Repercusiunea impozitelor

Repercusiunea impozitelor

Analizand fenomenul evazionist in profunzime, in cauzele care il produc, deosebit de importanta apare starea de repercusiune a impozitelor. Fenomenul financiar de repercusiune a aparut pe fondul incercarii contribuabililor de a diminua, cat mai mult, efectele provocate asupra veniturilor proprii de catre impozitele percepute de stat.

Repercusiunea desemneaza, sintetizand, actiunile de transmitere, de catre subiectii platitori ai impozitelor, a efectelor economice ale acestora catre alte sectoare economico-sociale, asupra altor subiecti, la alte niveluri, pe alte piete sau in alte economii nationale sau regionale.

Repercusiunea se manifesta numai atunci cand subiectii platitori ai impozitelor (contribuabilii legali) intra in raporturi economice cu alti subiecti catre care se incearca transmiterea sarcinilor fiscale.

Astfel, impozitul platit de catre contribuabilul legal este inclus in pretul marfii sau in tariful serviciului si se transmite cumparatorului sau consumatorului de serviciu, odata cu incasarea de la acesta a pretului sau a tarifului respectiv.

Daca raporturile economice de schimb continua, noul suportator va include, la randul sau, impozitul in pret sau in tarif si-l va transmite in sarcina urmatorului cumparator sau consumator. Aceste operatiuni se deruleaza, succesiv, pana se ajunge la consumatorul final. Multiplicarea contribuabililor de fapt se inregistreaza pe seama fenomenului de difuziune a impozitului, iar incidenta impozitului definitiveaza difuziunea impozitului in masa de contribuabili.

Incidenta impozitului reprezinta expresia efectului impozitului asupra contribuabililor si se manifesta asupra cumparatorului (consumatorului) final care a generat veniturile impozabile sau a presupus derularea unor operatiuni impozabile (cazul T.V.A). Atunci cand persoana care plateste impozitul il suporta efectiv incidenta este directa (de exemplu, persoanele angajate care sunt atat platitorii, cat si suportatorii impozitului pe veniturile din salariu). Daca persoana care plateste impozitul statului nu este aceeasi cu cea care il suporta efectiv, incidenta este indirecta. Incidenta indirecta se identifica cu fenomenul de repercusiune a impozitelor, deoarece, prin legea instituirii lor, calitatea de subiecti platitori ai impozitelor indirecte revine altor persoane decat suportatori ai acestora.

Impozitele care se pot repercuta mai usor sunt cele indirecte, dar in anumite limite, pot fi repercutate si unele impozite directe (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, impozitul funciar, impozitele pe circulatia averii s.a.).

Sintetizand, caile prin care se poate realiza repercusiunea impozitelor sunt:

- prin adaugarea la pretul de vanzare al marfurilor sau la tariful serviciilor a impozitelor indirecte si recuperarea lor de la cumparatori sau/si consumatori in momentul incasarii preturilor sau tarifelor;

- prin cumpararea, in conditii conjuncturale favorabile, a materiilor prime, materialelor, combustibililor, marfurilor etc. la preturi mai scazute decat cele de echilibru, ceea ce face posibila transpunerea unei parti a impozitelor asupra furnizorilor;

- prin diminuarea preturilor de vanzare a bunurilor mobile si imobile, cu valoarea impozitului pe circulatia averii, care se transfera astfel in sarcina cumparatorilor.

Prin studiile efectuate pesonal, in functie de modul in care se realizeaza transpunerea sarcinii fiscale, putem distinge:

- repercusiunea progresiva, cand transpunerea se realizeaza de la producator la consumator;

- repercusiunea regresiva, cand transpunerea se realizeaza de la consumator la producator;

- repercusiunea oblica, cand transferarea impozitelor are loc asupra altor operatiuni economice decat asupra celei care i-a dat nastere initial (cum ar fi, de pilda, cresterea salariilor motivata de cresterea impozitelor pe consum).

De asemenea, in functie de conditiile concrete, locul si timpul cand fenomenul se manifesta, repercusiunea impozitelor poate fi partiala sau integrala, in functie de o serie de factori, cum sunt:

- gradul de concentrare a activitatilor producatoare de venituri impozabile;

- raportul, existent pe piata, intre cererea si oferta aferenta unor bunuri sau servicii impozabile (daca cererea este mai mare decat oferta, repercusiunea se poate realiza mai usor);

- gradul de ocupare a fortei de munca si evolutia consumului de bunuri si servicii in legatura cu acesta;

- felul marfurilor si/sau serviciilor care fac obiectul vanzarii-cumpararii (transpunerea este posibila, intr-o masura mai mare, in cazul marfurilor si/sau serviciilor cu cerere neelastica) s.a.

1 Modele relevante de evaziune fiscala realizate prin prisma repercusiunii impozitelor

Acest fenomen, in aparenta inofensiv, poate genera, concomitent cu folosirea instrumentelor evaziunii fiscale, castiguri spectaculoase.

Astfel, problemele legate de rambursari de T.V.A. au avut la baza facturile de aprovizionare a societatilor. Erau intocmite facturi false de aprovizionare, astfel ca in evidentele contabile ale acestora figurau cu valori impresionante de T.V.A. de recuperat. Fiind intrunite conditiile de rambursare T.V.A., printr-un control de rutina al furnizorilor, se rambursau sume importante de bani constituite din tranzactii ireale. Existenta, din anul 1998, a unei baze de date privind facturile emise, aceasta metoda a fost abandonata, insa pe seama furnizorilor externi, care erau mai greu de identificat. Erau efectuate importuri de marfuri la preturi mici, sub pretul de vanzare al firmelor concurente, taxele din vama fiind platite la acest nivel.

Marfurile erau vandute fictiv unei societati fantoma, prin intermediul careia se crestea pretul de vanzare la valoarea reala de piata. Firma fantoma vindea asadar marfa unui distribuitor de buna credinta, care observa totusi ca furnizorul solicita ca platile sa se efectueze in numerar. Acesti bani erau convertiti in valuta si expediati beneficiarului tranzactiei prin diverse cai.

Aceste elemente fiind deja cunoscute organelor fiscale, statul a luat masuri de combatere a acestor fenomene, fiind introdusa valoarea in vama impusa anumitor marfuri. Legiuitorul a lasat posibilitatea ca, daca societatea importatoare se dovedeste de buna credinta, in sensul ca vinde marfurile respective la un pret apropiat de cel inscris in factura externa, acesta poate contesta pretul de vanzare impus de stat, recuperandu-si garantiile depuse in vama. Functionand dupa o schema similara, cu singura deosebire ca, pentru a-si dovedi buna credinta, firma importatoare vinde marfurile unui lant de societati reale, aflate in complicitate, din care a doua sau a treia veriga este firma fantoma. Astfel, firma importatoare recupereaza garantia vamala, pe seama unei cereri formulate organelor fiscale care nu controleaza circuitul marfii pana la consumatorul final.