analitice) noi, avand menirea fie de a-i inlocui pe cei vechi, fie de a desemna realitati (notiuni stiintifice, organizatii, institutii etc.) nou-aparute.

Elementele din cadrul oricarui sistem terminologic, inclusiv al celui economic, asemenea celorlalte unitati din vocabularul limbii, apar pe doua cai fundamentale: pe cale externa, constand din imprumuturi din alte limbi si pe cale interna, cuprinzand un intreg arsenal de procedee de formare a cuvintelor: derivarea, compunerea, conversiunea, imbinarea de cuvinte etc., specifice limbii.

In acest context, remarcam ca distinsul lingvist Theodor Hristea, care, fiind preocupat de formarea cuvintelor, unul dintre cele mai vaste compartimente ale lingvisticii, s-a referit la un procedeu de imbogatire a vocabularului, considerat de catre Domnia Sa mixt sau combinat (adica extern si intern) si care in stiinta lingvistica se numeste calchiere [10, p. 22].

Consideram oportune unele observatii mai detaliate referitoare la fenomenul calchierii ca procedeu de formare a termenilor economici din doua motive:

a) nu toti cititorii, mai ales nespecialistii, vor sesiza, fara un efort suplimentar, in ce consta esenta procedeului respectiv;

b) datorita faptului ca vorbitorii limbii noastre, pe parcursul dezvoltarii istoriei, au venit in contact cu diverse alte popoare si, ca urmare, terminologia stiintifica, in raport cu alte compartimente ale unui limbaj specializat care este supusa mai pregnant influentelor din partea unor limbi inrudite sau neinrudite. Acestea se manifesta prin imprumuturi directe sau prin calchierea unor termeni/formatii terminologice analitice.

Plasata la intersectia dintre procedeele interne si externe de imbogatire a vocabularului, calchierea consta in transpunerea literala a unui cuvant (derivat sau compus), a unei expresii sau doar a unui sens al unui cuvant polisemantic dintr-o limba in alta, cu mijloacele celei de a doua [4, p. 90]. Rezultatul acestei operatii, uneori greu de sesizat, sunt calcurile lingvistice care sunt de mai multe tipuri.

Cele mai relevante tipuri de calcuri care se impun si in formarea unor termeni economici sunt urmatoarele:

Calcul lexical, care este de trei feluri:

a) calcul integral (sau total), in care elementele componente ale unui cuvant (termen), derivat sau compus, sunt traduse in totalitate: a conlucra (dupa fr. collaborér); intreprindere (dupa fr. entreprendre);

b) calcul partial (numit si semicalc), in care se traduce numai o parte componenta a cuvantului (derivat sau compus) strain, cealalta fiind imprumutata: demers (dupa fr. demarché); supraproductie (dupa fr. surproduction);

c) calcul semantic, care consta in preluarea dintr-o limba straina a unui sens al unui cuvant existent in limba care imprumuta [11, p. 32].

De obicei, cuvantul din limba care transpune ("imprumuta") sensul apartine aceleiasi sfere semantice careia ii apartine corespondentul sau din limba receptoare.

Astfel, termenul de origine franceza trust (< fr. trust) care, initial, avea sensul de "monopol in cadrul caruia proprietatea asupra unor intreprinderi este unificata si, ca urmare, acestea isi pierd independenta financiara si juridica", in economia socialista a mai capatat si sensul de "unitate economica reprezentand o grupare de unitati de productie sau de desfacere a caror proprietate o detine si o coordoneaza statul" (vezi: DEX, 1975, p. 978). Cel de al doilea sens este o imitatie a sensului termenului rusesc трест [12, p. 92].

Calcul frazeologic, care rezida in transpunerea (totala sau partiala) dintr-o limba in alta a unei imbinari stabile (expresii frazeologice). Astfel, formatia terminologica taxa pe valoare adaugata este o reproducere a imbinarii franceze taxe sur la valeur ajoutée. Imbinarea a fost "copiata" si de limba rusa: налог на добавленную стоимость.

Constituirea sistemului terminologic economic este un proces permanent si complex. Pentru completarea continua a acestuia cu noi unitati se recurge, practic, la toate procedeele (de natura externa, interna si mixta) de imbogatire a vocabularului de care dispune limba noastra: 1) imprumutul; 2) derivarea morfematica (prefixarea, sufixarea, derivarea mixta, derivarea regresiva); 3) compunerea; 4) derivarea semantica; 5) conversiunea, 6) crearea de formatii terminologice analitice.

Imprumutul

Inventarul termenilor economici contine foarte putine elemente mostenite din latina. Acestea se refera, indeosebi, la activitatea comerciala: negot, castig, imprumut, pret, datorie, a vinde, a cumpara etc.

De la inceputurile constituirii sale si pana in prezent, sistemul terminologic economic (ca si, de altfel, vocabularul de uz general) a fost completat, in diferite perioade de dezvoltare a limbii, cu elemente din limbile cu care a fost in contact limba noastra.

