Revolutia keynesista

Revolutia keynesista

Baza aparitiei si dezvoltarii teoriei si punerea in practica a mecanismelor uterioare a facut ca aceasta teorie keynesista sǎ fie una fǎrǎ de care nu ar putea exista o revolutie in adevaratul sens al cuvantului.

Fenomenele care alcatuiesc tematica de baza a teoriei si practicii keynesiancǎ: ciclitatea reproductiei, somajul, inflatia inspira preocuparile responsabililor politicii economice si se reflecta direct in obiectivele acesteia.

Revolutia keynesiana prin, "TEORIA GENERALA" pune in evidenta patru obiective care se reflecta si in economia postbelica occidentala si anume:

-crestere economica sustinuta;

- deplina folosire a mainii de lucru;

- stabilitatea preturilor;

- echilibrul schimburilor externe;

In 1923 apare un "Tratat de reforma monetara" care da o lovitura decisiva etalonului aur, dar nu cu efecte imediate.El argumenteaza faptul ca acest etalon incetase de mult timp sa mai functioneze si sa existe si ca Statele Unite absorbisera atata aur din restul lumii incat functiona de fapt un etalon aur-dolar. Acesta sustinea ca dolarul devenise o moneda dirijata deoarece Sistemul Federal de Rezerva nu marise circulatia monetara in raport cu stocul sporit de aur. Keynes propunea folosirea ca etalon a unei marfi si nu aurul si interventia autoritatior in jurul acestui etalon pentru a-l mentine in limite inguste.

Un alt titlu inclus in teoria keynesiana , vǎzut in mod revolutionar, este "tratatul despre bani" unde face referiri la problema lucrarilor publice si la investitiile statului. Ideea care se poate desprinde din acest tratat este necesar de a se descuraja economiile intocmai ca mijloc de invingere a acesteia (investitii).

O etapa importanta a revolutiei keynesiene este reprezenata de ,Teoria generala', fiin capatul unui drum indelungat, acel al eforturilor de a converti lumea economica a politicienilor, a oamenilor de afaceri, si a profesorilor la solutiile autorului pentru problemele la ordinea zilei. Keynes este convins ca aceasta vasta opera pare sa fie ultima sa sansa in aceasta privinta. Scopul pe care si l-a propus autorul prin aceasta teorie este cu privire la variatiile pe termen scurt ale venitului national ale ocuparii mainii de lucru, sau de analiza a factorilor gradului de utilizare a unui aparat de productie dat, sau de a determina pur si simplu volumul productiei arata chiar prin enunt distanta care il separa de economia politica cu privire la obiectivele sale "Revolutia, scrie un kenesian timpuriu, a constat exclusiv in dezvolatrea unei teorii a cererii obiective, adica a unei teorii a determinarii nivelului productiei in ansamblu".Aceasta teorie constituie o intrebare fundamentala pentru teoria politicii economice, ceea ce a cantarit greu in acceptarea de catre confratii sai economisti, carora li se adreseaza Keynes de la bun inceput, a modului sau de abordare, a limbajului sau, a concluziilor sale principale.

Acceptarea nu a fost imediata, dar ea constituie un fapt de o importanta incontestabila tocmai prin implicatiile sale in legatura cu politica economica a multor state, mari si mici, din lumea contemporana. Elementul primordial l-au constituit nasterea si dezvoltarea metodelor de interventie ale statului cu caracter capitalist monopolist.

"Teoria economica keynesista a reprezentat o incercare de a crea o economie politica acceptabila intr-o vreme cand oamenii aveau nevoia nu numai de anliza, ci si de actiune"

Acesta a fost si de altfel izvorul unor iluzii care s-au putut naste in Occident in ceea ce priveste durabilitatea efectelor economice ale solutiei keynesiste, cat in privinta capacitatii lor de a modifica ceva din natura oranduirii capitaliste. Cu privire la revolutia keynesiana se mai pot adauga unele notatii.

