Revine ideea ca non-dezvoltarea se datoreaza in parte unui exces demografic. Analizand relatia dintre putere si populatie, dintre cantitatea si calitatea fenomenului demografic si alti factori constituenti ai sistemului global contemporan constatam ca relatia intre "explozia demografica" si "explozia tehnologica" pare sa ia amploare.
Dupa Paul Kennedy, astazi suntem confruntati cu aceleasi probleme pe care le-a tratat Malthus la vremea cand populatia se dubla la douazeci si cinci de ani, cand inovatia tehnologica deschidea calea industrializarii, iar tranzitia demografica era la inceput de drum. Azi, emigratia ramane posibila, chiar daca este dificila, iar tehnologia produce efecte si acolo unde nu mai exista crestere demografica.
Aceste probleme s-au aflat in centrul discutiilor Conferintei de la Cairo despre populatie si dezvoltare (aceasta a avut ca problematica: "Fonduri pentru populatia Natiunilor Unite", 6-13 septembrie 1994), care s-a concentrat in principal pe rolul femeii (contraceptie, educatie etc.).
Tranzitia demografica, fenomenul migratiei contemporane pentru a li se intelege specificu1, continutul si evolutia viitoare este necesar sa fie analizate atat din punct de vedere al evolutiei istorice, al determinarilor obiective si subiective cat si al posibilitatii introducerii unui eventual control, aspecte ce vor face obiectul explicatiile urmatoare.
Evolutia si migratia populatiei: continut, analiza istorica, tendinte viitoare
Migratia populatiei este o lege a evolutiei populatiei care poate fi pusa in evidenta numai pe baza unui studiu metodic pentru a evita orice generalizare sau aproximare subiectiva. Notiunea de migratie este foarte generala, care in lipsa unor definitii comune si a unor instrumente destul de precise, desi se beneficiaza de numeroase date ale statisticilor oficiale, nu este rezolvata in mod corect. De aceea consideram ca cifrele avansate, evidentiind universalitatea dar si caracterul specific zonal nu au sens decat daca sunt analizate din perspectiva evenimentelor contemporane, cu grija maxima pentru obiectivitate. Cand facem referiri la fenomenul demografic contemporan consideram ca acesta include tranzactia demografica si miscarile populatiei intre diferite zone.
a. Tranzitia populatiei
Tranzitia demografica contemporana semnifica trecerea de la un regim demografic caracterizat prin numarul ridicat al nasterilor si deceselor, la un regim "modern" cu o rata scazuta a natalitatii dar cu o crestere a sperantei de viata. Fiecare dintre cele doua regimuri este stabil, etapa de tranzitie dintre acestea este insa dezechilibrata: numarul nasterilor ramane in general stabil in timp ce numarul deceselor scade, durata vietii creste datorita progreselor medicale si a1e igienei. Astazi, numeroase regiuni din lume sunt angajate in tranzitia demografica ale carei efecte stabilizante nu se vor resimti decat dupa o generatie.
In 1950, populatia mondiala era de 2,7 miliarde de locuitori, in 1987 era de 5 miliarde, in 1990 de 5,3 miliarde, iar in prezent mai exact incepand cu luna octombrie 1999, a depasit 6 miliarde. In 2025 planeta va avea intre 7,6 si 8,5 miliarde de locuitori: 95% din aceasta crestere va avea loc in tarile in curs de dezvoltare. Dupa 1975 populatia mondiala a intrat intr-o perioada de crestere mai redusa a populatiei dupa varful atins in anii 1950-1960. Demografia mondiala este dominata de ponderea Asiei cu peste 3,5 miliarde de locuitori pe o cincime din suprafata terestra: China si India reprezinta, ele singure, 38% din populatia totala, cu 1,3 miliarde de chinezi si 1 miliard de indieni. In 2025 aceste doua state vor avea impreuna 2 miliarde de locuitori (China a reusit mai bine decat India sa-si controleze cresterea demografica, inclusiv prin metode autoritare cum ar fi: cresterea varstei de casatorie si limitarea fecunditatii la un singur copil per familie, provocand mii de pruncucideri in cazul nasterii fetelor). Africa numara 600 milioane de locuitori iar populatia ei creste intr-un ritm de 30% pe an. Europa, cu putin mai slab populata (530 milioane) are in schimb o populatie care creste cu doar 0,22% pe an; in anul 2025, Africa si Europa vor avea 1,5 miliarde respectiv 550 milioane).
Diferentele demografice regionale fac sa apara si alte diferende in mod indiscutabil intre tarile dezvoltate si celelalte tari, intre societatile industriale cu dezvoltare accelerata tehnologica si slaba crestere demografica si societatile non-industriale, dependente din punct de vedere tehnologic si cu o mare crestere demografica. Acest decalaj economic este in acelasi timp un decalaj politic intre democratii industrializate cu crestere demografica slaba si tari nedemocrate cu crestere demografica intensa.
In 1939 populatia de origine europeana reprezenta 33% din populatia totala, in 1980-28%, in 1985-22%, iar in anul 2000 va reprezenta 20% din populatie. Democratiile industriale concentrau in anul 1950-20% din populatie, in 1985-16%, iar in 2025 va scadea la mai putin de 10% din populatia mondiala. La aceasta data doar S.U.A., Japonia, Germania dintre democratii vor conta ca "state mari" prin populatia lor.
Cresterea demografica se traduce si prin stari sociale dintre care amintim: cresterea fundamentalismului islamic, actiuni ale miscarilor violente de opozitie impotriva prezentei strainilor (concludent este cresterea popularitatii partidelor de dreapta in Europa; exemplul concret este obtinerea a 30% din voturi in 1999 de catre extrema dreapta din Austria).
Cresterea economica a tarilor in curs de dezvoltare conduce pe de o parte la o crestere a proportiei copiilor si tinerilor, iar pe de alta parte la o accelerare a urbanizarii. In timp ce in Europa numarul copiilor in intretinere reprezinta doar 20% din populatie aceasta proportie creste la 50% in tarile in curs de dezvoltare. In Europa tinerii intre 15-24 de ani reprezinta 15% din populatie; in Africa de Nord acestia sunt mai mult de 20%. Majoritatea tineretului din aceste tari se regaseste in orase. Fenomenul urbanizarii are consecinte negative prin dezradacinarea populatiei de sate, falimentul politic si administrativ al celor mai multe state care nu au sau nu pot gestiona corespunzator resursele necesare, toate avand drept urmare transformarea multor orase in adevarate centre ale saraciei si ruinei sociale. In 1985, 32% din populatia mondiala traia in orase, in anul 2000 ea va fi de 40%, iar in 2025 va ajunge la 57%. La sfarsitul acestui mileniu vor exista aproximativ 20 de metropole cu peste 11 milioane de locuitori dintre care 17 in tari in curs de dezvoltare, de exemplu Mexico (17,5 milioane in 1994), Sau Paulo, Bombay, Shanghai etc. Alaturi de alte fenomene specifice insalubritatea (lipsa de apa, poluarea), lipsa de locuinte, somajul determina in mod obiectiv si explica clar consecinte negative ale fenomenului imigratiei internationale.
b. Migratia: definire, scurt istoric, evolutie viitoare
b1. Definire
Consideram ca pentru inceput este necesar a prezenta continutul a trei notiuni: migratie, a emigra si a imigra.
Migratia reprezinta deplasarea unei populatii dintr-o regiune in alta, pentru a se stabili acolo.