In cadrul imprumuturilor terminologice, ca si, de altfel, in cadrul imprumuturilor lexicale din limbajul comun, am putea distinge doua categorii: a) imprumuturi terminologice vechi si
b) imprumuturi terminologice neologice [11, p. 35-51].

a) Imprumuturi terminologice vechi

Acestea sunt reprezentate de:

i termeni de origine slava: dijma, munca, plata, paguba, dobanda, scump, camata, jalba, gloaba "amenda", danie etc. De origine slava sunt si unele afixe (prefixe: ne-: neplatnic, neproductiv, neimpozabil etc.; ras-: a rascumpara, a rasplati si sufixe: -nic, -eala, -ie: platnic, datornic, agoniseala, cheltuiala, datorie, vistierie etc.);

i. termeni de origine greaca/neogreaca: arvuna, partida, moneda, a agonisi, a chivernisi "a administra", a economisi etc.;

ii. termeni de origine turca: pará, leafa, chirie, cantar, bacsis, mezat, pesin "numerar", chiabur, zaraf etc.;

iii. termeni de origine maghiara: vama, balci, belsug, a cheltui, chezas etc.;

iv. termeni imprumutati din alte limbi: carboava (din rusa), iarmaroc (din ucr.), a socoti (din ucr.), ban (etimologie necunoscuta), leu (etimologie necunoscuta) etc.

O observatie care se impune cu referire la acest gen de termeni este ca, odata cu evolutia si modernizarea terminologiei din domeniul economiei, dar si din domeniul altor stiinte, acestia, fiind inlocuiti cu elemente neologice, trec in fondul pasiv al sistemului terminologic. A se confrunta: zalog - amanet, garantie; a chivernisi - 1. a agonisi; 2. a administra; mezat - licitatie; leafa - salariu; camata - imprumut; danie - donatie; mofluz - falit; vadea - scadenta; sinet (zapis, hrisov) - act, document [2, p. 186; 3, p. 171].

b) Imprumuturi terminologice neologice

In lingvistica romaneasca, se considera imprumuturi neologice cuvintele preluate din alte limbi incepand cu a doua jumatate a sec. al XVIII-lea [11, p. 43-44], cele mai multe dintre acestea fiind de origine latino-romanica. Procesul de neologizare a lexicului, cu efecte remarcabile in terminologiile stiintifice, se intensifica in sec. al XIX-lea si continua pana in prezent, cu o pondere sporita a imprumuturilor de origine engleza.

In cadrul terminologiei economice se atesta un numar nu prea mare de termeni preluati direct din latina pe cale livresca: impozit, uzufruct, premiu, pauperitate, testimoniu ("document doveditor"), efect, suma, cerere, conducere, reducere etc.

Este important de remarcat ca unii dintre acestia se explica formal prin latina, iar semantic prin franceza, ceea ce inseamna ca sensul terminologic al acestor cuvinte a fost preluat din limba franceza: efect, impozit etc. [11, p. 44-45].

Multi termeni de origine latina au venit prin filiera franceza: salariu < fr. salaire < lat. salarium; supliment < fr. supliment < lat. suplimentum; actiune < fr. action < lat. actio, -onis; tranzactie < fr. tranzaction < lat. tranzatio, -onis; comert < fr. commerce < lat. commercium; numerar < fr. numéraire < lat. numerarius; client < fr. client < lat. cliens, -ntis; factura < fr. facture < lat. factura; licenta
< fr. license < lat. licentia; beneficiu < fr. bénéfice < lat. beneficiarius.

Unii termeni de origine latina veniti in limba noastra prin filiera franceza patrund concomitent in mai multe limbi: agent < fr. agent (< lat. agens), engl. agent, rus. ; debit < fr. debt (< lat. debitum), engl. debt, rus. ; activ < fr. actif (< lat. activus), rus. ; pasiv < fr. passif (< lat. passivus), germ. Passiv etc. Cercetatoarea Florica Dimitrescu afirma referitor la prezenta unor cuvinte recente sau a unor mijloace de formare a acestora in mai multe limbi ca se poate vorbi de o tendinta de internationalizare a lexicului [8, p. 218]. La aceasta afirmatie, pe care o consideram demna de atentie, am putea adauga ca cel mai mult este supusa internationalizarii terminologia.

Termeni de origine franceza buget, valoare, acciza, fond, renta, tarif, balanta, asociatie, companie, taxa, a consuma,
a furniza a livra inflatie sucursala, esantion, cota, comanda, comandita etc.

Termeni de origine italiana: piata, cambie, casa (cu sensul de "ghiseu, incapere intr-o institutie, intreprindere unde se fac incasarile, platile"), fisc, falit, gir, a gira, cont, scont, scadent, scadenta, speze "cheltuieli", valuta, agentie, libret, virament, a costa, cost etc.

Termeni de origine germana: rata, bilant, rabat, accept, fabricat, bancruta, faliment, duplicat etc.

Termeni de origine rusa: arenda, economism, economist "adept al economismului", colhoz, sovhoz, colectivism etc.

Termeni de origine engleza. Patrunderea acestora s-a amplificat mai ales dupa anul 1989, odata cu schimbarile social-economice care s-au produs in perioada respectiva si care au creat o perspectiva mai mare in ceea ce priveste influenta limbii engleze asupra lexicului romanesc, in special asupra terminologiei stiintifice [13, p. 93]. In cadrul termenilor de origine engleza se disting doua categorii: a) termeni care au patruns mai demult si au fost adaptati, fiind supusi unor modificari fonetice si grafice: lider, miting, cliring, runda etc.; b) termeni de origine engleza care au patruns si continua sa patrunda in limba fara niciun fel de modificari fonetice/grafice: discount, dividend, leasing, dumping, factoring, consulting, marketing, management, manager, warant "garantie", service, renting "inchiriere", broker etc.

