Universul fiziocratiei

Universul fiziocratiei

a)   In plan intelectual, chiar in prima jumatate a sec. XVIII si apoi mai pronuntat, se afirma, pe de o parte, ideile socialist-crestine, care acreditau fericirea oamenilor in repartizare egala sau cvasiegala a bogatiilor existente, restrangandu-se valentele si beneficiile proprietatii private. In acelasi timp, Jean Jaques Rousseau (1712-1778) promoveaza ideea omului naturalmente bun dar a carui bunatate a fost corupta de catre societate, ideea reintoarcerii la virtutile primitive ("le bon sauvage" - bunul salbatic) ideea unei noi societati printr-un "nou contract social" sau prin realizarea unei cetati ca Utopia. Tot J. J. Rousseau  promoveaza - in "Marea Enciclopedie" semnand in 1775 articolul "Economie Politica" - ideea potrivit careia economia politica nu este doar stiinta crearii bogatiei - intaleasa astfel de catre Antoine de Montchrèstien, ci este o veritabila arta de guvernare care vizeaza sa dea fericire poporului.

Pe de alta parte, se releva tot mai pregnante tendintele liberale, conceptiile deterministe. Enciclopedistii exulta ideea libertatii, increderea in atotputernicia ratiunii, in individ, in bunatatea lui si in instinctul sau corect, capabil sa-l ghideze. Filozofii dreptului natural expica viata societatilor prin principiile generale ce decurg exculsiv din natura umana si sunt valabile in toate timpurile si in toate tarile. Montesquieu si Condorcet intrevad posibilitatea unui determinism social analog celui care regizeaza fenomenele naturale, implicand existenta legilor sociale in stiintific al termenului. Fiziocratii sunt acei cercetatori si practicieni ai economiei care vor transpune asemenea tendinte in studiul situatiilor si faptelor economice. Aceasta "imbratisare" a ordinii naturale a societatii constituie o reactie de liberalism economic fata de mercantilismul care stramtora, limita si aseza obstacole administrative in desfasurarea normala, fireasca a traseelor economice. Poate ca cel mai semnificativ releva substanta de baza a acestei reactii cel considerat cel mai de seama reprezentant al gandirii fiziocrate, medicul François Quesnay, reconvertit de la medicina de catre studiul economiei rurale, al pamantului si produselor sale, atunci cand scria: "Nu era nimic de cautat, nimic de inventat, caci toate raporturile dintre oameni erau guvernate de legi, legi admirabile a caror evidenta admirabila se impusese oricui deschisese odata ochii. Nici un spirit rational nu putea contesta autritatea acestor legi cum n-o putea face pentru legile geometriei. Era de ajuns sa le intelegi pentru a te supune lor".

b)   Termenul care nomineaza fiziocratii, fiziocratia, este grecesc: puterea, guvernarea naturii, exprimand, intr-o forma foarte sintetica, intreaga esenta a doctrinei fiziocrate. Este drept, in scurta vreme, aceasta nominare data gandirii ce il caracterizeaza pe el si pe altii, de catre Dupont de Nemours, este parasita, preferandu-se notiunea de "economisti". Fiziocratii au fost, deci, primii "economisti". Mai tarziu, cand numele de economist devine generic, nu va mai caracteriza o scoala, in speta cea fiziocrata. Acesti adevarati "purtatori de cuvant" ai burgheziei franceze de la mijlocul sec. al XVIII - lea si de mai apoi - fiziocratii - realizeaza in cercetarile lor o mutatie care - desi opusa mercantistilor, trebuie alaturata totusi eforturilor lor de descifrare a vietii economice - se va vadi benefica pentru chiar destinul stiintei economice. Ei deplaseaza, practic, eforturile de analiza, de examinare a fenomenelor si proceselor economice din sfera circulatiei - deloc lipsita de insemnatate dar absolutizata de mercantilisti - intr-un perimetru cu mult mai larg, avand perspectiva subansamblului (sistemului) econimic, cu accent pe sfera productiei, cadru in care insa, inteleg, in mod argumentat, doar perimetrul agriculturii. Este si acesta unul din motivele esentiale care i-au determinat pe celebrii cercetatori ai istoriei doctrinelor economice, profesorii Charles Gide de la Collège de France si Charles Rist de la Facultate de drept a Universitatii din Paris sa-i considere pe fiziocrati (alaturi de Adam Smith, Jean Baptiste Say, David Ricardo, etc) printre "Fundatorii" stiintei economice, succedand "Precursorilor", printre care mercantilistii. Ca urmare a concentrarii eforturilor lor de cercetare cu precadere pe agricultura - o sa urmarim, ulterior, din ce motive - ei mai sunt numiti reprezentantii "liberalismului agrarianist". Sa urmarim principalii reprezentanti ai scolii fiziocrate si principalele contributii ale acestei scoli.