Insasi ideea despre caracterul revolutionar al "Teoriei generale" isi are originea in scrisoarea pe care Keynes a adresat-o lui Shaw la 1 ianuarie 1935, cand lucrarea sa era in linii mare scrisa, spunaandu-i ca: "o carte de teorie economica ce va revolutona in mare masura- nu imediat, presupun, dar in urmatorii zece ani - felul in care lumea judeca problemele economice". Un autor englez de astǎzi afirma cǎ scrisoarea era, in mod caracteristic lipsita de modestie" asa cum sustin si altii economisti contemporani cǎ modestia nu este caracteristca lui Keynes. Revendicarea autoratului unei revolutii in gandirea economica este, pe de alta parte, o expresie specifica a antimarxismului lui Keynes care, desi ocaziile cand si-a gasit expresia deschisǎ, nu sunt foarte numeroase, este virulent si sistematic. In scrisoarea adresata lui Shaw, Keynes isi exprima intre altele, convingerea ca datorita celei mai vaste sale opere "se vor prabusi bazele ricardiene ale marxismului". Acesta confirma ca atacandu-l prin lucrarea sa pe Ricardo, il vizeazǎ de fapt pe Marx, ceea ce denota o asimilare destul de superficiala a celor doi ganditori. Pana la proba contrarie se pare ca, Keynes nu a citit opera lui Marx, desi emite caracterizǎri si aprecieri destul de dure cu privire la opera acestuia.

Aceasta ne aduce la o alta latura de care trebuie sa tinem seama cand se judeca revendicarea lui Keynes de a fi revolutionat gandirea economica, si anume la lacunele informatiei sale despre confratii sai, mai precis la lacunele cu privire la lecturarea operelor a altor mari economisti care s-au afirmat inaintea sa. Samuelson scrie: "in ciuda erudictiei sale foarte vaste in ceea ce priveste unele aspecte ale gandirii economice, probabil ca nu a existat nici unsavant mai aistoric decat Keynes", adica unul care sa fi neglijat si ignorat mai mult decat el operele predecesorilor sai. De exemplu, acesta nu a cunoscut o seama de contributii ale scolii suedeze economice. Ignorarea lui Marx, nu numai ai lui ci si a altor economisti de inalta clasa cum ar fi "Tabloul economic" al lui Qusenay, de pilda, explica de ce keynesismul a putut sa se pretinda a fi revolutionar prin trecerea de la analiza microeconomica al analiza macroeconomica. Reprosul de "originalitate inutila" pe care Myrald il adreseza cu o oarecare ironie lui Keynes este justificat si de Schumpeter. Ramane de relevat ca acesta a stiut sa sesizeze si sa oglindeasca tendinta de baza ale practicii si teoriei economice din vremea sa. El a sustinut ca somajul nu mai poate fi vazut ca un simplu accident, ca legea lui Say nu mai poate fi considerata ca o temelie de baza a functionarii mecanismului capitalist economic.

Abandonarea unor astfel de pozitii nu este desigur catusi de putin revoluionara in raport cu cuceririle politice econimice, dar ea nu poate fi ignorata in cadrul dat in care are loc - cel al economiei politice burgheze .

Merita retinut in acest sens caracterizarea teoriei sale ca o "revolutie de palat - sau poate mai curand de turn de fildes - in sanul colectivitatii academice". Din punct de vedre al practicii, al apropierii de realitatiile a caror conservare este un scop declarat al teoriei keynesiste , se cuvine desigur atentie inainte de toate a acceptarii rolului activ a factorului considerat pana atunci cu desavarsire extraeconomic- statul.

Raman perfect valabile in aceasta privinta cele spuse inainte cu privire la primatul practicii, si ar fi de asemenea de studiat in ce masura gandirea lui Keynes a fost influentata de obervarea rolului statului in economia de tip socialist. Dar in cadrul sistemului de gandire de la care porneste si pe care il adapteaza unor conditii istorice noi, un element ca integrarea statului in mecanismul economic nu este lipsit de forta unui soc caruia i s-ar putea da si epitetul de "revolutionar".

Este in cazul cel mai elevat o revolutie de tip burgheza cum ca si celelalte revolutii, in acest fel nu-si pierd baza pe care au aparut - in situatia de teorie subiectivista pe care el o denumeste impropriu, clasica. Este de asemenea o revolutie burgheza in epoca existentei socialismului in lume, alaturi de sistemul capiatlist, ceea ce ii confera un loc si un sens politic bine determinat. Adaptarea, denumita revolutie, a teoriei economice de catre la noile realitǎti si in functie de scopuri, cu implicatia transformarii ei, cel putin ca tendinta, intr-o teorie a politicii economice, este deci un alt aspect al slujirii intereselor clasei de care Keynes s-a simtit si s-a declarat legat in toate situatiile.