Despre foarte multi termeni neologici nu se poate afirma cu precizie din ce limba ne-au putut veni. Ei au fost si sunt prezenti in mai multe limbi cu care limba noastra a fost in contact. Despre acestia se spune ca au o etimologie multipla [11, p. 44; 8, p. 270]: contabil < fr. comptable, it. contable; finante < fr. finance, it. finanzo; banca < fr. banque, it. banca; capital < fr. capital, germ. Kapital; garantie < fr. garantion, it. garanzia etc.

Derivarea morfematica

Derivarea morfematica progresiva, care consta in alaturarea unor prefixe sau sufixe (sau a unui prefix si a unui sufix la cuvantul-baza), nu este un procedeu destul de relevant in formarea termenilor economici, asa cum s-ar parea la prima vedere. Dupa cum vom observa in continuare, cei mai multi termeni derivati, analizabili sau neanalizabili, fie ca au fost imprumutati din alte limbi, in special din limbile romanice, gata formati, fie ca au fost formati prin imitarea (calchierea) unor modele straine. Din lipsa de spatiu, in cele ce urmeaza, nu vom intreprinde o clasificare a termenilor derivati in conformitate cu clasa morfologica la care se refera si nici nu vom face referinte detaliate la semnificatiile pe care le comporta acestia.

Cele cateva observatii vor viza mai ales specificul manifestarii acestui procedeu de formare a cuvintelor in cadrul terminologiei economice, precum si productivitatea unor afixe.

a) Termeni formati prin prefixare^*. In cadrul acestei categorii vom distinge:

termeni derivati mosteniti din latina: a desface,
a conduce, a reduce etc.;

termeni derivati creatii interne: a rascumpara, a insuti, a inmii, a instari, a (se) inavuti, a (se) imbogati,
a despagubi etc.;

termeni derivati imprumutati din alte limbi:
a dezorganiza (din fr. désorganiser), a dezechilibra (din fr. déséquilibrer) etc.;

termeni derivati calchiati: a dezmosteni (dupa fr. déschériter), afacere (dupa fr. affaire), subprodus (dupa fr. sous-produit) etc.

La formarea termenilor economici contribuie atat unele prefixe mai vechi, mostenite din latina (in-, dez- etc.) sau imprumutate din slava (ne-, ras-), cat si unele mai noi, de origine latina sau greaca, venite prin filiera limbilor apusene, in special a limbii franceze.

Cele mai reprezentative sunt derivatele cu prefixele: dez- (cu variantele des-, de-): a desface (most.), a depune (most.) "a lasa o suma de bani la o banca, pentru pastrare", a despagubi (form. rom.),
a denominaliza "a reduce valoarea nominala a semnelor banesti"(form. rom.), a deschiaburi (form. rom.), a desfiinta (form. rom.),
a deprecia (din fr.), a devaloriza (din fr.), a deconta (din fr.),
a dezinvesti (din fr.), a demonetiza (din fr.), deflatie (din fr.), dezechilibru (din fr.), denationalizare (dupa fr.), a deznationaliza (dupa fr.), a decadea "a fi in declin", "a regresa" (dupa fr.) etc.;
re- cu semnificatia "din nou": a remite (din lat.), a reproduce (din fr.), a reevalua (din fr.), a revinde (form. rom.), a reprimi (form. rom.), a reprofita, a reaproviziona (form. rom.), a repopula (form. rom.). Acest prefix continua sa se impuna in formarea termenilor economici: a reimporta "a aduce de peste hotare marfuri autohtone exportate mai inainte", remarketing "tip de marketing care se caracterizeaza prin micsorarea cererii pe piata" etc.; pre- (prefix relativ vechi, de origine franceza, cu semnificatia "dinainte de", "in prealabil"): a preda (din slava), previziune (din fr.), preaviz/
a preaviza (din fr.), a prefabrica (form. rom.), a preambala (form. rom.), a prelua (form. rom.), a prelungi "a amana un termen de valabilitate, o scadenta" (din lat.); con-/com-/co- (de origine franceza, unde a fost preluat din latinescul cum- avand semnificatia "impreuna"): a conduce (din lat.), a confirma (din lat.), a coopera (din fr.), a coordona (din fr.), a colabora (din fr.), a conlucra (dupa fr.), a consemna (dupa fr.); sub- (din fr. sub- < lat. sub-): subarenda (form. rom.), subchirias (form. rom.), subpopulat (form. rom.), subdezvoltare (form. rom.), a subsuma (din fr.), subventie (din fr.), subramura (dupa fr.), subprodus (dupa fr.), subzistenta (dupa fr.); supra-, cu varianta recenta super- (din fr. super < lat. super, avand semnificatiile "peste", "deasupra", "foarte"), este foarte productiv in terminologia economica: supraoferta, supraabundenta, supranumerar, supraprofit, suprapret, a suprasolicita, supracota "cota suplimentara", supraactiv "sold disponibil dupa plata creditorilor si restituirea aporturilor membrilor unei societati ce se afla in proces de lichidare" etc. sunt termeni formati pe teren romanesc; supramunca, supraproductie, suprastructura,
a suprasatura sunt imitatii ale termenilor de origine franceza. Actualmente se impun formatiile cu varianta super-: superpret, supermarket, supermagazin, supertrust, dintre care cele mai multe sunt calcuri dupa modele straine.