François Quesnay (1694-1774), medic de renume in epoca, printre pacientii sai numarandu-se regele Ludovic al XV-lea si doamna de Pampadour. Autor a mai multor lucrari in domeniul medicinei, printre care in 1746 "Essaiphysique sur l'économie animale". Este lucrarea care reflecta inceputul preocuparilor lui privitoare la problemele economice, cadru in care continua cu doua articole in "Marea Enciclopedie" - asupra arendarilor si asupra granelor (1756 si 1757). In 1758, la 64 de ani publica celebra sa lucrare "Tabloul economic"  in care examineaza reproductia capitalului social, iar in 1760 semneaza studiul "Maxime generale pentrtu guvernul economic al unui regim agricol" - practic o dezvoltare cu largi trtimiteri in practica a "Tabloului economic". Are o deosebita influenta asupra discipolilor fizicrati.

Victor Riqueti, Marchiz de Mirabeau (1715-1789), autor al cunoscutei carti "L'Ami de l'homme ou Traité sur la population" (1756) in care, insa, doar antameaza doctrina fiziocrata. Se refera mai pe larg in acest sens in "La Théorie de l'impot" (1760) si "La philosophie rurale" (1763). Este tatal unuia din marii oratori ai Revolutiei franceeze din 1789 (Honoré Gabriel Riqueti, conte de Mirabeau).

Mercier de la Rivière, consilier al Parlamentului. Este autorul lucrarii "L'ordre naturel et essentiel des societés politiques", considerata un adevarat cod al doctrinei fiziocrate.

Dupont de Nemours (1739-1817), autorul foarte tanar al cartii "Physiocratie ou Constitution essentelle du gouvement le plus avantageux au genre humain" (1761), lucrare importanta pentru curentul fiziocrat. El este cel care practic da numele acestui curent: fiziocratie - guvernarea naturii. Este primul specialist ales in domeniul Economiei politice la Institutul Frantei (viitoarea Academie).

Anne Robert Jacques Turgot, baron de l'Aulne (1727-1781) este considerat numele celui mai ilustru al scolii "fiziocrate" atat prin talent cat si prin analte functii ce le-a ocupat (Controlor general al finantelor Frantei) - remarca in lucrarea lor de baza Ch. Gide si Charles Rist. In 1748, deci si el foarte tanar, publica un "Memoriu asupra hartiei - monede", dar cea mai insemnata carte a sa este considerata "Reflexion sur la formation et la distribution des richesses" (1766). Ca ministru al lui Ludovic al XVI-lea a avut autoritatea necesara pentrtu a intreprinde mari reforme liberale in materie economica inspirate de doctrina fiziocrata. Este autorul unor faimoase edicte privind suprimarea taxelor ("vamale") aferente circulatiei cerealelor intre provincii, privind realizarea libertatii industriei prin desfintarea calfiilor si a corporatiilor mestesugaresti strict reglementate in industrie. Afectand prin actiunile sale marile privilegii nobilare, cade in disgratie in 1776. Se pare ca Turgot nu l-a avut drept maestru pe Fr. Quesnay ci pe un mare comerciant, intendent de comert, Vincent de Gournay (1712-1759) caruia Turgot ii dedica un frumos "Elogiu".