Ar mai fi adaugat doar la aceasta problema ca, Keynes nu a limitat acest atasament la o singura tara, respectiv din Anglia.

Schumpeter, care il caracterizeaza ca "un sfetnic intelept al tarii sale si un reprzentant al ei care i-a sustinut cu succes interesele"  afirma in alt loc ca "keynesismul practic" este un produs specific englez care nu poate fi instrainat, nu poate fi transplantat intr-un sol strain".

In plinǎ perioada de elaborare a teoriei sale, el cauta si reuseste sa intre in contact direct cu Roosvelt (noul presedinte american), are discutii cu oameni de afaceri si cu oameni din SUA , tine prelegeri si conferite dincolo de ocean, multiplica articole publicate in ziare si reviste anericane.

Gandul sau dupa neaplicarea teoriei sale in Anglia, il exprima cel mai bine in caracterizarea facuta SUA in perioada de aplicare a primelor masuri ale NEW DEAL "cel mai de seama laborator economic din lume". Ceea ce putem retine este ca gradul de dezvoltare a capitalismului si imprejurari de moment, ca proportiile crizei si ale efectelor ei sociale, faceau ca economia americana sa se dezvolte foarte bine verificarii solutiilor sale.

Diverse studii americane arata ca in cazul SUA primatul praticii asupra unor elaborari teoretice ca cele ale lui Keynes sa denote prin iesirea sa in evidenta o statornicie mai timpurie a elementelor capitalismului monopolist de stat in raport cu Anglia sa natala a lui Keynes.   

Evolutia ulterioara a teoriei si practicii economice a secolului al - XX - lea a confirmat in cea mai mare masurǎ, previziunile fǎcute de keynes.

Pe drumul deschis de Keynes s-au fundamentat si s-au perfectionat poiltici macroeconomice de intervetie a statului in economie si de reglare a proceselor si proportiilor economiei concurentiale.

Practic, politica economica a secolului al- XX-lea a fost dominata de keynesism. Astazi este recunoscut ca reglarea proceselor economice se realizeaza prin doua categorii de mecanisme:

-mecanismele concurentiale ale pietei libere;

-mecanismele institutionalizate ale statului;

Keynes a denuntat politica liberala inspirata de scrierile clasice. El nu a crezut ca dezechilibrele la nivel microeconomic se pot compensa pentru a obtine un echilibru global; ele au, dimpotriva contrara tendinta  de a amplifica un sistem abandonat.

Este necesar , de aceea ca statul sǎ intervina in scopul de a evita prabusirea economiei de piata. Aceasta interventie se face prin bani, buget, si masuri structurale si de reglementare.

In situatia de somaj, obiectivul diferitelor sale mijloace este sprirea cererilor efective. Cheltuielile au un efect multiplicator asupra venitului national. Acest efect este ca atat mai mare cu cat inclinatia marginala spre economisire este mai redusa. De aceea trebuie descurajata econimisirea, prin rate ale dobanzii mai mici, care si au avantajul suplimentar de a favoriza sporirea investitiilor.

Sensul major, mesajul fundamental al keynesismului este consolidarea societǎtii capitaliste si realizarea progresului economic al capitalismului.

Revolutia keynesistǎ este una dintre cele mai remarcabile etape din intreaga istorie a gandirii economice.

Succesul lui Keynes a fost asigurat de faptul ca el a explicat, mai ingenios decat predecesorii lui, somajul generalizat si a propus masuri practice de solutionare a lui. In al II-lea rand, Keynes a demonstrat cǎ cererea de bunuri si servicii nu sunt neaparat si permanent egale si ca economia de piata capitalista este confruntata cu dezechilibre (somaj, inflatie, crize).

El a aratat ca mecanismele pietei concurentiale ale pietei libere nu sunt suficiente pentru a asigura si mentine permanent echilibre economice .

Keynes a realizat trecerea de la o abordare microeconomica clasicii si neoclasicii putin Marx) la o abordare macroeconomica.

Dupa aparitia "TEORIEI GENERALE" Keynesismul se dezvolta intr-o manierǎ autonoma. Dupǎ rǎzboi, in cadrul transformarii universului intelectual, se vor impune numeroase idei care au legatura cu "TEORIA GENERALA" si vor fi calificate drept keynesiste.