Un loc aparte in cadrul termenilor economici au cei formati cu prefixul neologic de origine latina contra- (< lat. contra), imprumutati mai ales din franceza, italiana, dar si din unele limbi neromanice ca germana, engleza. Cele mai multe formatii cu acest element sunt imprumuturi din franceza: contravaloare, contraexpertiza, contrabanda, contraproductiv, a contraveni, contraventie, a contramanda etc. Termenii contraproiect, contraordin, a contrasemna, contrasemnatura, a contraface sunt calcuri dupa franceza. Termenul contravenient este un imprumut din germana.

Este important de subliniat ca elementul formativ contra- din cadrul unor termeni economici si-a pierdut sensul propriu "impotriva", "opus". Semnificativi, in acest sens, sunt termenii contrabanda "trecere clandestina peste granita a unor marfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale" si a contraface "a reproduce fraudulos un document, un obiect, un preparat, un produs original" etc.

Intrucat in cadrul celor mai multe formatii, inclusiv in cadrul celor terminologice, elementele supra-, contra- au o semnificatie concreta, bine definita, unii lingvisti sunt tentati sa le includa in categoria pseudoprefixelor [4, p. 402].

b) Termeni formati prin sufixare

In cadrul terminologiei economice, la fel ca in limbajul de uz general [11, p. 87], derivarea cu sufixe este mai raspandita decat cea cu prefixe. Cat priveste modul cum se manifesta acest procedeu in terminologia economica, vom constata ca numarul termenilor mosteniti si al celor formati pe teren romanesc este destul de redus. Cei mai multi termeni formati prin sufixare sunt imprumutati din limbile moderne, in special din franceza. Varietatea si productivitatea celor mai reprezentative sufixe din terminologia economica se afla in legatura directa cu semnificatia pe care o atribuie sufixul termenului derivat:

termeni-nume de agent al actiunii, care se formeaza cu ajutorul sufixelor: -tor: vanzator (form. rom.), cumparator (form. rom.), platitor (form. rom.), importator (din fr.), exportator (din fr.), consumator (din fr.), furnizor (din fr.), locator (din lat.), achizitor (form. rom.), creditor (din fr.), debitor (din fr.), antreprenor (din fr.); -ant, -ent: fabricant (din fr.), girant (din it.), comerciant (din (1) fr., (2) it.), mandatant (din fr.), contractant (din fr.), emitent (din (1) it., (2) lat.), comitent (din (1) it., (2) lat.) etc.; -ist: economist (din (1) fr., (2) rus.), detailist (din fr.), angrosist (din fr.) etc.;

termeni care desemneaza pe destinatarul/beneficiarul unei actiuni, formati cu sufixul -ar: actionar (din fr.), beneficiar (din fr.), destinatar (din fr.), comanditar (din fr.), semnatar (din fr.) etc.;

termeni care denumesc activitati, actiuni in desfasurare, formati cu sufixele -are, -ere, -ire: andosare (form. rom.), cumparare (din lat.), vanzare (form. rom.), cerere (din lat.), centralizare (form. rom.), expediere (form. rom.), negociere (form. rom.), reziliere (form. rom.), navlosire (form. rom.), vamuire (form. rom.) etc.;

termeni care desemneaza calitati, proprietati, caracteristici ale unor obiecte, notiuni abstracte in raport cu altele si care se formeaza cu unul dintre sufixele: -al: procentual (din germ.), cambial (din (1) it., (2) fr.), contractual (din fr.), comercial (din fr.), vamal (form. rom.), fiscal (din fr.); -ar: monetar (din fr.), bugetar (din fr.), financiar (din fr.), pecuniar (din fr.), bancar (din (1) it., (2) fr.); -abil, -ibil (din fr.: platibil (form. rom.), salvabil (din fr.), revocabil (din fr.), anulabil (din fr.), transferabil (din fr.), rentabil (din fr.), disponibil (din fr. < lat.), comensurabil (din fr. < lat.) etc.;

termeni care denumesc notiuni abstracte (notiuni economice, curente etc.), formati cu sufixele substantivale neologice: -iune: emisiune (din fr.), obligatiune (din fr.), conversiune (din fr.
< lat.), operatiune (din germ., fr. < lat.), cesiune (din fr. < lat.) etc.;
-ism: activism (form. rom.), monetarism (din fr.), pauperism (din fr.), monopolism (form. rom.), capitalism (din fr.), protectionism (din fr.) etc.

Derivarea regresiva consta in suprimarea din structura unor cuvinte existente in limba a unor afixe, in special a sufixelor. Este un procedeu de formare a cuvintelor cu efecte nu prea pronuntate in limbajul economic (ca si, de altfel, in alte limbaje, inclusiv in cel comun). Prin derivare regresiva au fost formate:

a. substantive de la verbe: dobanda < a dobandi, import < a importa, export < a exporta, cost < a costa, castig < a castiga, ramburs <
a rambursa, risipa < a risipi, specula < a specula etc.;

b. verbe de la substantive: a aloca < alocatie, a furniza < furnizor etc.;

c. verbe de la adjective: a prelimina < preliminar etc.

La intersectia dintre derivare si compunere se afla formatiile cu asa-zisele prefixoide, pe care autorii tratatului Formarea cuvintelor in limba romana le considera elemente de compunere [9, vol. I,
p. 19-23]. Fiind la origine (ele provin din latina sau din vechea greaca) niste cuvinte propriu-zise, dotate cu sens, valoarea lor lexicala este mai bine conturata si se impune mai pregnant in ceea ce priveste constituirea structurii semantice a unitatilor din care fac parte. In literatura de specialitate, se incearca sa se scoata in evidenta anumite prefixoide specifice (circumscrise) unor limbaje de specialitate. Spre deosebire de alte limbaje stiintifice, cum ar fi biologia, chimia s.a., in care termenii formati cu pseudoprefixe sunt destul de numerosi, in terminologia economica elementele respective sunt mai putin productive.

In limbajul economic o frecventa mai mare au termenii formati cu urmatoarele elemente: auto- ("de la sine", "prin mijloace proprii"): autodezvoltare, autoconducere, autogestiune, autocontrol, autoadministrare, autodeterminare, autoconsum, autoservire etc.; inter- ("intre"): international, interministerial, intergospodaresc, interramural etc.; micro- ("foarte mic"): microeconomie, microzona, microintreprindere, micromagazin etc.; mini- ("mic"): minibuget, minitransfer; extra-: extrabugetar, extralegal, extrateritorial; semi-: semifabricat, semiautomat, semiarendas, semisomer; hiper-: hiperinflatie, hipermagazin, hiperspatiu, hiperciclu.

Astazi, in conditiile integrarii europene, se impun formatiile cu elementul euro-: eurovaluta, eurodolar, euroban, eurocredit, eurodevize, euroactiune, eurobligatiune etc., care, dupa felul cum se comporta in formarea cuvintelor, poate fi considerat prefixoid.

In virtutea faptului ca asa-zisele prefixoide (elemente de compunere) sunt relativ recente si au caracter international, o buna parte din termenii formati cu ele sunt imprumuturi din limbile moderne sau creatii romanesti formate dupa modele straine. Astfel, termenii international, interdependenta, interdepartamental, interministerial, extrabugetar, extrateritorial, extralegal etc. sunt imprumuturi din limba franceza. Termenii semifabricant, semisomer, semiarendas sunt imitatii ale echivalentelor rusesti. Termenul autodeterminare a fost creat dupa model francez autodétermination si sustinut de rusescul

Multe formatii recente cu prefixoide au origine interna. Astfel, termenii microraion, microagentie, microcomplex (alimentar), microcooperativa (agricola), micromagazin au fost creati pe teren romanesc, avand drept model unii termeni din limbile moderne: microeconomie (din fr.), microelement (din fr., engl.). Termenii autodeterminare (dupa fr. autodétermination, rus. ) si autoservire (dupa rus. ) au servit drept model pentru creatiile romanesti de felul: autoconducere, autoadministrare, autogestiune, autodezvoltare, autocontrol, autoconsum etc. [7].

Compunerea este un procedeu de formare a termenilor economici mai putin productiva, in comparatie cu derivarea. Dintre cele trei modalitati de compunere: a) hipofaxa sau subordonarea (bunastare); b) parafaxa sau coordonarea (zi-munca);
c) abrevierea (Moldtelecom) specifice limbii romane, in formarea termenilor economici preferentiale sunt ultimele doua.

Numarul termenilor formati prin subordonare este destul de redus: bunastare, rau-platnic, bun-platnic etc.

O mai mare amploare au termenii compusi formati prin coordonare, si anume cei care reprezinta o actualizare a modelului Subst. + Subst.: hartie-moneda, valuta-aur, etalon-aur, pamant-marfa, pamant-capital, cartela-cec, productie-record, uzina-furnizor, uzina-beneficiar etc.

Cat priveste originea, formatiile de acest fel pot fi atat imprumuturi si calcuri dupa modele straine, cat si creatii pe teren propriu. Astfel, termenul uzufruct este un imprumut din limba latina, bancnota, din germana (Banknote), comis-voiajor, angro sunt imprumuturi din franceza adaptate. Imprumuturile recente, dintre care cele mai multe sunt preluate din limba engleza, nu sunt adaptate: broker-dealer, bill-broker "agent pentru scontarea cambiilor", rack-jobber "vanzator care vinde un tip de articole intr-un raion specializat, inchiriat intr-un magazin mare", pay-back, lock-out, lease-back, know-how etc.

Termenii compusi aparuti ca urmare a imitarii (calchierii totale sau partiale) a unor modele straine sunt mai multi. Astfel, plusvaloare este format dupa modelul francez plus-value;
liber-schimbism (dupa fr. libre-échange); societate-mama (dupa fr. société-mere); administrator-asociat (dupa fr. gérant-associé);
cost-profit (dupa fr. coût-profit); stat-membru (dupa fr. état-membre); pret-plafon (dupa fr. prix-plafond); pret-limita (dupa fr. prix-limit); tara-gazda (dupa it. paese ospite); franco-uzina (dupa it. franco frabrica); franco-chei (dupa it. franco banchina); zi-munca (dupa rus. ); agent-achizitor (dupa rus. ) etc.

Referitor la multi termeni de genul celor examinati mai sus, existenti in mai multe limbi, este greu de stabilit cu precizie care limba a servit drept model: masina-unealta (fr. machine autil, germ. Werkzeug-machine, engl. machine-toul). Cu referire la formatiile de acest fel, merita atentie opinia cercetatorilor care sustin ca acestea au la origine un model strain international [9, vol. I, p. 64].

In unele cazuri, este greu de stabilit o delimitare neta intre termenii formati dupa model strain si creatiile aparute pe teren romanesc. Astfel, unitati terminologice compuse cum sunt:
pret-record, suma-record, plan-pilot, magazin-etalon, expozitie-targ, expozitie-dezbatere etc., nefiind inregistrate de dictionarele altor limbi, sunt considerate de catre Florica Dimitrescu creatii romanesti, pe care le include in Dictionarul de cuvinte recente [7].

Credem ca formatiile de genul: vanzare-cumparare, intrare-iesire, incarcare-descarcare, import-export, cerere-oferta, credit-debit au aparut de asemenea pe teren romanesc, prin contragerea unor imbinari de cuvinte formate prin coordonare legate cu conjunctia si: vanzare si cumparare, incarcare si descarcare, import si export, cerere si oferta etc.

Compusele adjectivale rezultate din combinarea a doua adjective sunt mai putin numeroase in limbajul economic: economico-organizatoric, economic-administrativ, administrativ-social, financiar-bancar, manual-mecanic, industrial-financiar, administrativ-financiar, tehnico-stiintific etc.

Abrevierea, ca modalitate speciala de compunere, in limbajul economic se manifesta prin doua procedee:

a) prin alaturarea si rostirea impreuna a initialelor unor imbinari de cuvinte complexe, cu sens unitar. Acestea pot fi denumiri de institutii sociale si economice, de asociatii sau chiar formatii terminologice analitice: F.M.I. (Fondul Monetar International), B.N.M. (Banca Nationala a Moldovei), B.I.R.D. (Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare), B.C.R. (Banca Comerciala Romana), S.E.E. (Spatiul Economic European),
V.A. (valoare adaugata), T.V.A. (taxa pe valoare adaugata),
S.A. (societate pe actiuni), S.R.L. (societate cu raspundere limitata), P.I.B. (produsul intern brut), P.B.N. (produsul national brut). Specific pentru unele formatii de acest gen este ca, in procesul comunicarii, asemenea cuvintelor de uz general, ele se articuleaza: P.I.B.-ul, S.R.L.-ul, F.M.I.-ul etc.;

b) prin alaturarea si rostirea impreuna a primelor silabe din unele cuvinte trunchiate sau din combinarea primei silabe dintr-un cuvant cu fragmente de cuvinte sau cuvinte integrale: Eurasia ([Eur]opa si [Asia]), aprozar (Centrul de [apro]vizionare cu [zar]zavat), "Carmez" (denumirea unui combinat de [car]ne si [mez]eluri), Expovin ([expo]zitie de [vin]uri). Acest gen de abrevieri se utilizeaza pe larg pentru desemnarea unor intreprinderi, institutii bancare, retele de magazine etc.: "Moldtelecom", "Agroindbank", "Mobiasbanca", "Moldindcombank", "Termostal", "Romstal" etc.

Abrevierea cuvintelor sau a termenilor unei formatii in vederea crearii compusului are un caracter conventional. Fantezia celui care creeaza compusul joaca un rol important in alegerea abrevierii si aranjarea noului cuvant [9, vol. II, p. 152].

Multe abrevieri, atat din clasa a), cat si din clasa b), sunt imprumutate din alte limbi: F.O.B. (din engl. free on board "liber la bord"), C.I.F. (din engl. cost insurance freight "cost, asigurare, navlu"), C.A.F. (din engl. cost and freight "costul si transportul incarcaturii"), G.A.T.T. (din engl. Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert), G.O.E.L.R.O. (din rus. Comisia de Stat pentru Electrificarea Rusiei) etc. Termenii bancomat, economat sunt imprumuturi din limba franceza. Cativa termeni alcatuiti prin abrevierea unor imbinari de cuvinte din alte limbi au fost adaptati la sistemul limbii noastre si de multe ori nu mai sunt conceputi de catre vorbitorii nespecialisti drept formatii lexicale compuse. Astfel, la formarea termenului stagflatie s-a plecat de la abrevierea [stag](nation) + [in](flation) [8, p. 272], iar la baza termenului Fortran "limbaj algoritmic" se afla imbinarea de cuvinte din limba engleza [For](mulac) + [trans](lating).

Derivarea semantica este un procedeu de imbogatire a vocabularului care consta in amplificarea continutului semantic al unui cuvant prin completarea acestuia cu noi sensuri. Mecanismul acestui procedeu consta in patrunderea unor cuvinte din limbajul comun intr-un limbaj specializat, capatand statut de termen ca urmare a resemantizarii lui. La baza eventualei resemantizari sau revalorificari de sens se afla, de obicei, analogia sau utilizarea metaforica a cuvantului respectiv. Astfel, cuvantul lot, avand initial sensurile 1) "fiecare dintre portiunile in care a fost impartit un teren sau o padure" si 2) "grup de obiecte sau de fiinte cu trasaturi comune", patrunzand in limbajul economic/comercial, si-a extins, prin analogie, continutul semantic, "acaparandu-si" inca doua sensuri foarte apropiate: a) "grup de produse identice sau asemanatoare fabricate simultan sau succesiv" si b) "grup de produse identice sau asemanatoare expediate/sosite in acelasi timp", care-i imprima statut terminologic.

Unei revalorificari semantice similare i-au fost supuse mai multe unitati lexicale din limbajul comun: caraus "persoana fizica sau juridica responsabila cu transportul de marfuri in temeiul unui contract", gama (de produse) "ansamblu de produse de aceeasi natura sau cu aceeasi destinatie", prohibitie "interzicere a importului/exportului unor marfuri", portofoliu "totalitatea efectelor de comert, a titlurilor de valoare, a valorilor bancare, aflate la dispozitia cuiva", gondola "mobila care serveste la prezentarea marfurilor" etc.

Uneori, astfel de "mutatii" de sens au loc sub influenta altor limbi, cu care limba noastra s-a aflat/se afla in contact. Astfel, sensul terminologic al cuvantului actiune "hartie de valoare care reprezinta o parte anumita a capitalului unei societati si care ofera dreptul detinatorului de a primi dividende" a fost preluat (calchiat) din limba franceza.

Transferul unui cuvant din lexicul de uz general intr-un limbaj specializat prin amplificarea structurii sale semantice cu un sens terminologic este un proces numit de catre specialisti terminologizare [14, p. 17-22].

Este important de subliniat ca multe cuvinte in limba comuna se terminologizeaza doar facand parte din anumite imbinari de cuvinte, mai mult sau mai putin stabile, cu caracter terminologic: foarfeca preturilor, bani gheata, cos valutar, blocada economica, bani in circulatie, vad comercial, harta comerciala, pod rulant, ruptura de stoc, pachet de actiuni etc.

Conversiunea este un procedeu de formare a cuvintelor noi care consta in trecerea unui cuvant de la o parte de vorbire la alta. Acest procedeu are implicatii directe si in formarea unor termeni economici.

Astfel, termenul-substantiv contabil (Am angajat un nou contabil) a provenit de la adjectivul contabil (Am de efectuat mai multe operatii contabile) prin schimbarea valorii gramaticale.

Valoarea gramaticala (si semantica) a unui termen (cuvant) poate fi identificata doar in context, de aceea conversiunea este considerata de catre unii specialisti un procedeu sintactic de formare a cuvintelor. Este important de subliniat totodata ca, odata cu trecerea cuvantului de la o parte de vorbire la alta, de cele mai multe ori acesta, devenind termen, isi modifica sensul. Termenul venit "castig, beneficiu, profit" este un substantiv provenit prin conversiune de la participiul verbului a veni - venit, care, concomitent cu trecerea lui in clasa substantivului, si-a modificat sensul. O situatie similara avem in cazul adjectivului disponibil cu sensul "care este la dispozitie pentru a fi utilizat", care, substantivandu-se, se terminologizeaza, capatand un sens nou
- "suma de bani ramasa nefolosita la o institutie bancara, pe care o poate folosi proprietarul ei". Prezentam aici mai multi termeni proveniti prin conversiune, fara a face explicatii detaliate referitoare la mecanismul procedeului: bun (adj.) → bun, bunuri (subst.) "obiecte de consum, lucruri"; produs (part.) → produs, produse (subst.) "bun material rezultat dintr-o munca"; echivalent (adj.) → echivalent, echivalente (subst.) "marfa care are in ea aceeasi munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia din urma"; tras (part.) → tras (subst.) "persoana asupra careia s-a emis o trata pe care aceasta este obligata sa o plateasca la scadenta"; cedat (part.) → cedat (subst.) "debitor al unei creante" etc.

Formatiile terminologice analitice sunt niste imbinari de cuvinte care, uneori, avand in componenta lor unul sau mai multe elemente desemantizate, capata statut de locutiuni, expresii frazeologice: brate de munca, a vinde cu ridicata, a vinde cu amanuntul, a da faliment, a face bilantul, a ingheta un cont, a trage o cambie, a incheia un targ, gir in alb, bani gheata, bani lichizi, bilet la ordin etc.

Multe dintre astfel de formatii terminologice sunt calcuri frazeologice dupa alte limbi, in special dupa limba franceza: a plati la vedere (din fr. payer à veu); a tine la dispozitie (dupa fr. tenir disposition); a ridica embargoul (dupa fr. levér embargo); cont descoperit (dupa fr. compte découvert); spatiu economic (dupa fr. espace économique); libret de economii (dupa it. libretto di risparmio); bani lichizi (dupa it. denaro liquido).

Constructia inghetarea preturilor pare sa fie o imitatie a rusescului . La fel am putea afirma si cu referire la expresia spalare de bani, al carei echivalent rusesc este

Unele formatii terminologice analitice au caracter international, fiind inregistrate in mai multe limbi: casa de economii (cf.: fr. caisse d'épargne, it. casa di risparmio, germ. Sparkasse); cec in alb (cf.: fr. cheque en blanc, germ. Blankoscheck, engl. blank cheque); capital varsat (cf.: fr. capital versé, it. capitale versato);
a onora un contract (cf.: fr. honorer un contrat, it. onorare un contratto, engl. (to) honour contrat); franco la domiciliu (cf.: fr. franco à domicile, engl. free domicile) etc.

La fel, si unele imbinari de cuvinte cu un grad de sudura mai putin relevant, exprimand o notiune din domeniul economiei, pot deveni termeni: capital fix, capital circulant, curs valutar, forta de munca, agent economic, cerere de oferta, adaos comercial, venit national, titlu de credit, societate pe actiuni, casa de economii etc.

Este important de accentuat ca ar trebui considerata formatie terminologica analitica doar imbinarea de cuvinte consacrata de uzul dintr-un domeniu stiintific (in cazul nostru, din cel economic), simtita ca unitate distincta prin sudura elementelor din structura ei, care, desi, de cele mai multe ori, se caracterizeaza printr-o independenta semantica a elementelor ei componente, exprima o singura notiune. Astfel, imbinarile de cuvinte pret de cost "categorie economica care exprima, in forma baneasca, totalitatea cheltuielilor suportate de intreprinderi pentru fabricarea si desfacerea produsului"; pret de piata "pret care se formeaza in conditiile concurentei libere, in functie de raportul dintre cerere si oferta"; pret liber "pret care se formeaza in conditiile concurentei deschise, libere" vor fi considerate formatii terminologice analitice, in raport cu imbinarile de cuvinte libere de genul: pret convenabil, pret avantajos, pret dublu, pret mare, pret exagerat, pret accesibil, pret contractual, pret redus, pret al actiunii, pret al energiei, pret al producatorului etc., care, avand la baza combinatii de cuvinte accidentale, nu au statut de termen.

Unele dintre cele mai importante concluzii care pot fi trase in legatura cu modalitatile de formare a termenilor economici se rezuma la urmatoarele:

terminologia constituie nu doar o parte integranta a lexicului specific limbajului economic, dar si o trasatura definitorie a acestuia, care, alaturi de alte mijloace de limba, ii atribuie statut de limbaj specializat;

constituirea sistemului terminologic economic este un proces complex si permanent. Completarea continua a acestuia se face recurgandu-se, practic, la toate procedeele (externe, interne si mixte) de imbogatire a vocabularului specifice limbii noastre;

cunoasterea si explicarea termenilor economici si sub aspectul provenientei lor constituie, deseori, o etapa importanta in asimilarea lor mai eficienta;

examinarea terminologiei de specialitate in sistem si dintr-o perspectiva etimologica devine o oportunitate in demersul didactic al tuturor disciplinelor economice.

Bibliografie

Berejan, Silviu, Terminologia tehnico-stiintifica in dictionarele nationale generale // Terminologie si limbaje specializate. Editia a II-a. - Chisinau, 2000.

Barsan, Svetlana, Dinamica terminologiei economice in limba romana. Editura A.S.E.M. - Chisinau, 2006.

Cepraga, Lucia, Studiu asupra terminologiei managementului economic in limba romana. Ed. A.S.E.M. - Chisinau, 2006.

Bidu-Vranceanu, Angela, Calarasu, Cristina s.a., Dictionar de stiinte ale limbii, Bucuresti, "Nemira", 2001.

Dictionar explicativ al limbii romane. Editia I, Bucuresti, 1975 (DEX).

Dictionar de termeni de afaceri multilingual, Bucuresti, 1996.

Dimitrescu, Florica, Dictionar de cuvinte recente. Editia a II-a, Bucuresti, 1997 (DCR).

Dimitrescu, Florica, Dinamica lexicului romanesc: ieri si azi, Cluj-Napoca, 2000.

Formarea cuvintelor in limba romana, Bucuresti, Editura Academiei Romane. Vol. I (Compunerea), 1970; vol. II (Prefixarea), 1978; vol. III (Sufixarea), 1989.

Fundatura D., Pricop M. s.a., Dictionar de management (aprovizionare, depozitare, desfacere), Bucuresti, 1992.

Hristea, Theodor s.a. Sinteze de limba romana, Bucuresti, 1981.

Palii, Alexei, Calchierea ca aspect al interferentei limbilor (contacte moldo-ruse), Chisinau, 1991.

Peripliceanu, C.-M., Aspecte ale limbajului economic si comercial, Bucuresti, 2003.

Tanase, Constantin, Reinterpretarea semantica a unitatilor lexicale, in: Limba si literatura moldoveneasca, 1988, nr. 3.

Abrevieri

adj. = adjectiv

engl. = limba engleza

form. = formatie

Germ. = limba germana

gr. = limba greaca

it. = limba italiana

fr. = limba franceza

lat. = limba latina

magh. = limba maghiara

most. = mostenit

part. = participiu

rom. = limba romana

rus. = limba rusa

tc. = limba turca

ucr. = limba ucraineana

vb. = verb